Vineri, 11 Septembrie 2020 09:04
Asediul Plevnei a reprezentat operațiunea cea mai importantă și cea mai complexă a întreg războiului ruso-româno-turc (1877-1878). Purtată chiar în inima Bulgariei, bătălia pentru Plevna a reprezentat în același timp și botezul focului pentru tânăra armată română, care a participat la operațiuni cu un număr de 43.000 de soldați și 110 tunuri. Trupele ruse numărau 50.000 de soldați cu 320 de tunuri și erau comandate de Marele Duce Nicolae, fratele țarului Alexandru al II lea. Orașul Plevna ocupa o poziție strategică de maximă importanță fiind un nod de comunicații între localitățile Nicopol, Rusciuk, Sofia, Târnovo, Filipopol. Garnizoana otomană număra 40.000 de militari și era comandată de generalul Osman Nuri Pașa, trupele otomane beneficiind de un sistem de fortificații sofisticat si de o dotare tehnică modernă. În urma înfrângerii suferite de armata rusă în luna iulie în fața Plevnei, pe data de 31 iulie Marele Duce Nicolae îi trimite principelui Carol I o telegramă prin care solicită sprijinul Armatei Române. Pe data de 20 august trupele române încep să treacă Dunărea pe la Corabia. Principele Carol a pus condiția ca Armata Română să-și păstreze comanda proprie și să aibă o zonă proprie de operațiuni. Comanda trupelor ruso-române din fața Plevnei îi este acordată principelui Carol, șef al Statului Major, fiind numit generalul rus Pavel Zotov. Comanda armatei române de operațiuni îi este încredințată generalului Alexandru Cernat. Pe data de 30 august de ziua țarului Alexandru al –II-lea, trupele ruso-române declanșează un puternic atac asupra Plevnei, atac soldat cu un eșec singurul succes fiind cucerirea de către trupele române a redutei Grivița 1. În cadrul consiliilor militare din 13 – 14 septembrie principele Carol propune ca Plevna să fie supusă asediului, urmând ca localitățile înconjurătoare să fie cucerite pe rând. Astfel în zilele de 25, 26 și 27 octombrie trupele ruso-române cuceresc localitățile Teliș, Dolni Dubic și Gorni Dubic fapt ce duce la încercuirea completă a Plevnei. Pe data de 10 decembrie datorită situației disperate în care se găsea garnizoana orașului, generalul Osman Pașa, în fruntea a 30.000 de militari încearcă să iasă din încercuire. Otomanii sunt atacați puternic de trupele ruso-române, colonelul Mihail Cerchez reușind să ocupe reduta Grivița 2. Osman Pașa se predă colonelului Cerchez, în după- amiaza aceleiași zile în Plevna intrând principele Carol și țarul Alexandru al II lea. Cucerirea Plevnei a deschis drumul armatelor ruse către Constantinopol și a făcut ca Imperiul Otoman să capituleze la data de 4 februarie 1878.
Muzeograf Claudiu Robe