Miercuri, 24 Iunie 2020 08:53
La miezul verii, la zi de mare sărbătoare, haideți să ne înveselim și să trăim împreună mândrIA românească printr-o ediție online, dedicată Zilei Universale a Iei.
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova a salutat frumoasa inițiativă propusă în anul 2013 de comunitatea online „La Blouse Roumaine” și iată, astăzi ne aflăm la a VIII-a ediție a acestui eveniment intitulat „Ce frumoasă ești, măreață cămașă, mândrIA Prahovei!”.
Vă invităm într-o scurtă incursiune în timp, la sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea, atunci când portul popular românesc este pe deplin cristalizat. Să ne imaginăm purtând acum, minunatul veșmânt tradițional românesc pentru că, mai mult decât oricare fenomen de cultură, el reflectă structuri sociale, credințe, tradiții și datini.
După obiceiul prahovean, în ziua de Drăgaică, îmbrăcați de sărbătoare să purtăm cununi de spice pentru fete și flori în brâu pentru neveste, cu albastră cicoare și sulfină tămăduitoare prinsă la pălărie pentru feciori și bărbați. În zori de zi, să culegem flori de sânziene (numele generic pentru toate florile culese) pentru că, în mentaliatea populară aceste acte rituale sunt cunoscute privind caracterul lor profilactic.
În arealul superb oferit de minunatele plaiuri prahovene și costumul popular a cunoscut o concepție estetică deosebită exprimată prin croi, prin fantezia ornamentală a cămășii femeiești și în incomparabilul joc al compozițiilor coloristice.
Astfel, cămașa originară a costumului popular prahovean s-a diferențiat inițial de tipologia și sistemul clasic de ornamentare a cămășii populare muntenești cu altiță, în creț și râuri, având o altă modalitate de decorare a mânecilor, de influență transilvăneană, și anume: două benzi orizontale de cusături, una mai lată (râu pe umăr) și cealaltă mai îngustă (râu peste cot), cusute în punct bătrânesc, buclat. Ornamentele se coseau cu arnici, fir de bumbac, mărgele şi fluturi metalici. Un alt element de origine transilvăneană îl reprezintă cusătura dispusă sub guler numită „ciupag” sau „leasă”, realizată în tehnica urzit pe crețuri.
Într-o etapă ulterioară de evoluție, cămașa prahoveană s-a încadrat în sistemul de ornamentare cu altiță și începând cu secolul al XX-lea, ornamentele de pe mâneca iei s-au modificat. Totodată, decorul s-a amplificat de o parte și de alta a gurii cămășii cu câte două-trei râuri verticale cu elemente florale ce se repetau și pe spate. Motivele decorative și cromatica reflectau vârsta purtătoarei, statutul civil și ocazia la care era purtată. În Prahova, predominant este roșu, cu diferitele nuanțe (în funcție de vârsta purtătoarei) simbolizând vitalitatea și având un rol protector (culoarea roșie apără și păzește). Cu vârsta, acest roșu intens se transformă, ajungând la nuanțe de vișiniu, violet sau negru, în funcție de influențele zonei.
De asemenea, precizăm că zona etnografică Prahova prezintă trei subzone cu port popular ce se încadrează în tipologia portului cu fotă largă încutată, dar culori specifice fiecăreia. Astfel, în costumul caracteristic Văii Prahovei predominante sunt culorile roșu și negru. Pe Valea Teleajenului se evidențiază mai multe culori, fiind incluse şi galbenul, albastrul deschis, verdele deschis. Iar pe Valea Doftanei sub influența Transilvaniei, predomină culoarea neagră atât la fotă, cât și în broderiile cămășilor.
Referindu-ne exclusiv la elementele decorative prezente pe cămașa prahoveană, începând cu prima decadă a secolului al XX-lea, extrem de vizibile și ușor de identificat sunt reprezentările fitomorfe: vrejuri, frunze, flori, fructe, ghirlande, buchete, coronițe. Dintre acestea, vrejul viței-de-vie a fost un motiv preferat în ornamentica tradițională din Prahova, fiind o formă de reprezentare a pomului vieții. Alte compoziții ornamentale cusute pe cămășile femeiești și bărbătești de sărbătoare sunt florile, reprezentate singular sau alcătuind ghirlande, buchete sau coronițe. De la începutul secolului al XX-lea, o mare răspândire a cunoscut-o trandafirul. Acestuia i se alătură motivele florale ce redau albăstrele, garoafe, frunze de tei, crini, regina nopții, maci, nalbă.
Muzeograf, Ioana Constantin
Fotografii din:
Colecția de port popular a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova
Bibliografie selectivă:
· Secoșan Elena, Petrescu Paul, „Portul popular de sărbătoare din România”, Editura Meridiane, București, 1984
· Bâtcă Maria, „Costumul popular românesc”, editat de Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, București, 2006
· Tomida D. Ecaterina, „Cusăturile și broderiile costumului popular din România”, Editura Tehnică, București, 1972
· Ghinoiu Ion (coord.general), „Sărbători și obiceiuri. Răspunsuri la chestionarele Atlasului Etnografic Român”, volumul V, Dobrogea, Muntenia, Editura Etnologică, București, 2009