- Eroare
Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova
Marţi, 11 Ianuarie 2022 12:09
Vis sau realitate?
Era o zi frumoas? de toamn? târzie. Soarele trimitea cu generozitate razele c?ldu?e pe p?mânt, vântul nu îndr?znea s? adie, iar cerul parc? era o cupol? albastr? sus, sus, foarte sus. Numai copacii erau tri?ti pentru c? Doamna Toamn?, în joac?, îi l?sase goi, f?r? podoaba de frunze pe care o a?ezase la picioarele noastre.
În acea zi superb? am avut parte de prima mea lec?ie de istorie. Cu sfial?, am intrat în Muzeul de Istorie a României. Era o mare înc?rc?tur? emo?ional? în s?lile pline de vestigii, care apar?inuser? neamului nostru.
De pe pere?i, din tablouri imense, ne priveau cu seme?ie ?i îndr?zneal? domnitorii Moldovei ?i ai ??rii Române?ti, principii Transilvaniei. I-am salutat cu respect, în ?oapt?, pe ?tefan cel Mare, Mihai Viteazul ?i crudul Vlad ?epe?. Am admirat ?inuta impecabil? a primului domnitor al Principatelor Române, Alexandru Ioan Cuza ?i pe a doamnei Elena. Am v?zut cum au luptat românii în R?zboiul pentru Independen?? ?i m-am aplecat cu respect primilor regi ai României Mari, Ferdinand ?i Maria.
?i a?a, trecând în câteva ore prin istoria de mii de ani a României, am ajuns la Primul R?zboi Mondial. Sala alocat? acestui eveniment era plin? de fotografii ?i articole decupate din ziarele vremii, articole care descriau faptele de eroism ale osta?ilor români. Decora?ii ?i uniforme militare erau expuse în vitrine. Pe un perete mi-a atras aten?ia fotografia unui tân?r chipe?. Ne privea pe fiecare în parte cu ni?te ochi mari ?i negri. Avea p?rul mai lung decât al celorlal?i solda?i, iar fa?a lui frumoas? nu avea nici urm? de barb?. Curioas?, m-am apropiat s? v?d mai bine ?i am r?mas uimit? când am citit ce scria sub fotografie: ,,Sublocotenent Ecaterina Teodoroiu, c?zut? la datorie în luptele de la M?r??e?ti-Oituz.”
În acel moment, prin fa?a ochilor, au început s? se deruleze imagini tulbur?toare. O tân?r? frumoas?, zvelt?, cu p?r lung, vine la Bucure?ti s?-?i urmeze visul, acela de a deveni înv???toare. Dar, începe r?zboiul ?i când afl? c? cei trei fra?i ai ei au murit la datorie, hot?rârea ei e luat?. Î?i taie p?rul, se îmbrac? în soldat ?i se înroleaz? în armat?.
Datorit? faptelor de vitejie, este avansat? la gradul de sublocotenent ?i decorat? de Regina Maria. Imaginile se succed repede, ochii m? ustur? ?i-mi l?crimeaz?.
Tân?ra conduce acum un batalion ?i se afl? în prima linie. Armata german? vrea s? treac? mun?ii pe la Oituz, în Ardeal. În tran?eele s?pate în p?mântul jilav, osta?ii români a?teapt? s? treac? la atacul decisiv. Tân?ra Ecaterina trece cu pas ferm prin noroiul din tran?ee, oprindu-se ?i vorbind cu fiecare camarad în parte. Începe atacul. Obuzele cad de peste tot, f?când gropi adânci în p?mânt ?i sem?nând moarte. Pietre ?i buc??i mari de p?mânt zboar? prin aer ?i o perdea de fum gros ?i înec?cios acoper? totul în jur. Se d? ordinul de atac ?i osta?ii români ies din tran?ee cu baionetele la arm?. Neînfricat?, tân?ra se arunc? în lupt?. Îmb?rb?ta?i de curajul ei, osta?ii o urmeaz? prin fumul gros. Str?pun?i de gloan?ele inamice, cad primii osta?i români. R?ni?ii r?mân în urm?, sângerând. Mai au pu?in ?i ocup? tran?eele du?manilor. Dar, deodat?, Ecaterina cade. Un glon? inamic a lovit-o. Din tâmpla tinerei se prelinge un firicel de sânge. Camaradul care lupta um?r la um?r cu ea voia s? o ajute. Strig? dup? ajutor, dar nu îl aude nimeni în acel vacarm. Cu ultimele puteri, sublocotenenta strig?:
,,-Înainte, b?ie?i, înainte!”
Din ochii larg deschi?i, spre zorile care începeau s? se iveasc?, dou? lacrimi mari se prelingeau pe obrajii tinerei.
