- Eroare
Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova
Marţi, 18 Ianuarie 2022 15:24
S-a întâmplat în 18 ianuarie1879: La Teatrul Na?ional din Bucure?ti are loc premiera comediei "O noapte furtunoas?", de Ion Luca Caragiale. În distribu?ie: Grigore Manolescu, Ion Panu, Mihail Mateescu, Anicu?a Popescu, Aristi?a Romanescu." O noapte furtunoas?" este o comedie (în patru tablouri) de Ion Luca Caragiale. A ap?rut în "Convorbiri literare", 1879, cu o elogioas? prezentare a lui Titu Maiorescu, ajungând ?i pe scena Operei Române, în 1935, înso?it? de muzica lui Paul Constantinescu. În 1943 regizorul Jean Georgescu a f?cut un film omonim dup? aceast? valoroas? pies? de teatru. Adev?rata notorietate a lui Caragiale începe cu reprezentarea traducerii, dup? A. Parodi, a tragediei în versuri "Roma învins?", la Teatrul Na?ional din Bucure?ti, care avusese cu pu?in înainte mare succes la Paris. Drama, în versuri superioare celor originale, fusese remarcat? drept excep?ional? de juriul în care figuraser? Hasdeu, Alecsandri ?i Maiorescu. Acest succes îl îndeamn? pe Eminescu, de curând redactor la "Timpul", s?-l introduc? în cenaclul lui Titu Maiorescu, în care se va impune cu autoritate. Confirmându-?i promisiunile cu lectura "Nop?ii furtunoase" la ?edin?a aniversar? din 12 noiembrie 1878 la Ia?i, Titu Maiorescu ?i prietenii s?i au recunoscut în noul dramaturg pe scriitorul mult a?teptat, cu subiecte originale, în autentic mediu românesc ?i în plin? actualitate. Pe 18 ianuarie 1879, Teatrul Na?ional din Bucure?ti prezint? în premier? "O noapte furtunoas?", trecut? în programul teatrului de Ion Ghica, director general al teatrelor. Premiera a avut mare succes, dar autorul, ie?it pe scen? ca s? primeasc? aplauzele furtunoase dezl?n?uite chiar dup? primul act, s-a auzit fluierat ?i huiduit de grupuri organizate la galerie. Despre ceea ce se întâmplase m?rturise?te chiar Caragiale:„Se r?spândise vestea c? piesa lovea în institu?ia G?rzii Cet??ene?ti. Iar la a doua reprezenta?ie, din 21 februarie, am fost iar fluierat, huiduit ?i amenin?at, de o droaie de patrio?i din Garda Civic?, cu b?taia în pia?a Teatrului. Ni?te tineri ofi?eri m-au sc?pat de furia lor.” Acesta a fost motivul care a determinat conducerea Teatrului Na?ional s? scoat? piesa din program. Protestul fusese organizat de un grup de pretin?i morali?ti, pentru acordarea unei satisfac?ii micii burghezii „ultragiate” de con?inutul piesei. ?i cu toate acestea, momentul a marcat începutul gloriei lui Caragiale, toate piesele pe care le-a prezentat mai târziu constituind cele mai mari succese ale teatrului românesc din secolul al XIX-lea. "O noapte furtunoas?" nu se refer? atât la îngâmfarea negustorilor parveni?i de tipul lui jupân Dumitrache Titirc? Inim?-Rea, chiristigiu ?i c?pitan în garda civic?, la rigiditatea reprezentan?ilor for?ei publice de partea celor tari, de felul ipistatului Nae Ipingescu, ?i la arivismul amploia?ilor de factura studentului gazetar Ric? Venturiano, cât la „onoarea de familist“ a jupânului, compromis?, la lipsa de „rezon” a ipistatului prea încrez?tor ?i gr?bit s? fac? uz de autoritate în favoarea amicului s?u, în fine la limbajul semicult al ziari?tilor, adep?i ai unor sloganuri sublime pe care le pronun?? dup? ureche, aplicându-le dac? s-ar ivi ocazia, pe dos. Din fraza lui Venturiano: „Nimeni nu trebuie a mânca de la datoriile ce ne impun sfânta Constitu?iune... mai ales cei din masa poporului”, cei doi în?eleg prin sufragiu pe omul de sufragerie, deduc c? Ric? „bate în ciocoi, unde m?nânc? sudoarea poporului suveran”. Într-adev?r, Ric? pretinde c? n-are alt? politic? decât „suveranitatea poporului”, pentru c? „box populis, box dei”, dar deviza lui civic? sun?: „Ori to?i s? muri?i, ori to?i s? sc?p?m!” Piesa, o fars?, se bazeaz? pe un qui pro quo. Jupân Dumitrache ia drept inamic al onoarei sale pe Ric?, în vreme ce so?ia sa, Veta, îl tr?deaz? cu Chiriac, calfa ?i omul s?u de încredere, iar Ric?, aventurierul hilar, o „asalteaz?” de fapt pe cumnata chiristigiului.
