Vineri, 24 Aprilie 2015 16:18
Sub egida programului „Restituiri expoziţionale – Tezaur”, vă invităm miercuri, 29 aprilie 2015, ora 11.00, la sediul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova din Ploieşti
Arheologia prahoveană s-a făcut remarcată, încă de începuturile ei, printr-o serie de descoperiri spectaculoase ce pot fi încadrate categoriei tezaur de importanță națională. Amintim aici coiful de aur de la Coțofenești, podoabele dacice de la Coada Malului sau numeroasele tezaure monetare antice pecum cele de la Chițorani, Cocoșești, Valea Călugărească, Tinosu, Măneciu. Mai menționăm și depozitele de piese realizate din bronz, precum cele de la Drajna de Jos, Ștrăoști, Olteni, Predeal Sărari, cu o vechime ce depășește 3500 de ani. În ultimii ani, odată cu aparția detectoarelor de metal, asociată cu mirajul metalului prețios, ce nu a dispărut niciodată, au fost descoperite alte tezaure monetare antice, în localitățile Potigrafu, Balta Doamnei, Vărbila, Breaza, deţinute astăzi de Muzeul Naţional de Istorie a României.
La o zi după sărbătorile pascale din acest an, în timpul săpării unui șanț de scurgere a apei, domnul Vasile Grigore Ion descoperă în curtea casei sale, aflată în satul Mălăieștii de Jos (comuna Dumbrăvești), o cană din bronz în care se găseau monede și alte piese din metal.
Urmare a respectării prevederilor legale în vigoare, artefactele descoperite au intrat în patrimoniul mobil al Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, în grija şi expertizarea arheologilor prahoveni.
Tezaurul este format din 85 de piese, din care 74 monede din argint ce jalonează cronologic prin epoca romană, aproape 200 de ani, de la împăratul Vespasian (69-79 d.Hr) până la Valerianus (253-259 d.Hr.), adică din ultima treime a sec. I d.Hr. până spre anul 260 d.Hr. Alături de monede, în vasul de bronz se mai aflau cinci brățări din argint, o fibulă din argint, o podoabă din argint ce avea atașate trei monede, dar și două lingouri din același metal. Tezaurul pare să fi aparținut unui meșter bijutier itinerant şi a fost ascuns, probabil temporar, undeva la sfârșitul secolului al III-lea în vremurile tulburi ale părăsirii Daciei romane şi pătrunderii, în valuri, a populațiilor migratoare.
Tezaurul de o excepţională valoare istorică şi arheologică reprezintă încă o dovadă incontestabilă a înfloritoarei civilizaţii de pe actualele meleaguri prahovene.
dr. Alin Frînculeasa