FOTOGRAFII DIN PATRIMONIUL MUZEULUI JUDEŢEAN DE ISTORIE ŞI ARHEOLOGIE PRAHOVA - COLECŢIA FILIP ELENA
Joi, 08 Octombrie 2020 11:31
În anul 2010 patrimoniul instituţiei noastre s-a îmbogăţit substanţial printr-o serie de achiziţii, donaţii şi dăruiri. Între acestea, un loc important, credem noi, îl ocupă cele 48 de fotografii achiziţionate de la d-na Filip Elena din Ploieşti, care fac subiectul articolului de faţă. Din informaţiile furnizate cu amabilitate de domnia sa, am aflat că acestea au aparţinut lui Theodor Ioan, negustor ploieştean, deputat şi senator de Prahova. Ele s-au păstrat în familia acestuia până când au ajuns în posesia d-nei Filip de la cumnata sa, al cărei soţ a fost unul dintre nepoţii lui Theodor.
În marea lor majoritate fotografiile datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar restul din primul sfert al secolului XX. Din punct de vedere al formatului şapte sunt tip „cabinet portrait”, 39 tip „carte de visite” şi două tip „carte poştală” şi provin atât din ateliere fotografice din străinătate cât şi din România. Dintre atelierele străine le menţionăm pe următoarele: Disdéri, Nadar, Charles Reutlinger, Ferdinand Mulnier, Charles Jacotin - Franţa, Giacomo Brogi, H. Le Lieure - Italia, Joseph Albert, C. Brasch, Oscar Rothe - Germania, Ludwig & Viktor Angerer, Fritz Luckhardt - Austria. Atelierele fotografice de pe teritoriul actual al României sunt reprezentate de: Samuel Herter şi Leopold Adler - Braşov, Joseph Kózmata - Brăila, Franz Mándy şi Hermann Leon - Bucureşti, Johann Tiedge, Joseph Kestler şi Al. Ionescu - Ploieşti. Cercetarea acestor fotografii ne-a oferit prilejul identificării unora dintre persoanele reprezentate, personalităţi marcante ale istoriei politice, militare şi culturale europene.
În noiembrie 1854, fotograful André Adolphe Eugène Disdéri patenta fotografia „carte de visite”. Denumirea se datora dimensiunilor sale reduse (cca. 10,5 x 6,5 cm.), asemănătoare cu cele ale unei cărţi de vizită. Noul procedeu permitea realizarea mai multor portrete ale aceluiaşi subiect pe un singur clişeu de sticlă, ceea ce se traducea printr-o multiplicare mult mai uşoară. Acest format a avut un mare succes la public şi datorită preţului scăzut, fapt ce a determinat o folosire îndelungată a acestuia, până în preajma Primului Război Mondial. Impactul introducerii acestuia a fost evocat în memoriile sale de celebrul fotograf francez Nadar: „Apoi, ce lovitură, apare Disderi, cu cartea de vizită care-ţi oferă, la 20 de franci, 12 portrete, când până atunci plăteai 50 sau 100 de franci pentru unul singur. A fost un moment de derută. Dar trebuia să mergi în pas cu lumea sau să renunţi”. Totodată, acest format permitea fotografilor realizarea unor venituri substanţiale prin multiplicarea şi comercializarea portretelor suveranilor, militarilor şi oamenilor politici importanţi, scriitorilor şi, nu în ultimul rând, vedetelor scenei artistice, fie că vorbim de teatru, balet sau operă.
O astfel de fotografie, realizată în atelierul din Paris al lui Charles Jacotin, îl înfăţişează pe Patrice de Mac-Mahon, duce de Magenta, mareşal al Franţei, preşedinte al celei de-a Treia Republici Franceze.
Alt mareşal şi pair al Franţei, Boniface de Castellane, este reprezentat într-o fotografie realizată în atelierul parizian al lui Disdéri, situat pe Boulevard des Italiens, nr. 8.
Aici îşi stabilise Disdéri atelierul încă din anul 1853, cel mai mare din Paris, care funcţiona pe două etaje. Într-o fotografie realizată în atelierul altui fotograf parizian celebru, Charles Reutlinger, figurează cântăreaţa de operă Adelina Patti.
