- Eroare
Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova
Miercuri, 02 Februarie 2022 09:02
CUM AR FI DAC? A? SCHIMBA REALITATEA?
Cândva demult de pe timpul lui Domi?ian, între daci ?i romani au izbucnit diverse conflicte la nivel economic. Astfel pe tot parcursul sec. I d.Hr. politica roman? s-a sim?it amenin?at? de daci, iar de la asta au pornit r?zboaiele dintre str?mo?ii no?tri daci ?i romanii.
Astfel a început prima confruntare între ei.
Dacii erau condu?i de Decebal, o personalitate puternic? care în timp ?i-a îmbun?t??it abilit??ile militare, respectiv politice, acesta fiind un om priceput, inteligent ?i viteaz, dar de multe ori extrem de mândru.
Adversarul dacilor era s? fie Traian, care în 28 ianuarie 98 d.Hr. a devenit Împ?ratul Romei. Dac? mai sus precizam c? Decebal era o personalitate puternic?, nici Traian nu era mai prejos. Reprezenta o fire ambi?ioas? ?i foarte orgolioas?, dar care avea o minte sclipitoare ?i tehnicii de lupt? bine gândite.
Era de a?teptat ca între dou? personalit??i puternice s? nu existe armonie ?i în?elegere. Deci din cauza divergen?elor dintre ei a izbucnit ?i primul r?zboi.
În prima jum?tate a r?zboiului, dacii erau a?a numi?ii viitori înving?tori, doar c? în urma unui sabotaj pus la cale de armata roman? în parteneriat cu un om bun al armatei dacilor care ulterior a fost p?c?lit de Traian, astfel a reu?it s? îl vând? pe Decebal care în finalul r?zboiului a r?mas în pierdere.
Fiind con?tient de a?a zisul câ?tig al romanilor, Traian a stabilit al?turi de Decebal un schimb, romanii s? p?r?seasc? regatul dac cu condi?ia ca ?i Decebal s? predea oamenii buni ai armatei lui cu tot cu arme încânt?tor de bine construite al?turi de alte bunuri importante de?inute de daci.
Dup? a reînceput o nou? disput?.
În cea de a doua parte a conflictului dintre daci ?i romani, ce s-a desf??urat cu un secol mai târziu, p?rea din ce în ce mai strâns. Compartiv cu prima disput?, cea de-a doua disput? a fost mult mai intens? cu fel de fel de strategii ?i evenimente nea?teptate.
Dacii erau foarte constrân?i deoarece dac? mai aveau parte de o nou? învingere, ace?tia ar fi pierdut întregul regat dac cu toate celelalte bunuri de?inute.
Pân? la jum?tatea r?zboiului, Traian era convins c? o s? câ?tige lupta împotriva dacilor asta pân? a pierdut controlul. Atât dacii, cât ?i romanii au realizat importan?a r?zboiului, unul dintre ei va ajunge ori s? câ?tige totul, ori s? piard? totul.
Regatul dac a fost pariat de c?tre cei doi conduc?torii…Traian era însetat de cât mai mult teritoriu ?i visa la puterea regatului, iar Decebal nu putea s? se lase înfrânt ?i s? lase de o parte orgoliul de b?rbat, respectiv conduc?tor.
R?zboiul se anun?a spre sfâr?ite, iar armata roman? a r?mas cu cât mai pu?ine resurse, dar Traian a venit cu ideea str?lucit? de a afla cât mai multe strategii pe care le de?inea Decebal, tot de la acela?i om foarte implicat ?i descurc?re? pe care îl de?inea la momentul ?la Decebal; dar nu a mai mers, deoarece Decebal deja b?nuia de la prima înfrângere a lui c? este ceva la mijloc…, dar de data asta comportamentul strategic al lui Traian l-a dat de gol. Decebal nu a mai permis una ca asta. Astfel conduc?torul dacilor ?i-a pus baza în armat? ?i a reu?it s? o redreseze, iar, în cele din urm?, Decebal a învins.
Decebal: Credeai c? eu nu o s? aflu pân? la urm? de tic?lo?iile tale?
Traian: Nu m? a?teptam s? te gânde?ti pân? acolo.
Decebal: Te-am luat prin surprindere?
Traian: Oarecum… chiar dac? te ?tiam un b?rbat puternic ?i demn.
Decebal: A? fi preferat s? te ?tiu pierz?tor ?i demn, s? joci corect dac? ar fi fost a?a poate nu ai fi pl?tit atâtea daune.
Traian: Am fost demn, m-am ap?rat.
Decebal: Da, te-ai folosit în primul r?zboi de bunurile mele ?i nu ai ezitat o clip? s? te folose?ti ?i de oamenii mei, puteai s? te aperi ?i s? ac?ionezi în atât de multe moduri.