ing. Monica-Violeta BOSTAN
Conservator Muzeul "Ion Luca Caragiale", Ploie?ti
Surse:
Marţi, 18 Ianuarie 2022 08:29
Constantin Brâncoveanu, domnitorul în?elept
Era o zi senin? de toamn? când am ie?it din m?n?stire ?i stare?ul Atanasie m-a luat de mân? ?i m-a întrebat dac? am v?zut portretul domnitorului de la intrarea din biseric?. Nu am ?tiut cine este.
Mi-a fost ru?ine c? nu am ?tiu ?i acas? i-am întrebat pe bunicii mei cine e acel domnitor. Bunicul mi-a spus c? m?n?stirea îi poart? numele ?i mi-a dat o carte din care am aflat ce via?? zbuciumat? a avut.
Despre Constantin Brâncoveanu am aflat câteva date interesante pentru vremea aceea ?i pentru noi, cei de azi. A domnit între anii 1688-1714. Perioada în care a domnit Constantin Brâncoveanu s-a caracterizat prin îndelungi lupte pentru suprema?ie a Imperiului austriac împotriva Imperiului otoman. Mai târziu se va implica în luptele pentru domina?ie ?i Rusia. Brâncoveanu a încercat s? p?streze independen?a Munteniei, încercând s? evite soarta Transilvaniei, cucerit? ?i ocupat? de austrieci, ac?ionând împotriva acestora în alian?? cu turcii. Pe de alt? parte, a încercat s? limiteze influen?a turcilor în Muntenia, aliindu-se cu austriecii. Când a fost cazul s-a aliat cu curu?ii (partida antihasburgic? transilv?nean?) împotriva austriecilor. A c?utat sprijinul Rusiei pentru a se men?ine în acest joc, dar f?r? a primi ajutorul a?teptat. Întreaga lui domnie, de peste 25 ani, s-a caracterizat prin jocuri politice ?i diplomatice cu cele trei mari puteri care se confruntau în aceast? zon? a Europei. Constantin Brâncoveanu împreun? cu cei patru fii ai s?i ?i clucerul Ianache V?c?rescu au fost decapita?i la 15/26 august 1714 în fa?a sultanului Ahmed al III-lea. Trupurile celor uci?i au fost aruncate în mare.
V?duvele celor uci?i ?i singurul nepot de fiu al fostului domnitor au fost surghiunite în Asia Mic?. Dup? ce am citit, m-am dus la culcare.
Eram în Palatul Mogo?oaia. Domnitorul st?tea de vorb? cu sp?tarul Toma, care a cucerit Br?ila, st?pânit? de turci. Sultanul s-a mâniat tare ?i s-a hot?rât s?-l ucid?. În visul meu în sala palatului construit de domnitor a intrat Mustafa Aga ?i i-a pus pe um?r o n?fram? neagr?. M-am speriat. Auzeam vocea groas? a turcului, pe care domnitorul îl considera prieten.
