Acum 115 ani, la data de 18 martie 1906, se înfăptuia primul zbor din istoria omenirii, cu un aparat mai greu decât aerul realizat de românul Traian Vuia.

A fost pionier al aviației mondiale, cunoscut drept ,,inventatorul primului aparat mai greu decât aerul care s-a ridicat în văzduh prin propriile sale mijloace de bord, un strălucit corifeu al aviației mondiale’’. Acesta s-a născut la 17 august 1872 la Surducul Mic, comuna Bujor (azi comuna Traian Vuia), județul Timiș, într-o familie de țărani. Începe școala primară din Bujor, a continuat restul claselor elementare la școala din Făget, apoi liceul la Lugoj. Din copilărie îi plăcea să privească zborul zmeielor, fiind fascinat de ele. Pasionat de tehnică, în anii de liceu, construia el însuși zmeie, le urmărea și le perfecționa.

După susținerea examenului de bacalaureat în 1892, pleacă la Budapesta pentru a urma cursurile Școlii Politehnice, însă în lipsa mijloacelor financiare, renunță la aceste studii. Ulterior se înscrie la Facultatea de drept din Budapesta, iar pe parcursul studiilor juridice, se întreține lucrând în diferite birouri de avocatură.

În 1901 termină studiile juridice obținând doctoratul în științele juridice cu lucrarea ,,Militarism și industrialism, regimul de statu și de contractu’’.

Pentru că pasiunea pentru tehnică nu-l părăsise în anul 1902, hotărăște să plece la Paris pentru împlinirea marelui său vis, construirea unui ,,aeroplan-automobil’’, sperând că aici va găsi pe cineva interest să-i finanțeze proiectul.

La 16 februarie 1903, prezintă Academiei de Științe din Paris un memoriu asupra invenției sale ,,Proiect de aeroplan-automobil’, un aparat de zbor mai greu decât aerul cât și procedura de decolare. Membrii Comisiei de Aeronautică, unde fusese repartizat nu l-au luat în considerare, fiind considerat un proiect nerealizabil. Sfătuit de acasă Vuia și-a brevetat invenția, obținând în Franța brevetul de invenție nr. 332106 din 15 mai 1903.

Acesta nu și-a abandonat proiectul, construcția ,,aeroplanului-automobil” fiind posibilă datorită fondurilor adunate în Banat. La sfârșitul anului 1905 avionul era gata și a fost testat pentru prima dată, rulând îndelung pe pământ. Au urmat și alte teste, la care au asistat cunoscuți specialiști, printre care G. Besançon, Victor Tatin și Santos-Dumont.

La 5 februarie 1906, inventatorul român a încercat din nou avionul, dar vremea nefavorabilă a îngreunat testul. La 6 martie, s-a făcut o nouă tentativă de ridicare de la sol, însă aparatul nu s-a ridicat în aer.

Traian Vuia va înregistra primul succes aviatic în ziua de 18 martie 1906, la Montesson, lângă Paris, când va realiza primul zbor din istoria omenirii cu un aparat mai greu decât aerul, care s-a ridicat de la sol prin mijloace proprii. Aparatul numit Vuia nr. I, avea un cadru din țevi de oțel, cu aripi bombate, din pânză de in, care-i dădeau aspectul unui liliac.

Istoricul zbor s-a derulat astfel: ,,Liliacul lui Traian Vuia a rulat vreo 50 metri, apoi s-a desprins de la sol și s-a ridicat până la o înălțime de aproape un metru, zburând astfel 12 metri. Un vânt lateral, destul de intens, a împiedicat să se obțină mai mult’’. Se înregistra astfel o premieră pentru tehnica mondială, când un aparat mai greu decât aerul se ridicase de la pământ și zburase prin propriile sale mijloace de bord (grup motopropulsor și tren de aterizare), fără a fi lansat de la înălțimi, tractat sau catapulat.

Până în septembrie, Vuia a mai realizat și alte încercări încununate de succes, dintre care cea din 19 august l-a dus la atingerea unei înălțimi de doi metri și jumătate, pe o distanță de peste 20 metri. Perfecționând aparatul său, Vuia a construit aeroplanul Vuia I bis în august 1906 cu care a continuat testele până în luna martie 1907, realizând mai multe zboruri la diferite înălțimi și distanțe. Ulterior Vuia a construit un nou tip de avion Vuia nr. II, efectuând cu el mai multe zboruri, ultimul pe o distanță de 70 m la 17 iulie 1907, după care l-a expus la primul Salon aeronautic de la Paris.

După 1907, Traian Vuia și-a continuat cercetările în domeniul tehnicii și a obținut realizări importante în acest domeniu. A conceput împreună cu Marcel Yvonneau două tipuri de elicoptere, în anii 1918 și 1921, prezentate în demonstrații publice. Revistele ,,La Technique Aéronautique’’ și ,,L’ Atmosphère’’ i-au publicat studiile teoretice. În cursul cercetărilor sale Traian Vuia a reușit să realizeze o altă mare invenție, generatorul cu abur, brevetat în diferite state în perioada interbelică.

Traian Vuia nu a fost doar un inventator genial, un om al tehnicii. Acesta s-a preocupat de probleme de drept, de filozofie, de științe sociale și a fost un mare patriot, simțindu-se întotdeauna legat de țara sa, România. După terminarea celui de-al doilea război mondial se va întoarce definitiv din Franța în România. S-a stins din viață la 2 septembrie 1950, la București.

,,Eu nu am căutat niciodată gloria, fiindcă știu că gloria pierde adesea pe om. Eu nu muncesc pentru gloria mea personală, dar muncesc pentru gloria geniului uman. Ce importanță are cine a făcut aceste lucruri, important este că ele există’’ obișnuia să spună Traian Vuia.

muzeograf Monica CÎRSTEA

Bibliografie selectivă:

Magazin istoric, Anul VI, nr. 8(65), august 1972.

Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982.