Reutlinger, care deţinea exclusivitatea portretelor acesteia, s-a numărat printre cei ale căror fotografii „carte de visite” au avut mare căutare la public, astfel că în anul 1873 ajunsese să deţină un catalog cu peste 1300 de personalităţi ale vieţii publice şi artistice, repertoriate în funcţie de nume şi de profesie. O altă personalitate, care apare într-o fotografie realizată în atelierul lui Ferdinand Mulnier din Paris, este Alexandre Dumas - fiul.
Mariia Surovshchikova-Petipa, prim-balerină a Teatrului Imperial din Sankt-Petersburg, este portretizată în fotografia realizată la Berlin în atelierul H. Lehmann & Co.
Alte două poze îi înfăţişează pe poeţii germani Friedrich Gottlieb Klopstock şi Johann Wolfgang von Goethe. Prima dintre acestea, realizată în atelierul berlinez al lui William Sophus, este o reproducere a unui tablou pictat de Ernst Hader;
a doua, realizată în atelierul Steinberger & Bauer din Frankfurt pe Main, este o reproducere a unei litografii care-l înfăţişează pe Goethe tânăr.
Pe lângă veniturile obţinute prin comercializarea pe scară largă a fotografiilor cu personalităţi, mai toţi fotografii doreau să beneficieze şi de recunoaşterea oficială a talentului şi notorietăţii lor prin obţinerea titlului de „fotograf al Curţii”. Exista o adevărată competiţie între aceştia pentru adjudecarea, înaintea celorlalţi confraţi de breaslă, a mult râvnitului titlu. Printre cei cărora li s-a şi acordat s-au numărat Joseph Albert şi fraţii Ludwig şi Viktor Angerer, din atelierele cărora dispunem de două fotografii.
Prima dintre acestea, realizată în atelierul din München al lui J. Albert, este o reproducere a tabloului realizat în 1865 de pictorul german Ferdinand von Piloty, care îl înfăţişează pe Ludwig al II-lea, rege al Bavariei între anii 1864 - 1886.
Investirea unui nou suveran reprezenta un bun prilej pentru mulţi de a-şi îmbogăţi propriile colecţii de fotografii format „carte de visite”, lansate cu ocazia unui astfel de moment istoric important. Elocventă în acest sens este ştirea inserată în nr. 3 din 15 aprilie 1864 al ziarului „Amicul familiei”, potrivit căreia peste 8000 de fotografii cu noul personal al Curţii Regale bavareze fuseseră comandate de către public fotografului regal în decursul a numai două zile. Joseph Albert era fotograf al Curţii Regale din Bavaria (din 1857) şi al Curţii Imperiale ţariste, aşa cum apare litografiat şi pe cartonul suport al fotografiei, unde stemele celor două state sunt alăturate.
Cea de-a doua fotografie, care îl înfăţişează pe Nikola I Mirkov Petrović-Njegoš, prinţ şi rege al Muntenegrului (1910 - 1921), provine din atelierul fraţilor Angerer din Viena.
Născuţi la Malaczka, ambii au activat o perioadă în cadrul armatei imperiale. Ludwig, de profesie farmacist, avea să fie repartizat în această calitate trupelor austriece care au ocupat Ţara Românească în timpul războiului Crimeii. Pasionat de fotografie, va imortaliza pe plăcile fotografice primele imagini panoramice ale Bucureştiului. În 1857 demisionează din armată şi se mută la Viena unde îşi deschide un atelier fotografic, făcându-se repede remarcat şi apreciat datorită calităţii portretelor realizate. Întrucât mulţi dintre clienţii săi făceau parte din înalta societate sau erau chiar membri ai Casei Imperiale, a devenit unul dintre cei mai importanţi portretişti din capitala Imperiului Habsburgic. Urmarea firească a constitutit-o conferirea titlului de fotograf al Curţii Imperiale, la 24 decembrie 1860. Cei doi fraţi aveau fiecare propriul atelier, dar, din 1872 sau 1873, vor lucra împreună sub sigla „L. & V. Angerer”, parteneriat ce a durat doar un an din cauza agravării stării de sănătate a lui Ludwig, care s-a şi retras din activitate.
O altă fotografie a unui suveran european este aceea a lui Napoleon al III-lea, preşedinte al Republicii franceze şi Împărat al Franţei, ce apare alături de soţie şi de fiu.