M? aflam apoi într-o alt? sal? mai mare a palatului din Istanbul. Pe divan st?tea însu?i sultanul. Din ochii lui ie?eau scântei, din glasul lui, tunete, a?a de furios era! I-a cerut lui Constantin Brancoveanu s?-i dea ?ara ?i s? renun?e la credin?a ortodox?. Domnitorul român nu s-a speriat de amen??rile complite ale sultanului c? îl va ucide, dar mai întâi îi va ucide pe cei patru fii ai s?i: Constantin, ?tefan, Radu ?i Matei.
Eu am s?rit ca ars. Era 8:00, întârziem la ?coal?. Pe drum îmi repetam ce aveam s?-i spun stare?ului când voi merge în vacan??, în satul bunicilor de lâng? M?n?stirea Sâmb?ta.
Philip Cezar Pop, Men?iune
Clasa a IV-a, Liceul Teoretic Na?ional, Bucure?ti
Luni, 17 Ianuarie 2022 16:11
Ast?zi, 17 ianuarie 2022, în semn de recuno?tiin?? ?i ca m?rturie a ceea ce înseamn? prof. Nicolae Simache pentru cultura româneasc?, în general, ?i pentru cea ploie?tean?, în special, colectivul Muzeului Ceasului a comemorat 50 de ani de la trecerea în nefiin?? a celui ce a fost numit „p?rintele muzeografiei prahovene”. Împreun? cu Prim?ria comunei Cosminele, cu ?coala Gimnazial? a comunei ?i cu p?rintele Veselu Vasile, am adus un pios omagiu ?i ne-am rugat pentru acest mare profesor de istorie ?i p?rinte aspru a numero?ilor elevi ce au trecut pragul Liceului „I.L.Caragiale” Ploie?ti, pentru acest neobosit c?rturar ?i muzeograf, ce a l?sat lumii o mo?tenire nepre?uit?. O m?rturie scris?, a ceea ce a însemnat ?i înseamn? profesorul Simache pentru noi to?i, este ?i articolul din ziarul Flamura Prahovei, din 18 ianuarie 1972, în care apare urm?torul fragment : „Nicolae Simache nu mai este. Dar ne-a r?mas amintirea lui, de exemplu viu al d?ruirii sale, miile sale de pagini, tot ceea ce a f?cut el bun ?i temeinic de-a lungul întregii sale existen?e.”
Luni, 17 Ianuarie 2022 09:04
Întâlnire pe nev?zute
Drag? jurnal,
Am avut cea mai neobi?nuit? întâlnire din via?a mea. Eram în pat ?i în sfâr?it aproape c? a?ipisem. Oricum, fusese o zi obositoare, dar nu m? a?teptam s? se întâmple chiar a?a ceva. Îmi închisesem ochii…Când...
Aud un sunet ca un tunet. M? ridic repede ?i fug c?tre o femeie. O întreb în ce an sunt. Îmi r?spunde c? suntem în Moldova în anul 1497. În momentul acela, simt c? ame?esc. Îmi aminteam de la ora de istorie, de ?tefan cel Mare, domnitor în acea perioad?. Am v?zut un cal alb cu negru, l-am înc?lecat ?i am pornit la galop cu el. Era prima oar? când m? sim?eam recunosc?toare c? ?tiam s? c?l?resc. Nu ?tiam al cui este calul, pur ?i simplu ap?ruse din senin ca un semn. Inima mea se oprise. V?zusem un râu în fa?a ochilor mei. Sim?eam de parc? o s? mor. Calul se oprise în fa?a râului. Se auzise iar??i acel sunet ca de tun. Calul se ridic? pe dou? picioare ?i o zbughi. C?zusem ?i m? r?nisem la picior. Eram speriat?, ?tiam c? o s? mor, DAR, nu voiam sa fiu omorât? în alt an, nu aici, nu acum. Voiam s? tr?iesc, dar toate gândurile mi se spulberaser?, când am auzit o voce. Pur ?i simplu nu m? întorceam, eram prea speriat?.
