- Eroare
Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova
Luni, 21 Februarie 2022 08:36
IN MEMORIAM - prof.dr.ALEXANDRU I.B?DULESCU
( n.20.02.1929- m.02.01.2021)
În 20 februarie 1929, în satul Dara, comuna Pietroasele, jude?ul Buz?u, vedea lumina zilei Alexandru B?dulescu, personalitate polivalent? ?i respectat?, care a activat cu devotament ?i abnega?ie mai bine de 7 decenii în slujba muzicii ?i culturii prahovene.
Absolvent al Conservatorului de Muzic? din Bucure?ti-Sec?ia Pedagogie, Dirijat, Profesor de Muzic? (1964), Sec?ia de Compozi?ie –Muzicologie(1972), Înv???mânt postuniversitar-Muzicologie(1972-1973), în anul 2004 ob?inând titlul ?tiin?ific de Doctor în Muzic? al Universit??ii Na?ionale de Muzic? Bucure?ti, cu teza: Crea?ia muzical? în secolele XIX-XX din jude?ul Prahova., distins? cu Premiul UCMR- în anul 2012.
Parcursul profesional al domniei sale – de la înv???tor, director de c?min cultural, dirijor de cor, profesor de muzic? în comuna Pietroasele, la doctor în muzicologie ?i coordonator al sec?iei de cultur? a regiunii Ploie?ti (mai târziu a jude?ului Prahova) - este semnificativ? pentru activitatea neobosit? desf??urat? cu profesionalism ?i tenacitate în toate institu?iile unde a lucrat.
Realiz?rile sale de excep?ie îmbin? contribu?iile muzicologice, cu numeroasele realiz?ri în cultura prahovean? ?i na?ional?.
A întreprins studii ?i vizite de documentare, turnee artistice ?i particip?ri la manifest?ri artistice interna?ionale, trimis de c?tre Ministerul Culturii, în fosta URSS, Cehoslovacia, Iugoslavia, Italia, Bulgaria, R.D.Germania, R.F.Germania, Elve?ia, Grecia, Lituania, Turcia, Ungaria, Polonia, Republica Moldova, Danemarca , Egipt ?i Olanda ?.a.
Între anii 1976-1989, a f?cut parte din Comandamentele centrale ?i jude?ene pentru coordonarea lucr?rilor de restaurare a Ansamblului Pele?-Sinaia ?i a patrimoniului mobil, de la muzeele Pele?, Peli?or ?i Sec?ia Posada.
A scris peste 1500 de articole, eseuri, cronici muzicale,studii, referate ?i comunic?ri ?tiin?ifice etc. care au fost publicate în diverse cotidiene ?i reviste de specialitate, din ?ar? ?i de peste hotare. A colaborat la realizarea albumelor Regiunea Ploie?ti(1964) ?i Jude?ul Prahova(1974), Monografia Jude?ului Prahova(1990), a volumelor Istoria Prahovei în date. Coautor la patru culegeri de cântece Din crea?ia muzicienilor prahoveni(1977-1986) ?i al volumelor Ploie?ti via?a muzical? (2008), Paul Constantinescu- coresponden?? ?i alte documente (2009).
A compus lucr?ri de muzic? u?oar? ?i coral?, pe versuri de Mircea Ionescu-Quintus, Nicolae Dumitrescu, Tudor St?nescu etc, prezentate în spectacole, concerte ?i emisiuni TVR.
A realizat sute de emisiuni la posturile locale de radio ?i centrale.
Între anii 1981-1996, a fost directorul Festivalului Na?ional (Interna?ional, din 1991) al Tinerilor Dirijori, ce a avut loc în sta?iunile Bu?teni ?i Sinaia; a fost principalul realizator ?i coordonator al cursurilor Universit??ii Populare de Var? „Nicolae Iorga” din V?lenii de Munte(1968-1996).A f?cut parte din jurii jude?ene, interjude?ene ?i republicane ale concursurilor artistice.
In 1993 a înfiin?at Muzeul memorial „Paul Constantinescu”, iar din 1995 pân? în 2019 a fost directorul Concursului Na?ional de Interpretare ?i Crea?ie Muzical? „Paul Constantinescu”.