Această fotografie este de fapt un fotomontaj realizat de către un fotograf britanic neidentificat, ce datează din perioada exilului în Marea Britanie, când familia a locuit în satul Chislehurst, la reşedinţa Camden Place.
În cadrul acestei colecţii, alte şapte fotografii provin din atelierele fotografice germane. Trei din atelierul lui C. Brasch, pictor şi fotograf berlinez, premiat la expoziţiile organizate la Berlin (1865) şi Viena (1873), aşa cum este precizat pe verso-ul cartoanelor litografiate, a patra din atelierul lui Ernst Pflanz din Marienbad, datată „iulie 1870”. Alte două, tip „cabinet portrait”, sunt fotografii post-mortem, gen de fotografie destul de întâlnit în secolul al XIX-lea, realizate în atelierul lui Oscar Rothe din Dresda. O altă fotografie „cabinet portrait”, datată „24 august 1878”, înfăţişează palatul din Karlsruhe şi este opera unui fotograf neidentificat.
Merită menţionată, de asemenea, o fotografie realizată în atelierul parizian al lui Nadar (numele său real era Gaspard-Félix Tournachon), unul dintre cei mai celebri fotografi ai secolului al XIX-lea. Fotografia, tip „carte de visite”, datează din anii 1871 - 1878, determinare posibilă datorită adresei înscrisă pe spatele acesteia, „Rue D' Anjou nr. 51”. Aici îşi mutase Nadar atelierul în anul 1871, care a fost condus, până în 1873, de soţia sa, Ernestine. Din 1874 atelierul avea să fie manageriat de fiul lor, Paul. Presupunem că femeia înfăţişată în această fotografie este Maria, a doua soţie a lui Theodor Ioan.
Pe lângă munca cotidiană desfăşurată în atelier, unii fotografi treceau „graniţele” acestuia pentru a lua instantanee cu zonele sau clădirile cele mai reprezentative din oraşele în care îşi desfăşurau activitatea sau pentru a fotografia diverse opere de artă, pe care le comercializau locuitorilor, dar mai ales turiştilor aflaţi în vizită. Unul dintre aceştia, care s-a specializat în realizarea unor astfel de instantanee fotografice, a fost italianul Giacomo Brogi, din al cărui atelier florentin dispunem de două fotografii, una tip „cabinet portrait”, cealaltă „carte de visite”. Brogi, care practica fotografia din 1856, şi-a deschis primul atelier la Florenţa, în 1860. I s-a acordat titlul de „fotograf al Împăratului”, atât de către Victor Emmanuel cât şi de Umberto I, după ce oferise fiecăruia dintre ei un album cu vederi luate în Palestina, în 1862, la locurile sfinte. În 1863 edita „Dei soggetti artistici”, un prim album cu reproduceri ale unor opere de artă. Intuind potenţialul turistic al oraşelor italiene, generator de venituri substanţiale, îşi va deschide o serie de sucursale în câteva dintre acestea: Roma, Neapole, Sienna. Cele două fotografii achiziţionate de muzeul nostru au litografiată pe verso medalia obţinută în anul 1871 la Expoziţia de la Forli. Fotografia tip „cabinet portrait” înfăţişează Loggia dei Lanzi din Florenţa, iar fotografia tip „carte de visite” reproduce tabloul pictat de Fra Bartolomeo, care-l înfăţişează pe călugărul dominican Girolamo Savonarola.
O altă fotografie „carte de visite”, ce provine dintr-un atelier neidentificat din Roma, imortalizează sculptura „Ariadna dormind”, aflată la Vatican. Alte trei fotografii de acelaşi format, ce reprezintă monumentele funerare ale familiilor Pallavicini, Minelli şi Gandolfi, toate datate „1 martie 1876”, provin din atelierul „Fotografia dell' Emilia” din Bologna, care avea o sucursală şi în Ravenna.
Theodor Ioan este imortalizat într-o fotografie realizată în atelierul lui H. Le Lieure din Roma.
Francez de origine, Henri Le Lieure de l'Aubepin s-a stabilit în Italia în anul 1859, deschizându-şi un prim atelier la Torino, ulterior un altul şi la Roma.
Alte două fotografii provin din atelierele lui Goldstein & Szerdahelyi şi Brunhuber Géza, ambele din Budapesta.
