- Eroare
Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova
Vineri, 21 Ianuarie 2022 08:17
Scrisoare c?tre Iancu de Hunedoara
Hunedoara, 3 iunie 1456
So?ul meu,
Î?i scriu, într-un final, cât de repede am putut, de îndat? ce treburile domne?ti de la curte îmi d?dur? r?gazul de a o face.
Inten?ia mea de a-?i scrie nu este legat? de cine ?i cum a muncit sau cât a trudit la curtea Hunedoarei, ci vreau ?i consider de bun? cuviin?? s?-mi anun? so?ul de tr?irile ?i gândurile mele cele mai adânci ?i de nep?truns. C?ci ceasuri întregi am cugetat de la enigmele lumii acesteia ?i pân? la tristul fapt c? tu e?ti la mile dep?rtare, iar eu aici, întrebându-m? ce faci ?i cum te sim?i.
De când ai plecat, chemat de nobila datorie de a ne ap?ra ?inuturile de p?gâni, la Seghedin, mi-am petrecut zilele în biblioteca de la primul cat, chiar dac? nu este atât de dotat?, precum cea de la parter, ocupat? din zori ?i pân? la asfin?it de Matia ?i de c?rturarul Grigore de Sanok. Consider c? tutorele s?u îl înva?? lucruri bune, de folos pentru un b?iat ca el, dar nu toate înv???turile sale au o însemn?tate mare pentru copil. C?ci îl ?tii ?i tu pe Matia al nostru... Un b?ietan c?ruia îi st? mintea numai la pas?rea aia, la ?oimul t?u. Dar ce conteaz? p?rerea mea, în vremurile noastre? Îns? nu vreau s? umplu paginile cu plângeri f?r? rost. ?i toat? ziua mi-o petrec între paginile c?r?ilor, ori pierdut? prin împrejurimile castelului, mergând f?r? niciun scop. Desigur, oamenii cur?ii sunt oameni buni, one?ti, cu care m? în?eleg ?i care îmi sunt de-a dreptul ca o familie, dar cu toate astea, simt c? sunt singur? ?i c?, uneori, ei nici nu ar exista. Iancu, tu nu m? po?i în?elege pe de-a-ntregul pentru c? e?ti întotdeauna ocupat, dar eu... Eu am, din nefericire, tot timpul din lume pentru a cugeta la absen?a ta.
În ultimele s?pt?mâni, am luat la pas p?durile de pe domeniul Hunedoarei, uneori înso?it? de Matia, îns?, de cele mai multe ori singur?. Am cercetat fiecare potec?, m-am adâncit în verdele curat ?i tân?r al verii, cât înc? mai este, c?ci în scurt timp, toamna îl va înghi?i. Mergeam în plimb?ri c?lare pe roibul meu pe meleaguri neumblate de oameni ?i priveam castelul de departe, gândindu-m? c? sunt st?pâna a tot ce vedeam, de?i nu m? sim?eam deloc a?a. Încearc? s? vezi cu ochii min?ii dealurile încinse de c?ldur? ?i p?durile de smarald, îngânând cântecul s?lbatic al vântului din întâia lun? a verii. Încearc? s?-?i imaginezi, ori de câte ori ai r?gazul, castelul, vechiul castel plin cu amintiri de aur, animat de boieri ?i servitori ?i pe Matia, alergând prin curte. Î?i spun toate astea ca s? nu ui?i p?mânturile noastre ?i pe noi. Ca s? p?strezi în inim? cele mai pre?ioase amintiri.
?tii tu, când m? plimbam pe câmpuri ?i dealuri auzeam uneori galop de cai ?i, de fiecare dat? întorceam capul cu inima b?tând puternic, crezând c? e?ti tu. D?deam cu ochii, îns?, doar de am?gitoarea imagine a unor c?l?re?i oarecare ?i a cailor lor. Niciunul nu sem?na cu tine... Chiar ?i acum, uneori, când mai scriu scrisori aud nechezat de cai ?i m? ridic în grab? s? v?d dac? nu cumva te-ai întors de la vreo vân?toare. Dar, din nou, sunt doar oamenii cur?ii. ?i m? întorc în odaia pustie, goal? pe din?untru ?i nu mai pot scrie, ca ?i cum toat? inspira?ia mea s-a scurs în clipele acelea de dezam?gire. Acum nu vreau s?-?i scriu despre suferin?ele mele, c?ci cred c? te-a? întrista, domnul meu. A? vrea s?-?i povestesc, îns?, o întâmplare ?i urm?rile ei. ?tiu c? m? vei oc?rî când ne-om vedea.