A fost membru fondator ?i în Consiliul de conducere(1991-2010)al Uniunii Interpre?ilor, Coregrafilor ?i Criticilor Muzicali din România; membru al Uniunii Compozitorilor ?i Muzicologilor ?i al Uniunii Ziari?tilor Profesioni?ti din România.
A fost distins cu Premiul II(crea?ie- muzic? coral?) la concursul na?ional din 1989.A primit numeroase premii, diplome de onoare ?i de excelen??, plachete, medalii, din partea Uniunii Compozitorilor ?i Muzicologilor din România, Asocia?iei Na?ionale Corale, Uniunii Criticilor Muzicali „Mihail Jora”,Uniunii Interpre?ilor, Coregrafilor ?i Criticilor Muzicali, Uniunii Ziari?tilor Profesioni?ti, Forumului Muzical Român, revista „Actualitatea Muzical?”, Prefecturii, Consiliului Jude?ean Prahova, Prim?riei Municipiului Ploie?ti etc.
In 1997, a fost distins cu Premiul Special „Nichita St?nescu”, de c?tre Ministerul Culturii ?i Academia Român?, în 2004 - decorat de c?tre Pre?edintele României, cu Ordinul „Meritul Cultural”, în grad de Cavaler, iar din anul 2002 a fost Cet??ean de Onoare al Municipiului Ploie?ti.
Pe lâng? avantajul de a scrie frumos, domnul prof.dr.Al.I.B?dulescu poseda calit??i oratorice de excep?ie, fiind un inegalabil vorbitor, înzestrat cu har ?i cu un timbru vocal particular, inconfundabil. Discursurile sale fermecau, emo?ionau, te cucereau prin verva scânteietoare ?i prin firescul exprim?rii. În activitatea sa bogat?, c?rturarul ?i artistul generos s-au întâlnit ?i au colaborat cu specialistul riguros, cu organizatorul eficient ?i entuziast, cu criticul muzical, cu slujitorul neobosit al culturii. În întreaga sa existen??, arta condeiului s-a împletit armonios cu arta pred?rii, cu ini?ierea ?i coordonarea pasionat? a numeroase institu?ii ?i evenimente culturale. În tot ce a întreprins, a pus gând ?i suflet, ?tiin?? ?i generozitate, pasiune, talent ?i d?ruire. Profesorul Alexandru B?dulescu nu a fost doar un om; ci o institu?ie cultural? atotcuprinz?toare.
Fie ca aceste sincere gânduri, s? constituie un binemeritat omagiu de recuno?tin?? adus nemuritorului slujitor al culturii ?i muzeografiei din acest jude? ?i din ?ara noastr? al c?rui nume, va d?inui pururea în mintea ?i inima tuturor celor care l-au cunoscut ?i mai ales a celor cu care a lucrat direct, printre care se num?r? ?i semnatara acestor rânduri.
Mihaela Stefanescu
Conservator - coordonator
Muzeul memorial "Paul Constantinescu"
Joi, 17 Februarie 2022 09:23
S-a n?scut la 2 octombrie 1911, la Zimnicea ?i moare la 17 februarie 1971, Bucure?ti. Este fiul Paulinei Paraschivescu (n?scut? Scor?eanu) ?i al lui Romulus Paraschivescu, înv???tori. Urmeaz? ?coala primar? la V?lenii de Munte, liceul la „Sf. Petru ?i Pavel” din Ploie?ti ?i face studii de arte plastice la Cluj ?i la Bucure?ti, aici devenind apoi student la Facultatea de Litere ?i Filosofie.
Debuteaz? în 1929, cu poezia “Iubire”, semnat? Emil Soare, la „Povestea”, „foaie de expozi?ie literar? în versuri” din Predeal-S?rari. Î?i continu? activitatea publicistic? la „Gazeta înv???torilor prahoveni” din Ploie?ti (1930). Ulterior colaboreaz? la numeroase publica?ii, majoritatea de stânga, fiind ?i secretar de redac?ie la „Era nou?” (1936), redactor la ziarul „Timpul” (1936-1938), unde conduce pagina de literatur? ?i art?, semnând cu pseudonimul Paul Scor?eanu (numele bunicului matern). În 1939 este numit ?ef al Biroului Presei, la Cluj. Redacteaz? „Gazeta statului” (cu Ion Vin?e) ?i face parte din grupul care anim? revista clujean? „?ara nou?” (1939-1940), de orientare democratic? radical?.