Traian: Am gre?it, oricât de greu mi-ar fi s? recunosc…, dar cred c? dac? ne aliem vom fi invincibili.
Decebal: Ai doar o singur? ?ans? s? îmi dovede?ti ce fel de conduc?tor e?ti, asta doar pentru c? ai poten?ial.
Decebal ?i Traian au colaborat împreun? o perioad? de timp, dar de fapt inten?iile lui Traian erau altele, s? g?seasc? un moment de sl?biciune al armatei dacilor ?i s? ac?ioneze; în toat? perioada asta a purtat o masc?. Armata dac? a avut nevoie de o pauz? în care s? î?i fac? diverse strategii pe care s? le foloseasc? în viitoarele lupte, dar cine ar fi crezut c? lupta se va desf??ura a?a curând? Traian nu a ezitat o clip? s? se foloseasc? de faptul c? dacii erau într-o situa?ie delicat?. Surprinz?tor e faptul c? armata nu p?rea afectat? ?i din contr? p?rea mult prea preg?tit?. Dar oare de ce? Fiindc? Decebal îl cuno?tea atât de bine pe Traian încât în ultima perioad? de colaborare ?tia la ce s? se a?tepte. În final datorit? în?elepciunii ?i inteligen?ei perspicace, Decebal a învins din nou.
Traian a r?mas ?ocat, fiind o persoan? deseori calculat? nu se a?tepta la o asemenea lovitur? puternic? primit? din partea lui Decebal.
Orgoliul imens al lui Traian a dus situa?ia la momentul în care conduc?torul romanilor, umilit, a decis s? î?i ia via?a într-un mod demn.
Nistor Ioana – Daria, Men?iune
Clasa a VIII-a C, ?coala Gimnazial? Sat Strejnicu, jude?ul Prahova
Marţi, 01 Februarie 2022 10:06
Voievodul Neagoe Basarab, cel mult credincios
Întotdeauna am fost fascinat de istorie. De pove?tile din spatele întâmpl?rilor istorice, de voievozi ?i de prin?i, de b?t?lii, care au marcat ?i au schimbat, de cele mai multe ori, destinele ?i grani?ele unei ??ri; de credin?a ?i de curajul de care au dat dovad? str?mo?ii no?tri, care au în?eles c? iubirea de patrie ?i de neam e mai presus decât o iubire trec?toare de averi ?i de titluri. Ceea ce au l?sat în urma lor, castele, biserici, catedrale, morminte, sunt doar urmele trecerii lor prin aceast? via??, peste unii dintre ei a?ternându-se chiar uitarea, ?i doar istoria îi va readuce în memoria poporului, scuturând colbul timpului.
Sunt multe legende ?i pove?ti care au în centrul lor pe voievozii no?tri români ?i faptele lor de vitejie. Ace?ti voievozi, înainte de a-?i iubi coroana, ?i-au iubit poporul ?i supu?ii lor, L-au iubit pe Dumnezeu ?i s-au rugat pentru binele tuturor. Au postit ?i ?i-au ridicat ochii c?tre Cer, când le-a fost mai greu.
În urm? cu 500 de ani, marele voievod Sfântul Neagoe Basarab ?i-a ap?rat ?ara Româneasc? în fa?a unui sultan care voia s? porneasc? r?zboi ?i s?-l înving?. Voievodul a ?tiut cum s? g?seasc? calea cea mai simpl?, cu mult? în?elepciune ?i dragoste fa?? de supu?ii s?i, f?r? v?rsare de sânge.
B?trânii povestesc c? la un moment dat, voievodul Neagoe Basarab este for?at de Sfatul Boierilor s? ia o hot?râre despre cum poate salva ?ara în fa?a pericolului otoman, turcii având o armat? numeric mai numeroas?. ?tim despre domnitorul Neagoe Basarab c? era foarte credincios. De aceea, în loc de alt r?spuns, de un plan, Neagoe Basarab îi îndeamn? pe boieri la rug?ciune. Sigur c? boierii sunt uimi?i ?i indigna?i de atitudinea voievodului, dar acesta le spune c? trebuie s? posteasc? ?i s? se roage mai mult pentru ca victoria s? fie de partea lor, acest lucru provocând ?i mai tare sup?rarea boierilor, care a?teptau un plan concret ?i cât mai rapid. Apropierea de Dumnezeu a binecredincio?ilor voievozi români o cunoa?tem din multe întâmpl?ri ale istoriei române?ti.