,,-Am învins!” au fost ultimele cuvinte pe care le-a mai auzit, apoi totul s-a întunecat.
Deodat?, m-am scuturat înfiorat?. Nu ?tiu dac? totul a fost doar un vis sau dac? am fost ?i eu pe câmpul de lupt?.
Elisei Maya-Leona, Premiul II
Clasa a III-a D, ?coala Gimnazial? ,,Sfântul Vasile”, Ploie?ti, jude?ul Prahova
Luni, 10 Ianuarie 2022 11:59
Începând de ast?zi, 10 ianuarie 2022, v? prezent?m pove?tile câ?tig?toare ale concursului
"Vreau s? povestesc" - edi?ia I
Legenda unui tân?r numit Zakaria
Soarele str?lucea pe bolta cerului azuriu ?i senin. Pi?igoii vâsleau cu aripile lor pl?pânde pe întinsul lac albastru – cerul.
Convoiul de t?tari înarma?i pân?-n din?i, m?r??luia pe plaiurile Moldovei, pustiind satele bravilor români. Printre ace?tia, era un tân?r t?tar milos din fire, care nu reu?ea s? câ?tige încrederea nim?nui. Tat?l s?u, fusese un renumit lupt?tor, dar, murise chiar de mâna lui Vod? ?tefan. Singurele lucruri pe care le mai mo?tenise de la t?tâne-s?u, erau: o armur? de zale, un coif t?t?resc, ?i o sabie încovoiat? ruginie.
Conduc?torul cetei t?t?re?ti se numea Sagaidak. Acel barbar teribil masacra orice fiin?? i se împotrivea. Era cel mai neînfricat dintre c?peteniile du?mane, ce atacau adesea.
Trec?nd printr-un c?tun de munte Sagaidak gr?i c?tre Zakaria a?a:
– Prad? si ucide pe cei din satul acesta, ia to?i banii ?i toat? mâncarea, apoi incendiaz? bordeiele ??ranilor.
Tân?rul z?bovii o clip?…
– N-ai auzit? url? c?petenia ?i î?i mân? calul; strig? “Dup? mine!” iar convoiul porni. Zakaria cânt?ri situa?ia iar apoi merse la trap în mijlocul satului.
– Oameni buni, începu t?tarul, lua?i-v? lucrurile ?i animalele, fugi?i departe la cetatea cea mare s? o ap?ra?i. C?petenia mea mi-a poruncit s? jefuiesc satul ?i s?-l ard, dar sunt prea milos ca s? pot face aceast? fapt?.
Uimi?i, s?tenii pornir? spre cetatea pe care va trebui s? o apere. Tân?rul incendie un bordei pentru a-l face pe Sagaidak s? cread? c? a îndeplinit porunca.
Înc?lecând pe cal se gândi ce s? îi duc? c?peteniei sale, dar fu tulburat s? aud? un strig?t de jale; d?du fuga s? vad? ce se petrece. Un mic prunc de 5-6 ani?ori se tânguia, ne?tiind vreo cale de a sc?pa din cercul de fl?c?ri. Imediat, Zakaria lu? pruncul speriat în bra?e ?i î?i cl?di o nou? misiune: aceea de a duce copilul mamei sale, ce se va afla în cetate, iar când va fi acolo, îi va spune M?riei Sale, ?tefan, cum s? scape de t?tarii cei n?v?litori. Porni la drum, cu speran?a de a ajunge la cetatea de scaun, înaintea barbarilor.
?i s-a?ternu la drum, prin v?i ?i vâlcele, p?duri umbroase, mun?i b?trâni… dar într-un final, ajunse la Cetatea Sucevei: ‘nalt? ?i maiestoas?, cu ziduri trainice ?i groase, turnuri falnice ce se-n?l?au spre cerul albastru. Observ? c? moldovenii î?i duceau traiul lini?ti?i, treb?luind prin cur?ile dichisite, ?i c?rând poveri felurite.
Î?i d?du seama c? fiind îmbr?cat în haine tat?re?ti, nu avea cum s? intre în cetate, a?a c?, f?când rost de o ie ?i ni?te opinci, intr? pe poarta cea mare a falnicei cet??i ?inând copila?ul în bra?e.
