Pe 27 martie 1918, după 106 ani de stăpânire rusească, Basarabia se unea cu Ţara-Mamă.

România Mare nu s-a făcut în condiții ușoare. La 1918, ţara era vlăguită de război și epidemie, parțial ocupată de armate străine și departe de aliații săi.
Și totuși,la capătul Primului Război Mondial, generaţia Marii Uniri a reușit împlinirea idealului de unitate naţională. Una dintre personalitățile reprezentative ale acestei generații a fost Constantin Stere.
Meritul lui Stere în procesul de pregătire și înfăptuire a Marii Uniri este imens. Acesta a fost și idealul vieții sale. “Un popor nu poate trăi fără ideal. Idealul rezumă toate aspiraţiunile lui cele mai înalte…”, afirma marele patriot.
Încă din 15 decembrie 1915, face o adevărată profeţie în Parlament, arătând că nădăjduia pentru copiii din acel moment că „vor vedea România mare, întreagă, neştirbită… de la Nistru şi până la Tisa“.
Ceea ce îl preocupa însă în mod deosebit era soarta Basarabiei.
Constantin Stere vedea întreaga politică a României prin prisma Basarabiei. În aceasta constă și „vina”, și meritul lui.
„Un om straniu, puternic, entuziast, cam brutal şi totodată un visător plin de misticism slav”, este portretul pe care i-l face regina Maria în epocă, pentru că Stere, spre deosebire de alți germanofili, nu-i iubește pe nemți în mod special, el vede această alianță ca o conjunctură pentru atingerea unui obiectiv politic.
Evocându-i mai târziu cariera politică, S. Diamandi remarca: „Nu vedea decât o singură primejdie: Rusia ţaristă. Nu-l obseda decât o singură ţintă: eliberarea Basarabiei, provincia românească cea mai periclitată în existenţa naţională. Cu această provincie credea el că trebuie să înceapă dezrobirea fraţilor subjugaţi. Socotea că drumul către Ardeal trece prin Basarabia”.
În 1917, rămas în Bucureștiul ocupat de germani (din îndemnul și cu autorizația lui I.I.C. Brătianu și a regelui Ferdinand) editează ziarul Lumina, care i-a atras din partea adversarilor politici acuzaţia de trădător. Arestat și întemniţat la Văcărești (1918) fără să fi avut loc un proces, a fost eliberat, însă șantajul politic a durat până la sfârșitul vieţii.
În ianuarie 1918, Armata Română a intrat în Chișinău, aducând linişte şi ordine în toată Basarabia. În acest moment decisiv, Stere sosește în Basarabia.
„Mărturisesc că sosirea dlui Stere se aştepta ca a unui semizeu, făcător de minuni. Şi într-adevăr, dumnealui s-a arătat la culmea chemării”, scrie un martor al epocii, Dimitrie Bogoș. Au loc peste 26 de întruniri la care Stere participă, argumentează, convinge. „A fost un praznic, a fost un delir când vorbea dl Stere”.
În zilele fierbinți ale lunii martie, Stere a vorbit de 57 de ori. Cu o voce fermă, hotărâtoare, cu o logică de fier explica necesitatea actului Unirii. Parcă niciodată în viaţa lui n-a fost așa de convingător ca în zilele acelea.
Cuvântarea susţinută de Constantin Stere în timpul desfăşurării şedinţei Sfatului Ţării din 27 martie 1918 a jucat un rol extrem de important în momentul votării unirii. Cu siguranță, acesta a fost momentul cel mai important al vieții lui Constantin Stere, iar el s-a ridicat la înălțimea misiunii sale.
La 27 martie/9 aprilie 1918, cu 86 voturi pentru, 3 contra şi 36 abţineri Sfatul Ţării a decis unirea Basarabiei cu România.
Ulterior, Constantin Stere a fost ales preşedinte al Sfatului Ţării (2 aprilie – 25 noiembrie 1918), urmându-i în această funcţie lui Ion Inculeţ.
Basarabia a fost doar prima provincie unită cu Țara. La scurt timp, au urmat Bucovina și Transilvania. Puțini sunt cei care cunoc faptul că Stere s-a implicat activ și în unirea acestor provincii cu Patria Mamă.

Ziua de 27 martie 1918 a fost cea mai frumoasă zi a vieții sale de mesianic răzvrătit. A uitat pentru o clipă toate suferințele, injuriile și umilințele indurate. Izbândise! Trăia bucuria marelui său vis împlinit!
La 30 martie, la întoarcerea sa în București, a fost invitat în tribuna oficială, alături de familia regală, pentru a primi defilarea trupelor. La prânz, regele a oferit un dejun, rostind o alocuțiune. Apoi, a urmat solemnitatea decorării delegației basarabene în frunte cu C. Stere, care a primit Ordinul de Mare Ofițer al Coroanei României. Familia regală a ieșit apoi, însoțită de șefii delegației basarabene, în balconul Palatului pentru a mulțumi aclamațiilor mulțimii aflate în stradă, unde se cânta și se dansa Hora Unirii. Stere s-a aflat lângă Regele său. Era, dincolo de orice comentarii, încoronorarea, oficial recunoscută, a unei lupte de-o viață : Lupta pentru România Mare!

Muzeograf Paulina Mănișor