Reîntors la Bucure?ti, la „Timpul” (1940-1943), reia conducerea paginii culturale ?i trece în aceea?i calitate la „Ecoul” (1943-1944), cotidian condus de Mircea Grigorescu. Dup? r?zboi lucreaz? la „Scânteia” ?i la „România liber?” (1944-1946), e redactor-?ef la „Revista literar?” (1947), ulterior la „Almanahul literar” din Cluj (1949-1952), dup? care se retrage din pres? pân? la mijlocul anilor ’60. Acum ini?iaz?, cu o pasiune irepresibil?, „Povestea vorbii”, supliment al revistei „Ramuri” (1966-1969).
Animator literar de voca?ie, ?i-a dedicat o parte însemnat? a activit??ii descoperirii de noi talente. Locuie?te o vreme la Bra?ov, apoi la Bucure?ti, pentru a se izola, în cele din urm?, la V?lenii de Munte, unde va fi ?i înmormântat.
Dup? un debut de „mare succes“, în 1941, cu Cântice ?ig?ne?ti (cu mai multe edi?ii „ad?ugite“ în 1957, 1958, 1972 etc.), Miron Radu Paraschivescu mai public? ?i alte remarcabile volume de versuri.
Con?tiin?a liric? deschis?, e un declarat patetism, dar ?i poet în descenden?a lui Anton Pann, evocând, în “Cântece ?ig?ne?ti”, “raiul beteag” al unei umanit??i fruste ?i pitore?ti, Miron Radu Paraschivescu dovede?te disponibilit??i remarcabile ?i în domeniul medita?iei filozofice. F?r? ca starea de accentuat? intelectualitate s? altereze cumva fiorul liric, o mare parte din poeziile volumului “Laude”, dezvoltat ulterior în “Laude ?i alte poeme”, sunt expresii ale uimirii în fa?a naturii. Peste sufletul inocent al poetului se arcuie?te îns? prudent cump?na în?elepciunii, în a?a fel încât tainele sunt integrate într-o ordine superioar?, în care micul ?i marele cosmos se armonizeaz? ?i î?i corespund.
“Cine ar fi p?truns ca neofit în lumea literarã bucure?tean? din anii ‘60 ai secolului trecut, ar fi întâlnit, de bun? seam?, un b?rbat de în?l?ime mijlocie, cu fa?a oache??, gesturi nelini?tite ?i privire pãtrunzãtoare, înve?tmântat de obicei cu elegan?ã de boier scãpãtat însã cultivând o conduitã populistã ?i grandilocventã ce îi dãdea un fel de fascina?ie ?i crease un fel de mitologie. Acest personaj neobi?nuit, locuind, precum Nicolae Iorga, la V?lenii de Munte ?i primind ceremonios ?i confratern pe oricare începãtor (a?a cum procedase odinioarã ?i Alexandru Vlahu?ã), era Miron Radu Paraschivescu, autor al “Cânticelor ?igãne?ti “ ?i, o vreme, animator al unei publica?ii de poezie, intitulatã, cu o formulã antopannescã, “Povestea vorbei”. Omul avea, într-adevãr, geniu în raporturile cu debutan?ii ?i este înafarã de orice îndoialã cã Miron Radu Paraschivescu a rãmas ?i astãzi chiar, pentru nu pu?ini, un obiect de adora?ie ?i un izvor de legende în felul celor ce „beatificã“, o genera?ie mai încoace, pe Nichita Stãnescu” – scria Artur Silvestri în, Radiografia spiritului creol – Cazul Miron Radu Paraschivescu.