În momentul acela îmi amintisem c? eram în Moldova ?i c? ?tefan cel Mare fusese domnitor pentru 47 de ani. Se putea s? fie el, dar se putea s? fie altcineva. Dintr-o dat? î?i pune mâna pe um?rul meu. Ca orice copil de vârsta mea, am ?ipat. A?a c?, am ?ipat tare. Speram s? nu mor, dar nu s-a întâmplat nimic. Chiar dac? nu s-a întâmplat, începusem s? alerg. Îmi curgea sânge din rana de la picior ?i c?utam calul. Inima îmi b?tea s?-mi sar? din piept. Am auzit c? erau mai mul?i oameni dup? mine. Din fericire am g?sit calul, m-am urcat repede ?i-am fugit. Logic, dup? pu?in timp am c?zut de pe cal. M? sim?eam ciudat, de parc? eram înconjurat?. Cred c? înnebuneam, prima oar? iau un cal ?i fug de un om care nu-l ?tiu ?i m? simt înconjurat? de al?i câ?iva. Din p?cate, chiar eram înconjurat?. Auzeam ?oapte de b?rba?i. Total înnebunisem, eram sigur?! B?rba?ii ies la lumin?, dar dintr-o dat? un cu?it trece fix pe lâng? obrazul meu. B?rba?ii c?l?resc, îmi iau ?i mie calul de c?p?stru. Când m? uit la omul care-mi ?ine calul, v?d c? avea haine de conduc?tor, de voievod, era chiar ?tefan cel Mare în persoan?, le?in!
Când m? trezesc, îl v?d pe ?tefan cel Mare vorbind cu un s?tean despre adop?ie. În a doua clip?, sunt în picioare, fugind iar??i, de ?tefan cel Mare. Când alergam nu eram sigur? dac? oamenii se uitau fiindc? purt?m pantaloni sau de ce îmi curgea SÂNGE DIN OBRAZ!!! Cred c? erau obi?nui?i s? vad? sânge, dar o fat? în PANTALONI era inacceptabil, la spânzuratoare cu ea! Din fericire, nu s-a întamplat a?a, deci înc? nu am murit. Înc?!
M? oprisem la un copac s? mai respir, de ce nu? Am început s? mai merg ?i am g?sit o bât?! Acum, m? putem ap?ra de… fiin?ele periculoase. Din nefericire mi se opre?te inima iar??i deoarece îl aud pe ?tefan cel Mare strigând:
-Ea este!
Stau câteva clipe pe gânduri, ?i îmi arunc bâta spre capul unui s?tean. Problema nu este c? am aruncat-o pe un s?tean, poate nevinovat, care totu?i m? urm?rea, adev?ratul dezastru era c? nu puteam s? m? ap?r de animalele ?i oameni care probabil, foarte posibil în mintea mea, voiau s? m? omoare. Puteam s? mor ?i s? nu îmi mai v?d prietenii niciodat? ?i calul meu drag de la Plaiul Foii. Trebuia s? m? întorc cu orice pre?. Am început iar s? alerg ?i m-am ad?postit într-o p?durice. De aici parc? nu reu?eau s? m? vad?. Muream de foame, a?a c? nu ?tiam ce s? fac, s? fug în continuare sau s? m?nânc ceva. Logic, c? am ales mâncarea. Dac? mi-e foame, trebuie s? m?nânc. Am g?sit ni?te fructe de p?dure, erau minunate, cele mai bune.
Dup? ce am mâncat, m-am ascuns fiindc? de când sunt mic?, am înv??at c? nu trebuie s? alergi cu mâncare în stomac, a?a c? am stat cu spatele sprijinit? de un copac ?i am a?teptat s? îmi treac? senza?ia de mole?eal?. Era „foooarte amuzant”, sunt ironic?, voiam acas?, în timpurile mele, cu prietenii mei. Dar, dintr-o dat? mi-a venit o idee, puteam s? fac magie! Citisem într-o carte c? e nevoie de ni?te petale anumite.