În diminea?a zilei de ieri (Ziua Domnului fiind), m-am trezit plin? de via??, o stare neobi?nuit? doamnei Hunedoarei, de parc? se schimbase ceva în mine. Dup? ce s-a terminat slujba din capel? (stra?nic vorbe?te p?rintele nostru) ?i dup? ce mi-am ispr?vit treburile domne?ti, am urcat în odaia mea. Nu-mi mai r?m?sese altceva de f?cut decât s? stau ?i s? a?tept Vecernia. Dar, dintr-o dat?, m-am ridicat ?i am îmbr?cat ni?te straie vechi de vân?toare, care fuseser? ale lui Mihaly. Înainte de toate, am luat tolba cu s?ge?i ?i arcul t?u. Apoi am coborât în tain? în grajd, am înc?lecat iapa, am luat pe ogarul t?u credincios, Lupu, am ie?it în galop ?i am luat-o ?int? spre p?dure. M-am sim?it numaidecât eliberat? de triste?ile mele ?i oarecum aproape de tine, ?tiind c? fac ceea ce f?ceai tu, în zilele tale bune, când erai acas?. Apoi am în?l?at capul în vântul dup?-amiezii ?i am rugat pe Bunul Dumnezeu s? m? binecuvinteze. Apoi am dat pinteni calului ?i am pornit la vân?toare. În timp ce urm?ream câte un iepure sau o vulpe, mirosul p?durii ?i al p?mântului proasp?t udat de binef?c?toarea ploaie de var?, care tocmai se oprise, m? umplea de via??, iar vântul în?ep?tor, de libertate. M? descurcam bini?or cu arcul ?i îmi imaginam cum ai fi f?cut dac? ai fi fost ?i tu acolo. La un moment dat, în vâltoarea vân?torii, am z?rit cu coada ochiului un mistre?. Vântul rece, care parc? m? sufoca, mi-a dat avântul de a urm?ri animalul, a?a c? am întors calul. În toiul galopului, mistre?ul a disp?rut dup? o stânc?, iar în fa?a mea au coborât din înalt câ?iva corbi, care cronc?neau sfâ?ietor. F?r? s? vreau, gândul mi-a zburat la tine. Oare p??ise?i ceva, Iancu de Hunedoara, din neamul Corvinilor? Calul era nespus de speriat, eu nu apucasem s? îmi dau seama de situa?ie, iar când am tras din h??uri la dreapta, iapa a alunecat într-o râp?. M-am dezechilibrat ?i-am c?zut de pe ea. Lupu, care r?m?sese în urm?, s-a oprit lâng? mine ?i m-a privit cald. Cu toate c? bra?ul drept m? durea îngrozitor ?i îmi ardea, am încercat s? m? ridic, dar în zadar. C?utam în ochii lui Lupu salvare, dac? nu fizic?, m?car pu?in? alinare, c?ci eram dezn?dajduit?, iar spaima se cuib?rise în inima mea. Dar când Lupu a plecat de lâng? mine, m-a p?r?sit ?i ultima f?râm? de lumin?, r?mânând într-o suferin?? cum nu î?i po?i imagina. ?i am c?zut într-o toropeal?, dârdâind de frig. Dup? o vreme, am auzit vag ni?te voci, printre care ?i cea a c?lug?rului Capistrano.
Apoi m-am trezit în odaia mea, cu bra?ul înf??urat în t?t?neas? proasp?t? ?i cu r?ni pe mâini ?i pe chip. O slujnic? mi-a adus pu?in? coada ?oricelului pentru r?ni. Tot ce se întâmplase îmi p?rea un vis. Slujnica mi-a spus încântat? c? e meritul lui Lupu c? sunt aici, c?ci el e cel care venise la castel s? dea de ?tire de lipsa mea. Am vrut de îndat? s?-?i scriu, deoarece mâna mea stâng? cu care am deprins scrisul era teaf?r?, dar durerile nu mi-au îng?duit s? o fac. A?a c? am l?sat pe azi ?i iat?-m? scriindu-?i ?i sim?ind astfel c? nu e?ti chiar a?a de departe de mine. ?i fii pe pace, pe când vei fi primit epistola, eu voi fi bine, c?ci r?nile mele nu sunt grave.