Doi str?jeri îl privir? b?nuitori dar îl l?sar? s? treac?, crezând c?-i vreun s?rman ce cat? ajutor la ?tefan. Zakaria str?b?tu curtea ?i, intrând în Sala mare, unde îl g?si pe domnitor la Marele Sfat, gr?i:
– Cinstite Doamne, spuse Zakaria r?spicat, nu am venit pentru a te ruga ceva, ci a-?i spune c? eu sunt t?tar. Sagaidak, c?petenia o?tilor noastre î?i mân? calul spre Suceava cu cinci mii de oameni, pentru a-?i pr?da ?ara… Nou? sate de bravi români, au fost nimicite pân? la ultimul om, r?mânând în via?? doar câteva fete cu p?rul b?lai, care vor fi silite s? se m?rite cu t?tarii. Îmi doresc s? î?i dezv?lui cum îi po?i înfrânge pe cei de neam cu mine…
Pe por?i n?v?lir? cincizeci de ??rani îngrozi?i strigând:
– Vin ??tarii, preg?ti?i-v? de lupt?!!!!!!!!!
Atunci, voievodul îi spuse tân?rului t?tar s?-i m?rturiseasc? tainele n?v?litorilor. Dup? aceea, la semnul lui, santinelele sunar? din gorn a lupt?. ??ranii se strânser? în spa?ioasa curte, punându-?i c?m??ile de zale argintie. Arca?ii st?teau cu arcurile-ntinse, a?teptând semnalul.
Lupta a fost grea ?i sângeroas?. Acum românii ?tiau punctele slabe ale t?tarilor. Acei n?v?litori, ce intraser? cu fal? mare-n Moldova, z?ceau întin?i în fa?a cet??ii. Ultimele cuvinte al lui Sagaidak au fost:
– Blestemat s? fi tu Iudo!
Zakaria nu lu? în seam? cuvintele c?peteniei ?i înapoie copila?ul mamei, ce crezuse c? acesta era sfâr?it demult ?i îi spuse Marioarei - mamei b?ie?a?ului, a?a:
– Am avut grij? de el ca de ochii din cap, l-am hr?nit si l-am purtat în goana calului al?turi de mine…
Tânarul fu primit cu bucurie între c?pitanii o?tilor române, iar el, de câte ori se-ncingea o b?t?lie î?i mâna suta de oameni spre victorie în lupta cu du?manii.
?i a?a s-a întâmplat, ca un t?tar ce a primit numele de Bucur, s? treac? de partea românilor. Povestea continu?, desigur, dar ce se-ntâmpl? în continuare, n-ar avea loc s? fie scris, nici pe-o sut? de mii de pagini!!!
Tudor Filip, Premiul I
Clasa a IV-a A, ?coala:Gimnazial? ,,Academician Marin Voiculescu”, Giurgiu, jude?ul Giurgiu
Joi, 06 Ianuarie 2022 16:31
Ast?zi, 06 ianuarie 2022 Asocia?ia Excelsior pentru Excelen?? în Educa?ie, cu sediul în Târgu Jiu, a d?ruit Muzeului Ceasului ”Nicolae Simache” prototipul ceasului ”Tudor Vladimirescu”, SERIA 000, realizat în serie limitat? de 200 exemplare, cu ocazia “Bicentenarului Tudor Vladimirescu 1821-2021”.
Ceasul produs în Elve?ia ?i asamblat în România, a fost lansat la ini?iativa Asocia?iei Excelsior pentru Excelen?? în Educa?ie, cu scopul de a celebra eroismul lui Tudor Vladimirescu ?i de a scoate în eviden?? importan?a Revolu?iei din 1821, care s-a dovedit a fi funda?ia pe care s-a cl?dit statul român modern.
Conceptul ceasului este realizat de Studioul de design ”?ezi”, ceasul fiind produs în Elve?ia în Manufactura Tavannes ?i asamblat în România, la Antic Horologivm, laboratorul ceasornicarului Mihai Ceciu.
Designul ceasului este conceput unic, inspirat din momentul Revolu?iei de la 1821 ?i de personalitatea lui Tudor Vladimirescu, pe ceas fiind reprezenta?i pandurii, scrierea vremii- chirilic?, simbolul de pe sabia eroului, precum ?i inelul primit de la p?rin?ii s?i.
Cadranul alb mat, cu elemente grafice realizate cu tehnologia imprim?rii prin tampografie succesiv? este protejat de un geam de cristal, iar prin al doilea capac transparent de cristal se poate admira un mecanism pe o baz? UNITAS 6497, modificat tip Swiss Made cu înc?rcare manual?, pun?i finisate cu tehnica "Cotes de Geneve" ?i ?uruburi albastre. Rezerva de func?ionare este de 42 de ore. Fiecare carcas? este gravat? cu num?r de serie unic de la 1 la 200.
Mul?umim ?i pe aceast? cale Asocia?iei Excelsior pentru Excelen?? care a contribuit astfel la îmbog??irea patrimoniului Muzeului Ceasului ”Nicolae Simache” cu o pies? de excep?ie.
Mai multe articole..
Pagina 39 din 244