Şi atelierele fotografice vieneze sunt reprezentate de Pokorny & Reuter (două fotografii) şi Fritz Luckhardt (o fotografie). Una dintre fotografiile realizate în atelierul Pokorny & Reuter îl reprezintă pe Traian Horia Pop, poet şi gazetar, redactor al Gazetei Transilvaniei.
Femeia portretizată în fotografia din atelierul lui Luckhardt, figurează şi în aceea care provine din atelierul lui Nadar.
Născut în 1843 la Kassel, în Germania, Luckhardt se stabileşte la Viena în 1865, unde, doi ani mai târziu, îşi deschidea atelierul fotografic. S-a făcut remarcat extrem de repede prin portretizarea membrilor înaltei societăţi, iar în 1870 i s-a conferit titlul de fotograf al Curţii Imperiale. Între 1871 - 1887 a îndeplinit funcţia de secretar al Societăţii Fotografice din Viena, dar a rămas, în acelaşi timp, membru şi al altor societăţi fotografice, precum cele din Berlin şi Frankfurt. Recunoaşterea talentului său venea şi din partea altor fotografi celebri. Numele lui, alături de cel al lui Walter Damry din Liége, figurează pe unele cartoane fotografice din atelierul lui Nadar (inclusiv pe fotografia din acest atelier menţionată anterior) drept „corespondent” al acestuia în Viena. Acelaşi Nadar îl enumera printre „precursorii fotografiei” demni de a fi menţionaţi, numindu-l „maestrul maeştrilor”.
În continuare vom prezenta fotografiile realizate în atelierele de pe actualul teritoriu al ţării noastre. Trei dintre acestea, tip „carte de visite”, provin din atelierul lui Samuel Herter din Kronstadt [Braşov], care era situat pe Johannis Neugasse, la nr. 643. Născut în 1830 la Pfeffingen (Germania), Herter s-a stabilit în Transilvania în anul 1846. Primul atelier fotografic l-a deschis în Sibiu, unde apare semnalat la 1853. În acelaşi an se mută la Braşov, unde va practica în paralel pictura şi fotografia, până în 1879. Prima dintre acestea îl reprezintă pe Theodor Ioan, menţionat anterior.
A doua, datată „5/17 octombrie 1873”, îl înfăţişează pe Ioan N. Ciurcu, librar şi editor braşovean,
iar cea de-a treia pe Gheorghe Dima, compozitor şi dirijor născut în Scheii Braşovului.
Tot dintr-un atelier braşovean, cel al lui Leopold Adler, dispunem de alte două fotografii, una tip „carte de visite”, cealaltă „cabinet portrait”. În prima dintre acestea, datată „16/28 iunie 1886”, este portretizat G. M. Zănescu, negustor din Braşov, iar a doua înfăţişează o pereche de tineri, soţ şi soţie. Leopold Adler, născut la Praga în 1848, avea să se stabilească la Braşov în 1868. O perioadă a lucrat ca ucenic în atelierul lui Carl Bömches, pentru ca din 1875 să îşi deschidă propriul atelier fotografic.
O altă fotografie este realizată în atelierul lui Josef Kózmata din Brăila, în timp ce alte patru provin din atelierele Hermann Leon şi Franz Mándy din Bucureşti. Fotografiile din atelierul lui H. Leon, ale cărui producţii de slabă calitate erau de regulă copii după originalele realizate de alţi fotografi, sunt reproduceri ale unor tablouri care îi înfaţişează pe domnitorii Ţării Româneşti, Ioan Gheorghe Caradja şi Barbu Ştirbei. Cele din atelierul lui Mándy înfăţişează două persoane neidentificate, un bărbat şi o femeie. Franz Mándy s-a născut în Budapesta, la 5 octombrie 1846, şi nicidecum în 1848. Şi-a început activitatea de fotograf la Bucureşti, în asociere cu fratele său Johann. Firma „J. Mandy & Co.”, cu atelierul pe Calea Mogoşoaiei nr. 21, la parterul casei Hristudor, a funcţionat până în 1879, an în care Johann s-a mutat la Râmnicu-Vâlcea. Franz Mándy va rămâne cu atelierul aici până în 1881, când şi-l va muta în Piaţa Teatrului, lângă cofetăria Fialkowsky. Impozanta casă, în valoare de peste 300.000 de lei, era sediul celui „mai mare şi mai important stabiliment de fotografie din ţară”. La 10 mai 1880, prin brevetul nr. 117, i s-a acordat titlul de „fotograf al Curţei M. S. R. Doamnei”, ulterior devenind şi fotograf al Corpurilor legiuitoare. Foarte multe dintre fotografiile cu membrii familiei regale provin din atelierul său, la conducerea căruia, din 1900, şi-l asociase pe Etienne Lonyai.