Jurnalul s?u este un jurnal de etern? criz?, dar ?i un jurnal de crea?ie, transformat, pe parcurs, în acea oper? unic? la care Miron Radu Paraschivescu visa de mult? vreme, dar pe care o c?utase în genuri ce nu i se potriveau: mai întîi poezia, apoi teatrul, în cele din urm? romanul. Ve?nic nelini?tit, m?cinat de tulbur?ri psihice, chinuit de absen?a imaginii paterne în formarea existen?ei sale ?i de prezen?a resim?it? opresiv a imaginii materne, Miron Radu Paraschivescu face din jurnal terapie psihanalitic?, pe care o aplic? atît propriului s?u destin, cît ?i evenimentelor istoriei. Grila prin care cite?te istoria este, de fapt, grila psihanalitic? prin care se cite?te pe sine.
Când roste?ti numele poetului, gândul î?i zboar? la originea lui. C?l?tor din fire, vine dinspre V?lenii de Munte, jude?ul Prahova, întâmpinat de istoria ce domin? acest loc mirific . Pe malul râului Teleajen, unul dintre locurile îndr?gite ale poetului, înc? vibreaz? emo?ia ?i amintirea lui Miron Radu Paraschivescu. Dragostea ?i devotamentul lui fa?? de locul natal, admira?ia fa?? de frumuse?ile naturii, o dat? cu trecerea timpului, oricine poate auzi în adierea vântului poeziile lui exprimate cu o ging??ie aparte a unor gânduri sensibile ?i curate. Sufletul lui împrejmuie?te V?lenii de Munte cu toat? gama sentimentelor lui exprimate-n crea?iile sale .
muzeograf Mihaela Voicea
Marţi, 15 Februarie 2022 15:42
În 15 februarie 1840, s-a n?scut la Craiova, Titu Liviu Maiorescu, academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician ?i scriitor român mason, prim-ministru al României între 1912 ?i 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române, personalitate remarcabil? a României sfâr?itului secolului al XIX-lea ?i începutului secolului al XX- lea. Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor f?r? fond, baza junimismului politic ?i „piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Creang?, Ion Luca Caragiale ?i Ioan Slavici.
Titu Maiorescu, fotografie original?, 1882.
Exponatul face parte din patrimoniul Muzeului ”Ion Luca Caragiale”, Ploie?ti,
sec?ie a Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova.
V? propun s? c?l?torim în timp, pentru a în?elege cum era omul Titu Maiorescu, v?zut de contemporanul s?u, Alexandru Vlahu??:
”Între 50 ?i 55 de ani. Talie mijlocie, conforma?ie puternic?; figur? calm?, de o seriozitate impun?toare. În vorb?, în privire, în gest, p?streaz?-ntotdeauna aceea?i m?sur? ?i siguran??, a omului care se observ? ?i se simte st?pân pe el. O bogat? cultur? ?tiin?ific? ?i literar? d? acestei naturi, a?a de bine înzestrate o distinc?ie ?i-o superioritate remarcabil?. Gust, rafinament, sim?ire dreapt?, vedere limpede ?i de o extraordinar? agerime; D. Maiorescu un neîntrecut cunosc?tor de tot ce e art?. El ?tie s? admire, ?i din tot sufletul admir? ce e frumos, chiar când opera ar veni de la un om care l-ar fi urât. Întotdeauna a c?utat s? adune în jurul s?u, s? pov??uiasc? ?i s? îndemne la munc?, pe tinerii în care descoperea un început de talent. Pe mul?i i-a scos la lumin?; cu unii s-a în?elat. Mi-aduc aminte, acum zece ani, a crezut ?i despre mine c-a? da oarecare semne… Acestei credin?i, care- o m?rturisesc cu durere- nu s-a realizat datoresc fericirea de a fi cunoscut pe D-nul Maiorescu acas? la D-sa. În momentul acesta îl v?d, în salonul de lâng? bibliotec?, stând la masa din mijloc, c-un creion în mân?; în fa?a D-sale un încep?tor cite?te, cam emo?ionat, o tragedie în versuri; câ?iva tineri ascult?, ?i urm?resc cu luare-aminte pe chipul D-lui Maiorescu cum trec de l?murit urmele tragediei; D-nii Teodor Rosetti, J.Negruzzi, Mandrea ?i al?ii se retrag în bibliotec?; eu stau sfiicios într-un col? ?-admir r?bdarea ?i senin?tatea olimpic? a D-lui Maiorescu. S-a ispr?vit un act. Aud un glas sonor, de o vibrare muzical?…to?i vin s? asculte. Vorbe?te amfitrionul; el e cât se poate de familial ?i de intim, casa lui n-are nimic din solemnitatea ?i r?ceala sever? a ”caselor mari” ?i totu?i am sentimentul c? m? g?sesc într-un templu. Nu ?tiu ce aer de s?rb?toare, ce via?? particular? cap?t? vorbele în gura D-lui Maiorescu? Iar când cite?te o bucat? literar?, e un maestru, un virtuoso, care interpreteaz? perfect gândul ?i emo?iunea compozitorului.