Eu doar începusem s? culeg ni?te petale de floare când, simt iar??i o mân? care se pune pe um?rul meu. M-am întors, fiindc? nu-mi mai p?sa, nici dac? era ?tefan cel Mare, eram prea obosit? de toat? experien?a. Voiam doar s? m? întorc acas?. Chiar ceream atât de mult? Nu, a?a c? m-am întors spre persoana care îmi atinse um?rul.
Era un soldat de acest? dat? ?i nu m-am mai opus. Eram prea obosit?. Am fost dus? într-o sal? mare, friguroas?.
M-au a?ezat la o mas? la care st?teau atât ?tefan cel Mare, cât ?i alte c?petenii, zic aceasta, luându-m? dup? felul în care erau îmbr?ca?i. St?team a?ezat?, de data asta legat? ?i pentru a doua oar? am auzit cuvântul ADOP?IE. Tehnic nu voiam s? fiu adoptat? de un str?in, dar îl aud pe ?tefan cum strig? ni?te nume. Apoi îmi amintesc c? acesta avea ni?te copii pe nume: Petru Rare?; Elena Volo?anca; Bogdan; Alexandru; Vlad. M-au dezlegat. ?tefan cel Mare, cel de care fugisem atât ?i care m? înfrico?ase atât, voia de fapt s? m? salveze, s? m? adopte. Pân? la urm? eram doar un copil într-o lume a anilor 1497, o lume în care nu era u?or de tr?it, mai ales dac? erai o feti?? de 10 ani. M? sim?eam ciudat, ?tiam c? fusese un mare domnitor ?i conduc?tor de ?ar?. Acum toat? fuga mea p?rea inutil?.
M-a trimis cu copiii lui în camera lor, în camera fetelor. Eram uluit? de ce mi se întâmpla. To?i îmi spuneau cât de norocoas? sunt ?i ce ?ans? imens? am!
Dar cu lacrimi în ochi am povestit copiilor tot ce mi se întâmplase ?i c?, de?i eram onorat? de decizia p?rintelui lor, eu voiam acas? la ai mei.
Mi-au zis s? fug pe geam, mi-au ar?tat ?i cum, mai adoptau ?i ei calea aceasta când voiau s? ias? în secret la joac?. A?a am f?cut. Copiii mi-au f?cut cu mâna, în semn de la revedere, ?i-am fugit. M? întrebam de ce m-au l?sat s? fug din castel. Eram foarte confuz?. Din p?cate, în fuga mea, m-am izbit într-un soldat care nu p?rea prea fericit. M? întrebase unde fugeam. Tot ce-mi pot aminti este c? era înalt ?i posomorât. L-a? fi putut întreba dac? m? poate ajuta, dar îmi era fric? s? nu m? r?neasc?. Totu?i, mi-am încercat norocul, ?i l-am întrebat:
-Bun? seara, sunt din viitor ?i m? întrebam dac? m? pute?i ajuta s? m? întorc acas?.
Spre surprinderea mea, acesta nu a fost uimit de cererea mea, mi-a zis s? m? duc pe o uli?? principal? ?i s? intru în casa albastr? cu nr. 56. Am f?cut ce mi-a zis el.
Când am ajuns în fa?a casei am intrat în ea în mare grab?, u?a era complet deschis?. Am v?zut-o pe mama, eram foarte fericit? ?i surprins? în acela?i timp. Ea m-a întrebat:
-Te-ai distrat cu prietenele tale?
Dar când m? uit în spatele mamei, v?d unele dintre prietenele mele, dar ?i pe fiica lui ?tefan cel Mare zâmbind la mine de parc? m-ar întreba ,,?i-a pl?cut?”. Sper c? nu a fost doar un vis, SAU C? NU AM MURIT!
Oricum, sper c? voi mai avea experien?e inedite ?i inexplicabile ca s? le pot scrie în jurnal.