Un lucru mai vreau s?-?i spun. ?tiu c? nu se cuvine ca doamna unui castel s? vâneze singur?, dar cu toate astea am f?cut-o ?i nu regret. ?tiu c? nu se cuvine ca doamna unui castel s? încalce regulile, nu are voie s? plece de acas?, dar cu toate acestea, am decis (?i a? vrea s?-?i dai consim??mântul în leg?tur? cu acest lucru) s? te vizitez la Seghedin. Mi-ar pl?cea nespus de mult s? v?d cum î?i organizezi o?tirile ?i cum faci fa?? necesit??ilor preg?tirii unei astfel de b?t?lii, c?ci ?tiu ce greu e s? porne?ti înc? o cruciad?, poate cea mai important?.
?i prin mila lui Dumnezeu am scris aceast? scrisoare ?i ?i-am relatat faptele întâmplate. ?i prin mila Lui se vor scrie ?i altele...
Cu speran??, a ta doamn?,
Elisabeta Silaghi
Vasiu Hannah, Premiul I
Clasa a VIII-a C, ?coala Gimnazial? „Iuliu Ha?ieganu”, Cluj-Napoca, jude?ul Cluj
Joi, 20 Ianuarie 2022 08:55
Baciul ?i mioarele sale
C?r?ri de munte înghe?ate urca bietul baci, ducând în spate câteva des?gi cu provizii. Iarna a?ternut? la început de 1475 avea s? lase urme adânci. În urma lui, înaintau cu greu turmele de oi. Nu mai era chiar tân?r, dar inima-i era dârz? ?i trupul c?lit de b?t?lii. Se retr?sese în mun?i pentru a-?i tr?i zilele r?mase în lini?te, dar lini?tea nu voia s? se a?tearn? peste draga lui Moldov?. Vremurile de lupt? se întorseser?. Vântul sufla cu putere, f?când tot mai greu urcu?ul.
- Nu plânge, mioar? ?i nu mai privi-napoi! M?ritul Vod? ?tefan ?i Moldova ne vor purta de grij?!
Mioarele îi ascultau glasul blând ?i a?teptau ca buciumul s? le înc?lzeasc? sufletul.
- Casele noastre poate-au ars, cu tot cu amintiri, dar am luat cu noi dreptatea ?i curajul de a lupta!
Baciul mâna turmele pân? în vârf de munte ?i se opri deodat? cuprins de spaim?.
- Al nostru voievod m-a?teapt? mai mult ca oricând! Nu pot z?bovi pe drum, sunt dator s?-l sprijin pe domnul ?tefan la vreme de strâmtorare s?-i alunge pe vr?jma?i!
L?s? mioarele în grija câinelui s?u credincios, coborî în grab? spre lunca Bârladului. În drum g?si casele ?i grânele fumegând, vederea lor îl r?scoli, sufletul i se strânse, dar nu z?bovi. Pe cer se adun? o cea?? groas?, de-abia putea z?ri ceva în cale. Se auzeau goarne de bucium amestecate cu strig?te de lupt?. Turcii împânzeau z?rile cu zecile de mii: ieniceri, spahii ?i gloate, ca lupii fl?mânzi. Osta?ii moldoveni, cu m?ritul Vod? în frunte, î?i rânduiser? tunurile de-a lungul luncii ml??tinoase, iar trâmbi?ele r?sunau a libertate.
- Ghiaurii, ghiaurii, pe ei! se auzea în zare…
Pe malurile înghe?ate se adunau de-a valma otomanii c?zu?i, cai, steaguri de lupt?, alaiuri de o?teni…
Cu buzduganul în mân?, c?lare pe un cal aprig, care alerga ca un fulger, Vod? ?tefan lovea în stânga ?i-n dreapta, dând inim? o?tenilor lui ?i f?cându-i s? lupte cu încrederea în biruin??:
- Vitejii mei, neamul românesc nu va ceda niciodat? în fa?a du?manului! striga m?ritul ?tefan.
