Situat? la circa 13 km NV de ora?ul Mizil, pe teritoriul comunei Fântânele, cu aspect de amfiteatru, fort?rea?a natural? a dealurilor subcarpatice, accesibil? numai pe la sud, Valea Budureasca a concentrat pe circa 10 km2 31 de arheosituri cu 160 nivele de locuire, din paleoliticul superior pân? în sec. VIII p. Ch.. Cercert?rile arheologice anuale, ini?iale în 1959 de arheologul Victor Teodorescu, au definit-o ca pe o veritabil? Rezerva?ie Arheologic?, e?antion paleodemografic reprezentativ, ce ilustreaz? continuitatea ?i stabilitatea activ? miultimilenar?, unitatea cultural? a comunit??ilor umane care au populat-o, exploatat-o ?i umanizat-o.

Rezerva?ia arheologic? Budureasca ilustreaz? rela?ia cronologic?, evolutiv? om- ambient geoecologic, decodific? modelele comportamentale umane, istoric determinate, conform reperelor vitale: habitat, activit??i practice-productive, activit??i simbolice. Cercetarea interven?iilor antropice a relevat tipurile de ocupare ?i amenajare a terenului ?i valorificarea poten?ialului acestuia.

Promontoriile ?i terasele înalte cu p??ini ?i p?diri dese, au fost preferate în preistoric pentru a?ez?ri sezoniere sau de tip cenu?ar în epoca bronzului,(Budureasca 1,16,19,20,30). Terasele înalte sau joase, largi ?i ascunse între ravene, aproape de ap?, au ad?postit, începând din Hallstatt, comunit??ile stabile, conturate cultural, care au amenajat a?ez?ri cu locuin?e de suprafa??( Latene, daci liberi: Budureasca 2-18, 24-31) cu bordeie semiîngropate, cu pietrare, cu ?i f?r? treapt? sau cuptor pentru pâine (sec. IV-VII p. Ch. Budureasca 1-17, 26,27, 31), cu ateliere ?i cuptoare pentru prelucrarea fierului (sec. IV-VII p. Ch. Budureasca 3,4,5,9,), cu ateliere de bijutier (sec. V-VI p. Ch. Budureasca 5, 31), cât ?i cu necropole de incinera?ie (sec. IV a.Ch.- I p. Ch. Budureasca 1,4,5,7,22) sau de inhuma?ie(sec II-III p. Ch. Budureasca 15A; medievale: Budureasca 6,23,25).

Sub aspectul activit??ilor practice-productive comunit??ile umane din Valea Budureasca evolueaz? conform criteriilor istorice general valabile privind ocupa?iile, exploatarea mediului, mediu tehnologic (viatehnologie, pirotehnologie necesar produc?iei, individualizarea produc?iei aferent ocupa?iilor, cu efecte asupra rela?iilor intercomunicare (schimb), comunitare, regimului propriet??ii, situa?iei social politice ?i aspectelor etno-culturale.

Specificarea local? se contureaz? începând din sec. IV p. Ch. Când în vale fiin?eaz? un puternic centru me?te?ug?resc în care produc?ia deruleaz? toate etapele: exploatarea la lumina zilei a minereurilor de fier (din lentile feruginoase aluvionar-sedimentare sau roci de neoforma?iuni cu oxizi de fier), preg?tirea minereului de fier (sf?râmare, sp?lare, ardere în aer liber, Budureasca 9-halde), reducerea propriu-zis? (cuptoare pentru una sau mai multe ?arje, Budureasca 3,4,5,9), prelucrarea ?i produc?ia finit? de unelte( Budureasca 3,4,5,7,9). Me?te?ugarii de la Budureasca turnau ?i prelucrau metale neferoase, folosind în atelierele de bijutier (Budureasca 5) instrumente adecvate, realizau podoabe prin excelent? romanice, prelucrau lemnul ?i piatra pentru construc?ii, lucrau osul ?i cornul, practicau pl?ritul de tehnic? daco- roman?, încercau practicarea policromiei (Budureasca 31). Materializ?rile suprasrtucturale (magico-religioase, artistice, rit ?i ritual) au un caracter simbolic ?i evolueaz? de la con?tiin?a propriei umanit??i spre adâncirea ?i nuan?area cunoa?terii cât ?i spre reflectarea schimb?rilor din via?a comunit??ii. ?i în Valea Budureasca reprezentarile neolitice ale culturilor chtoniene sunt inlocuite in epoca bronzului de simbolurile conceptiei solare, cultelor uraniene, iar din Hallstatt tendinta de antropomorfizare a simbolurilor noi: oul (regenerare), capete de lup, sarpe, vultur.

Grija pentru morti, amenajarile si ritualurire aferente incinerarii (epoca bronzului – ciste: Budureasca 4;Hallstatt- tumuli: Budureasca 4) reflecta o societate bine structurata.

In epoca migratiilor si a formarii poporului roman, pe fondul unei civilizatii agrare se dezvolta productia provinciala romana artizanala care imbina traditii daco-romane, in forme si tehnici, cu elemente de reprezentare proprii migratorilor, influente spirituale romane-bizantine si sensuri noi provenite din doctrina crestina, cu simbolul principal semnul crucii.

Destinul crestinismului, dupa lungi persecutii, implinit in sec. IV p. Ch. (313 edictul de la milano) capata pentru daco-romani valoarea unui factor de romanizare si stabilitate autohtona, fiind difuzat fara ordin sau interventie politica si avand caracter latin. In sec. VIII p. Ch. Centrul mestesugaresc se muta spre sud, la ses, unde la 12 aprilie 1635 este amintit satul medieval Budureasca, iar in 1778, 1792, 1793 documente externe si interne vorbesc despre poporul din Budureasca, ot sud Saac.

arhg. Marinela Pene?