Sfântul se retrage în noaptea de dinaintea luptei pentru rug?ciune. Nu ?tie nimeni pentru ce s-a rugat voievodul român. Nu ?tie nimeni ce i-a cerut Neagoe Basarab lui Dumnezeu în acea noapte. Probabil i-a spus lui Dumnezeu c? este de datoria lui s? se roage. C? doar pe timp de pace oamenii pot fi ferici?i, c? luptele pentru putere nu-?i aduc lini?tea sufletului. C? în mâinile lui, ca ,,Uns al lui Dumnezeu”, stau destinele unei ??ri atât încercate de istorie. A postit ?i s-a rugat, s-a rugat ?i a postit! ?i i-a îndemnat ?i pe ceilal?i s? fac? acest lucru, deoarece credin?a poate muta ?i mun?ii din loc, poate opri r?zboaie, poate întoarce gândurile oamenilor c?tre bine! C? rug?ciunea a f?cut minuni, s-a v?zut! Cert este c?, în acea noapte, sultanul moare f?r? de veste ?i lupta n-a mai avut loc, spre uimirea boierilor care-l criticaser? foarte dur cu ceva timp în urm?.
De numele voievodului Neagoe Basarab se leag? ?i ctitoria sa de la Curtea de Arge?, cu Me?terul Manole, despre care se spune c?, în locul în care s-a p?bu?it, a ?â?nit un izvor. Neagoe Basarab mai este cunoscut ?i sub denumirile de Domn al culturii, al spiritualit??ii ?i Prin? al P?cii. ?tim, de asemenea, c? a avut parte de o educa?ie cre?tin? care l-a ajutat în domnia sa, luând, astfel, deciziile cele mai în?elepte, de fiecare dat?.
M? gândesc adeseori la Neagoe Basarab, la Constantin Brâncoveanu, la Mihai Viteazul ?i la al?i voievozi iubitori de ?ar? ?i de neam, ca la ni?te oameni curajo?i care au f?cut fa?? tuturor încerc?rilor, unii chiar cu pre?ul vie?ii lor, cu cinste ?i onoare, în ciuda vremurilor! Avem nevoie de asemenea oameni ?i ast?zi, pentru ca poporul român s?-?i p?streze identitatea, graiul ?i tradi?iile. Ei sunt ?i vor r?mâne pentru mine ?i pentru copiii de vârsta mea, ?i nu numai, ni?te eroi!
?tefan Luca, Men?iune
Clasa a VI-a, Colegiul Na?ional „Nicolae Grigorescu”, Municipiul Câmpina, jude?ul Prahova
Luni, 31 Ianuarie 2022 08:34
B?t?lia de la C?lug?reni prin ochi de copil
Într-o zi frumoas? ?i c?lduroas? de var?, eu ?i veri?orul meu ne-am decis c? ar fi timpul s? facem o c?l?torie în timp ?i s? ne imagin?m c? suntem Mihai Viteazul ?i Sinan Pa?a în b?t?lia de la C?lug?reni.
Ne-am ales spa?iul, am lipit de un copac afi?ul cu ,,C?lug?reni’’, ne-am ales be?e pe post de s?bii, pietricele pe post de tunuri ?i ne-am f?cut armuri din frunze de brusturi.
Lupta începe prin semnalul dat de clopotul bisericii din sat. Eu spunând mândr? c?tre veri?orul meu:
-Slug? turc? ?i de paie,
Cu suflet de ur? plin
Sabia mea î?i jupoaie,
A ta piele de hain!
Începem s? ne lupt?m, ne lupt?m cu s?biile noastre, cu frunze, pietre ?i cocenii de porumb din gr?dina bunicii pân? când c?dem de la oboseal?.
-Aha, ai c?zut prad? turcule?... Î?i ar?t eu ?ie! ?i m? r?sfrâng asupra lui, lovindu-l cu o frunz? de brusture.
-Î?i ar?t eu ?ie, imediat, român viclean! Se ridic? ?i începe s? m? fug?reasc?.
Eu m? ascund în c?su?a din copac, dând impresia c? m? predau. Îmi iau o bucat? de pl?cint? cu m?r, pe care o m?nânc pe ner?suflate, beau un pahar de limonad? proasp?t? ?i m? odihnesc cinci minute, timp în care îl urm?resc pe veri?orul meu cum m? caut? pentru a m? ataca. A?tept momentul potrivit, pândesc în lini?te ?i când el nu era atent, sar din c?su?? direct în spatele lui. Îl trântesc la p?mânt ?i îi spun:
-Drag? Pa?a, turc pierdut
N-ai ?tiut cine-s românii
C? tu nu ne-ai cunoscut
S? afli cine-s jupânii!
Victorioas?, întruchipând-l pe Mihai Viteazul pornesc c?lare pe calul b?trân al bunicului, ce asista nevinovat la lupt?, pe nume Vasilic? ?i îi strig lui Sinan Pa?a: „Eu te-am avertizat c? vei muri, dar nu m-ai crezut ...”
Prin ochi de copil, totul e o joac?, o armonie, o distrac?ie.
Dac? am fi cu to?i copii,
R?zboaiele ar fi cu juc?rii
Ar fi doar pace, iubire ?-armonie
Istoria ar fi copil?rie.