Baciul înaint? în lupt? cu mândrie, îl privi pe voievod cu drag ?i începu a lovi cu sete to?i vr?jma?ii care îi ap?reau în cale. Toporul lui cu coada lung? nu-?i g?sea astâmp?r. Trupul sl?bit îi d?dea îndr?zneal?, încredere ?i dispre? pentru du?mani. Lovea cu putere, privind îndelung la p?mântul str?mo?esc. Un iatagan turcesc îi str?punse trupul deodat?.
Mioarele îi ap?rur? pe-o paji?te bogat?, cu mieii zburdând de colo-colo, mun?ii...Vod? ?tefan biruitor pe calul lui aprig...
- Lupt? baciule! Nu te l?sa! Î?i strâng acum rana adânc?! se auzea departe, departe.
- M?rite Vod?, tu mi-ai dat libertate...
- Izbânda e a noastr?!
Baciul fu cuprins de o lini?te nem?rginit?... În sfâr?it, lini?te...
Un bucium se aude ?i-acum din vârf de munte, chemând, parc? mioarele s-asculte glasul dulce!
Ioakeimidis Teodora, Premiul I
Clasa a VI-a C, Liceul de Informatic? „Tiberiu Popoviciu”, Cluj-Napoca, jude?ul Cluj
Miercuri, 19 Ianuarie 2022 12:24
„Cât va avea ?ara aceasta o istorie, cea mai frumoas? pagin? va fi aceea a lui Alexandru Ioan I” – MIHAIL KOG?LNICEANU
Cu ocazia împlinirii a 163 de ani de la Unirea Principatelor Române, Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova ?i sec?iile sale organizeaz? în perioada 20-24 ianuarie 2022, activit??i dedicate acestui eveniment cu o deosebit? însemn?tate istoric?, desf??urate ?i în mediul virtual, pe paginile de facebook ale sec?iilor muzeale, pe site-ul muzeului www.histmuseumph.ro ?i pe www.instagram.com/muzeul.de.istorie.ploiesti/:
Luni 24 ianuarie, 2022, începând cu ora 11.30, la sediul Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova din Ploie?ti, str. Toma Caragiu nr. 10, vor avea loc depuneri de flori la busturile domnitorilor din curtea institu?iei.
Reamintim participan?ilor la eveniment s? respecte normele sanitare în vigoare.
PROGRAM:
20 ianuarie
♦ Muzeul Memorial „Constantin ?i Ion Stere” Bucov,
Parcul Constantin Stere Bucov, str. Dacia nr. 13, tel. 0244 344 040
• Lec?ie tematic?: „Alexandru Ioan Cuza, creatorul României Moderne”
- loc de desf??urare: ?coala Gimnazial? M?gurele
21 ianuarie
♦ Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova,
Ploie?ti, str. Toma Caragiu, nr. 10, tel. 0244 522 656
• Proiect educativ online: „Cuza ?i personalit??ile Unirii”
- particip? elevi ai Colegiului Na?ional „Ion Luca Caragiale” Ploie?ti
- coordonator prof. Elena Marin
♦ Muzeul „Conacul Bellu” Urla?i, str. Orzoaia de Sus, nr.12, tel. 0244 271 721
• Ora 11.30 – Matineu muzeal: „Unirea Principatelor – de la fapte la istorie”
- prezint?: prof. Robert Stan - Liceul Teoretic „Brâncoveanu Vod?” Urla?i
24 ianuarie
♦ Muzeul „Cas? de Târgove? din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea”,
Ploie?ti, str. Democra?iei, nr. 2, tel. 0244 529 439
• „Mica Unire a lui Cuza” - online
♦ Muzeul Memorial „Paul Constantinescu”,
Ploie?ti, str. Nicolae B?lcescu, nr. 15, tel. 0244 522 914
• „24 Ianuarie -Ziua de aur a veacului. Cântecele Unirii” - online
♦ Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”,
Ploie?ti, str. Nicolae Simache, nr. 1, tel. 0244 542 861
• „Personalit??ile Unirii: Theodor Aman” - online