Ultimele patru fotografii asupra cărora ne vom opri au fost realizate la Ploieşti, câte una în atelierele lui Johann Tiedge şi Al. Ionescu, iar celelalte două în atelierul lui Joseph Kestler. O femeie neidentificată face subiectul fotografiei realizată de Johann Tiedge.
Maghiar de origine, János Tiedge şi-a deschis primul atelier fotografic la Pesta. Pe la jumătatea deceniului şapte al secolului al XIX-lea se stabileşte în România. Va activa o perioadă la Craiova, iar ulterior la Ploieşti, până la începutul deceniului nouă. Numele său apare sub mai multe forme pe cartoanele fotografice: Johann Tiedge, Jean Tiedge, I. Tiedce. De la Ploieşti s-a mutat la Bucureşti, unde este semnalat în 1883 cu atelier pe Calea Victoriei nr. 11, ulterior la nr. 15. Fotografiile din atelierele J. Kestler şi Al. Ionescu înfăţişează, fiecare dintre ele, un copil. Merită semnalat faptul că pe cartoanele suport ale acestora este menţionată aceeaşi adresă, „strada Bucuresci (fosta casa Varga)”, ceea ce ne determină să afirmăm că unul dintre fotografi a achiziţionat de la celălalt atelierul foto.
Acest articol se doreşte a fi primul dintr-o serie care să aducă în atenţia specialiştilor şi a publicului larg fondul de fotografii şi clişee fotografice al muzeului, în mare parte inedit.
Muzeograf, Adrian STAN
BIBLIOGRAFIE:
• *** Direcţia Arhive Naţionale Istorice Centrale, Fond Casa Regală, dos. 77/1866
• *** Direcţia Arhive Naţionale Istorice Centrale, Fond Senat, dos. 4509/1892-1893
• *** Familia, anul XXIV, nr. 46 din 13/25 noiembrie 1888
• Antinescu Zaharia, „Autobiographia mea” séŭ un voiagiŭ în timp de 70 de ani. Prosa şi poesia, Stabilimentul grafic „Progresul”, Ploieşti, 1896
• Bădescu Emanuel, Franz Mandy, fotograful principesei Maria, în Revista Muzeelor (număr special dedicat Reginei Maria), Centrul de Pregătire Profesională în Cultură, Bucureşti, 2007
• Boia Lucian, Napoleon III cel neiubit, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2008
• Debie Carol Nicolae, O cronică ploieşteană. 1825-1974. Cartea a II-a • Muzica publică • 1866-1906, Ed. „Ploieşti-Mileniul III”, Ploieşti, 2006
• Hannavy John (editor), Encyclopedia of Nineteenth-Century Photography, volume 1, A-I Index, Ed. Routledge, New-York, London, 2008
• Ionescu Adrian-Silvan, Introducere în tehnica şi arta fotografiei din secolul al XIX-lea. Inventatori şi maeştrii, în Bucureşti. Materiale de Istorie şi Muzeografie, vol. XXI, Muzeul Municipiului Bucureşti, 2007
• Ionescu Adrian-Silvan, Fotografi în România. 1840 - 1940, în Muzeul Naţional, vol. XX, Muzeul Naţional de Istorie a României, Bucureşti, 2008
• Nadar, Cînd eram fotograf, Compania, Bucureşti, 2001
• Savin Margareta, Ludwig Angerer, unul din primii fotografi ai Bucureştilor, în Bucureşti. Materiale de Istorie şi Muzeografie, vol. VI, Muzeul de Istorie a Municipiului Bucureşti, 1968
• Săvulescu Constantin, Cronologia ilustrată a fotografiei din România. Perioada 1834 -1916, Asociaţia Artiştilor Fotografi, Bucureşti, 1985