Horjea Diana- Elena, Men?iune
Clasa a VII-a B, ?coala Gimnazial? „Matei Basarab”, Brebu, jude?ul Prahova
Vineri, 28 Ianuarie 2022 15:40
V? invit?m s? urm?ri?i evolu?ia în mediul virtual a trupelor de teatru aflate în competi?ie, în cea de a XXIV-a edi?ie a Concursului Na?ional de interpretare artistic? a personajelor caragialiene "Caragiale, contemporanul nostru"!
Succes tuturor participan?ilor!
https://www.youtube.com/watch?v=uzeS_Fg4kgg
Caragiale la ceas aniversar
Vineri, 28 Ianuarie 2022 10:07
Un pas înapoi în istorie
Soarele, ca un împ?rat cu greaua sa coroan? f?cut? din raze, adus de vânturile dinspre est, se ridic? pe cerul plumburiu, luminând întregul orizont. Este o zi de toamn? timpurie! P?mântul înc? doarme sub plapuma de frunze multicolore, pictate de maestra Toamn?.
Stau în cas?, pe canapeaua cald? a bunicilor, c?utând cu privirea, în imensa bibliotec?, o carte interesant? pe care s-o citesc. Atunci, vântul obraznic, vrând s? fure o carte, o scap? pe podeaua rece a camerei. Era o carte nu foarte groas?, cu coper?ile pline de colb, pe care timpul ?i-a pus amprenta. Cu greu reu?esc s? citesc titlul ce cândva era aurit: O mic? parte din imensa istorie. O deschid la primul capitol ?i observ c? era vorba despre str?mo?ii no?tri, dacii.
Un vârtej de lumin? m? înv?luie ?i m? trezesc pe drumurile nepietruite ale unui sat str?vechi. Drumul ?erpuia printre câteva case scunde, cu acoperi?ul din fân sau chiar papur? ?i pere?ii din lut ars. În timp ce st?team nedumerit, întrebându-m? unde m? aflam, un domn în vârst?, cu pantalonii din bl?nuri, cu un fes înalt ?i cu o c?ma?? ornat? cu dou?, trei medalii aurite, trece pe lâng? mine, neobservându-m?. Gr?bit, îl întreb în ce an ne afl?m.
-Ce vrei, b?ie?el? întreab? pe un ton r?stit.
Nu sunt sigur dac? asta a spus, c?ci vorbea în limba dacilor, iar eu nu ?tiam multe din aceast? limb?.
-?tii în ce an suntem? întreb eu.
-Eh... b?iete! Timpul se scurge rapid, iar anul acesta a venit vremea s? continu?m vechiul r?zboi cu romanii, care ne amenin?? necontenit.
Atunci m? sperii, c?ci un r?zboi e pe cale s? înceap?, iar eu trebuie s? m? întorc degrab? acas?. B?trânul m? ia cu el, iar dup? un ceas ajungem într-o pia?? mare din centrul Sarmisegetuzei. Într-un mare turn, era o siluet? cunoscut? din c?r?ile de istorie. Era chiar m?re?ul Decebal, ce striga spre mul?ime:
-R?zboiul cu romanii continu?! În curând vor trece Dun?rea! Lupta?i cu mândrie, putere ?i cu gând bun, c?ci v? ve?i salva patria!
Pentru o clip?, am uitat de întoarcerea acas?!
Îmi doream s? r?mân, s?-i ajut în lupt?, dar atunci mi-am adus aminte de ora de istorie, în care profesorul ne povestea despre r?zboiul dintre anii 105 ?i 106, în care romanii au reu?it s? ia sub st?pânire Dacia!
M? gândesc s? le spun s? fug?, c?ci oricum vor pierde, dar asta nu putea aduce ?i schimb?ri în viitor?
Atunci, marile por?i ale cet??ii Sarmizegetusa s-au deschis, iar cavalerii neînfrica?i, c?lare pe cai, au pornit spre codrul întunecat. Speriat, am intrat în turnul cel înalt, c?ci sunetul ghiulelelor sp?rgeau lini?tea dumbr?vii...
M? trezesc pe canapeaua ro?ie a bunicilor, cu marea bibliotec? în fa?a mea. Gr?bit caut cartea, dar spre mirarea mea, disp?ruse, iar în locul ei era o insign? aurit? pe care scria în dac?: Lupt?tor de onoare!
Poate chiar nu a fost un vis ?i am reu?it s? m? întorc în trecut.
De atunci am observat cât de important este s?-?i cuno?ti trecutul: pentru a în?elege schimb?rile prezentului!
Manolache David, Men?iune
Clasa a VI-a, Palatul Copiilor Ploie?ti, jude?ul Prahova
Mai multe articole..
Pagina 34 din 244