♦ Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” V?lenii de Munte
str. George Enescu, nr. 1-3, tel. 0244 280 861
• Evocare: „Contextul european în care s-a realizat Mica Unire de la 1859” - online
♦ Muzeul „Casa Domneasc?” Brebu, Aleea Casa Domneasc? nr. 3
• Evocare: „ Personalitatea domnitorului Alexandru Ioan Cuza ?i reformele României moderne din a doua jum?tate a secolului al XIX-lea? - online
♦ Muzeul „Conacul Pan? Filipescu” Filipe?tii de Târg, nr.868, tel. 0244 389 480
• „Primul pas c?tre România” - online
♦ Muzeul „Foi?orul Bellu” Urla?i, str. Orzoaia de Sus, nr.12, tel. 0244 271 721
• „24 ianuarie 1859 – Mica Unire ?i Alexandru Ioan Cuza” - online
♦ Muzeul Memorial „Cezar Petrescu” Bu?teni,
str. Tudor Vladimirescu, nr. 1, tel. 0244 321 080
• „Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor Unite?- online
Miercuri, 19 Ianuarie 2022 10:43
Misiunea de salvare
La ?coal?, în una dintre lecturile despre istoria ??rii noastre, am aflat despre povestea M?riuc?i Zaharia, poveste care m-a întristat dar, în acela?i timp, m-a emo?ionat prin lec?ia de curaj a copilei de numai zece ani.
?n acel moment, am sim?it c? am o misiune: aceea de a m? întoarce în timp ca s? încerc s? o salvez pe M?riuca de la moarte. Era doar un copil…
?n acea noapte, m-am dus la un vr?jitor ca s?-i cer o po?iune magic?, s? pot c?l?tori în trecut, la M?r??e?ti, în satul R?zoare, unde r?zboiul contra nem?ilor abia începuse.
Ajuns acolo, am v?zut tran?eele românilor ?i pe M?riuca Zaharia al?turi de bunicul ei. Purta o ie frumoas? ?i pe cap avea o coroni?? din flori de câmp. Am fost uimit s? v?d c? satul era aproape p?r?sit. Am v?zut cum solda?ii români î?i preg?teau atacul cu tunuri. Ghiulelele zburau pe cer ca ni?te stele c?z?toare. ?n aer era un miros înec?cios de fum.
?n spatele livezii lui nea Zaharia se în?l?a un nuc stufos ce ascundea în ramurile lui un soldat care supraveghea mi?c?rile nem?ilor. Nu dup? mult timp, supraveghetorul a fost lovit ?i a murit. ?tiam c? se apropie din ce în ce mai mult momentul în care trebuia s? o salvez pe M?riuca. ?i mai ?tiam c? în câteva momente telefonistul va fi ?i el r?nit.
Deja M?riuca începuse s? preia sarcinile observatorului. Se-auzeau tot mai tare ?i mai aproape împu?c?turile. M?riuca observa foarte bine mi?c?rile trupelor de pe front ?i transmitea artileri?tilor fiecare pas al nem?ilor, ajutându-?i camarazii ?i riscându-?i via?a în orice moment.
Era timpul s? intervin. I-am spus feti?ei c? venisem din viitor ?i c?, dac? nu se ascunde cât mai repede, va fi ucis?.
Atunci M?riuca mi-a spus c? nu va coborî din nuc. Am insistat s? vin? cu mine, ?tiind ce va urma, dar nici n-a vrut s? aud?. Era hot?rât? s? duc? lupta pân? la cap?t, indiferent de ce s-ar fi întâmplat. Mi-am dat seama c? dragostea ei pentru ?ar? este extrem de mare ?i c? nu pot s? schimb istoria, oricât a? vrea.
Am b?ut restul licorii magice ?i m-am întors acas? cu triste?ea c? nu am putut s?-mi îndeplinesc dorin?a. Eram plin de admira?ie ?i recuno?tin?? pentru M?riuca.
S?ndulescu Alexandru-Matei, Men?iune
Clasa a III-a D, ?coala Gimnazial? ,,Sfântul Vasile”, Ploie?ti, jude?ul Prahova
Mai multe articole..
Pagina 36 din 244