Popa Ema, Men?iune
Clasa a IV-a, Liceul Teoretic Na?ional, Bucure?ti
Vineri, 14 Ianuarie 2022 13:12
12 ianuarie 2022
Muzeul „Cas? de Târgove? din secolele al XVIII-lea - al -XIX-lea”,
Ploie?ti, str. Democra?iei, nr. 2, tel. 0244 529 439
• Ora 10.30 - Matineu muzeal: „Dor de Eminescu” - online
- particip? elevi ai ?colii Gimnaziale „George Co?buc” Ploie?ti
- prof. coordonator: Diana Istrate
14 ianuarie 2022
Muzeul Memorial „Constantin ?i Ion Stere” Bucov,
Parcul Constantin Stere Bucov, str. Dacia nr. 13, tel. 0244 344 040
• Ora 10.30 - Recital de poezie: „Dor de Eminescu”
- particip? elevi ?i cadre didactice de la ?coala Gimnazial? "Constantin Stere" Bucov
Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova,
Ploie?ti, str. Toma Caragiu, nr. 10, tel. 0244 522 656
• Ora 11.00 - Micro-expozi?ie temporar?:
„In Honorem prof. Nicolae Simache (1905 - 1972)”
Muzeul „Ion Luca Caragiale”,
Ploie?ti, str. Kutuzov, nr. 1, tel. 0244 525 394
• „Caragiale ?i Eminescu” - online
Muzeul Memorial „Paul Constantinescu”,
Ploie?ti, str. Nicolae B?lcescu, nr. 15, tel. 0244 522 914
• Paul Constantinescu - ciclul „Patru madrigale” pe versuri de Mihai Eminescu - online
Muzeul „Casa Domneasc?” Brebu
• Matineu muzeal: „Mihai Eminescu în amintirile contemporanilor s?i”
- particip? elevi ai ?colii Gimnaziale „Matei Basarab” Brebu
15 ianuarie 2022
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”,
Ploie?ti, str. Nicolae Simache, nr. 1, tel. 0244 542 861
• Evocare: „Nicolae Simache - exemplu de d?ruire ?i abnega?ie în domeniul culturii” - online
Muzeul Memorial „Nichita St?nescu”,
Ploie?ti, str. Nichita St?nescu, nr. 1, tel. 0344 100 768
• Moment liric: „Dialog cu oda în metru antic” - online
- recital de versuri dedicate poetului Mihai Eminescu sus?inut de prof. Nelu Stan
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” V?lenii de Munte
str. George Enescu, nr. 1-3, tel. 0244 280 861
• Ora 11.00 – Expozi?ie temporar?: „Perfec?iune ?i diversitate în opera lui Nicolae Iorga”
Muzeul „Conacul Bellu” Urla?i, str. Orzoaia de Sus, nr.12, tel. 0244 271 721
• Ora 11.30 – Medalion omagial: „Un luceaf?r r?s?rit în lini?tea uit?rii - Eminescu”
- prezint?: prof. Iuliana Stan ?i prof. Natalia Dimulescu - Liceul Teoretic „Brâncoveanu Vod?” Urla?i
Muzeul „Conacul Pan? Filipescu” Filipe?tii de Târg, nr.868, tel. 0244 389 480
• Evocare: „Gheorghe Grigore Cantacuzino, Nababul” - online
Muzeul „Crama 1777” Valea C?lug?reasc?, str. Valea Larg?, nr.139A, tel. 0244 235 470
• „Din ipostazele vinului în cultura tradi?ional? româneasc?” - online
Muzeul „Foi?orul Bellu” Urla?i, str. Orzoaia de Sus, nr.12, tel. 0244 271 721
• „Cultura României – origini ?i însemn?tate” - online
Muzeul Memorial „Cezar Petrescu” Bu?teni,
str. Tudor Vladimirescu, nr.1, tel. 0244 321 080
• „Mihai Eminescu - Luceaf?rul poeziei române?ti” - online
Participarea la evenimentele desf??urate cu public va fi permis? cu respectarea normelor sanitare intrate în vigoare la data de 8 ianuarie 2022.
Mai multe articole..
Pagina 37 din 244