Miercuri, 14 Octombrie 2020 11:34
În urma campaniei militare dezastruoase din vara și toamna anului 1916 armata și autoritățile române au fost obligate să evacueze teritoriul Munteniei, capitala București fiind abandonată fără luptă deși orașul era apărat de o centură de fortificații alcătuită din 18 mari forturi. La data de 22 noiembrie 1916 generalul von Mackensen îi cere generalului Anghelescu ca în 24 de ore să-i predea orașul, refuzul urmând să atragă un puternic bombardament de artilerie. Armata germană intră în București prin Calea Griviței, iar vice-primarul Titus Popovici este oficialul român care predă orașul trupelor germane, care sunt întâmpinate de membri ai coloniei germane din București. Soldații români care mai rămăseseră în oraș sunt sfătuiți să predea armele pentru a preveni represaliile din partea armatei germane. Trupelor de ocupație germane li-se vor adăuga și unități militare bulgare și otomane, iar hotelurile Bulevard, Capșa și Athene Palace devin sedii ale armatelor de ocupație. Germanii introduc un regim strict de ocupație, cu numeroase rechiziții de alimente. O mărturie a acelor vremuri ne-a lăsat-o scriitorul Constantin Bacalbașa care consemnează că: ,,Intrarea trupelor germane în București se aseamănă cu intrarea unei haite de lupi flămânzi. Cea dintâi mișcare a lor este să se repeadă asupra alimentelor. Rechizițiile privesc nu numai alimentele, ci și casele, automobilele, trăsurile, lumina electrică este redusă la 1 kw pe săptămână pentru o singură persoană, pe străzi iluminatul este redus și tramvaiele electrice sunt suspendate. La începutul anului 1917 sunt introduse cartele alimentare, rația fiind de 400 gr. de pâine și 200 gr. de carne pe săptămână de persoană; la începutul lunii aprilie rația de carne a fost diminuată la 150 gr. pe săptămână pentru fiecare persoană. Personalitățile intelectuale care nu plecaseră din București și care nu manifestaseră simpatii față de Puterile Centrale sunt arestate: C. Cantacuzino, Ion Pillat, Constantin Rădulescu-Motru, Mina Minovici. Pentru a rezolva necesitățile cerute de efortul de război, germanii au început să rechiziționeze cupru și arama, fapt ce i-a determinat pe preoți și călugări să ascundă clopotele bisericilor, iar pentru a salva acoperișurile Bisericii Domnești de la Curtea de Argeș și a Mitropoliei din Târgoviște prelații sunt nevoiți să intervină pe lângă generalul von Mackensen. Trupele bulgare au sustras din colecțiile Academiei Române un număr important de documente slave, iar în februarie 1918 un grup de soldați bulgari au furat moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului. Pentru a preveni o revoltă a populației, autoritățile germane recuperează relicvele care sunt înapoiate și depuse în Catedrala Mitropolitană. Ocupația germană a Munteniei nu a fost altceva decât un jaf bine organizat al cărui scop îl constituia susținerea efortului de război al Germaniei, în perioada noiembrie 1916 - noiembrie 1918 fiind sustrase din teritoriul ocupat 2,3 milioane tone de alimente și nutreț, 100.000 de vagoane cereale, păstăi, pește, săpun și 1,4 milioane tone țiței. Însuși generalul von Mackensen a recunoscut amploarea jafului afirmând: „N-aș vrea să fiu ministru de finanțe al României în perioada următoare, dar nici contribuabil român”. Înfrângerile suferite de armata germană pe Frontul de Vest, a obligat Germania să semneze armistițiul cu Antanta la 11 noiembrie 1918, act prin care Germania se obliga să evacueze toate teritoriile ocupate, astfel că la data de 1decembrie 1918 regele Ferdinand reintra în fruntea armatei în București.
Trupe germane defilând pe Calea Victoriei. În centrul imaginii este Casa Capșa.
Trupe germane în fața Casei Armatei (stânga) și Hotelului Capitol (dreapta).
Muzeograf Claudiu ROBE