Ca orator ?i scriitor e magistral. Spus? sau scris?, fraza D-lui Maiorescu e clar?, vie ?i perfect construit?.
Semne particulare: pururea acela?i – senin ca un zeu.”
Bibliografie: ”Amintiri despre Titu Maiorescu”, editura Junimea, Ia?i – 1973
ing. Monica-Violeta BOSTAN
Conservator Muzeul ”Ion Luca Caragiale”, Ploie?ti
Joi, 03 Februarie 2022 08:31
Domnitorul celor descul?i
Era o zi de prim?var? lini?tit?. Crengile liliacului parfumau v?zduhul, gr?dinile erau pline de flori ?i de culoare, iar soarele iubitor mângâia p?mântul. Alexandru Ioan Cuza st?tea în biroul s?u ?i citea.
Deodat? ridic? privirea din paginile c?r?ii ?i îi p?ru r?u c? afar? se irose?te atâta frumuse?e f?r? s? fie în mijlocul ei, a?a c? se îmbr?c? în haine de or??ean, î?i lu? bicicleta ?i plec? s? cutreiere cele mai întunecoase str?zi ale ora?ului.
Departe de palat a g?sit un copil descul? care plângea de foame. B?tea un vânticel rece, iar copilul nu avea decât o c?ma?? care îi r?mase mic?. Picioarele i se învine?iser? de frig.
-Vino cu mine, i-a zis în timp ce îi ?tergea lacrimile cu batista brodat? cu fir de aur! S? nu te temi!
L-a a?ezat pe portbagaj, i-a pus casca pe cap ?i l-a adus la palat.
-Vei sta cu mine la mas?, dragul meu! Poate nu ai mâncat azi.
Domnitorul l-a servit cu mâna lui ?i l-a privit cu maxim? fericire, cât de mul?umit este.
-Cine sunte?i dumneavoastr?, domnule, de m-a?i luat de pe strad? s? m? osp?ta?i?
-Sunt domnitorul celor descul?i, dragul meu! A?teapt?-m? o clip? aici, te rog!
Domnitorul s-a întors având în mâinile sale o pereche de pantofi din piele, o cama?? alb? ?i un costum de catifea albastr?, ornat cu fir de aur.
-Ai cas?, dragul meu copil?
-Avem o c?su?? s?r?c?cioas?. Tata a murit, iar mama ne cre?te singur?. Suntem cinci copii. A? putea s? plec, s? nu se îngrijoreze mama? M-a?i g?sit plângând, fiindc? ast?zi nu am g?sit nimic de lucru ?i nu pot s? le duc pâine pe mas?.
-Uite, te trimit acas? cu tr?sura mea! Nu uita s? te cau?i în buzunare ?i s? iei ?i sacul acesta plin cu mâncare. Voi mai veni s? te v?d pe strada aceea. S? m? a?tep?i. Acum nu mai sunte?i singuri. Ave?i în mine un tat? adev?rat.
Copilul întoarse capul din tr?sur? ?i îl v?zu pe Cuza cum îi f?cea cu ochiul de la geam. În buzunarul costumului s?u frumos g?si o pung? cu galbeni.
Lumea se f?cea pu?in mai frumoas? ?i mai bun?!
Cârstea Robert Nicolae, Men?iune
Clasa a V-a C, Colegiul „Ferdinand I”, M?neciu, jude?ul Prahova
Mai multe articole..
Pagina 33 din 244