- Eroare
Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova
Luni, 27 Februarie 2023 14:30
Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” v? invit? joi, 2 martie 2023, începând cu ora 11.30, în sala Auditorium a Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova din Ploie?ti, str. Toma Caragiu nr. 10, la spectacolul muzical-artistic „M?r?i?oare pe portativ”.
.jpg)
În cadrul acestui spectacol dedicat Zilei Interna?ionale a Femeii vor evolua elevi de la Colegiul de Art? „Carmen Sylva”- Ploie?ti: Ioana Andreescu-pian, Anthuza Georgescu- voce ?i pian, Zefir Brezeanu- vioar?, Iulia Popa ?i Horia B?z?van-actorie, Iulia Dragnea ?i Darius Moise –chitar? clasic?.
În program lucr?ri de: Frederic Chopin, Antonin Dvorak, Pablo de Sarasate, Tiberiu Brediceanu ?i Jorge Cardoso.
Intrarea liber?.
V? a?tept?m cu drag!
Conservator coordonator,
Mihaela ?tef?nescu
Luni, 27 Februarie 2023 14:11
Cu ocazia venirii prim?verii, Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” din V?lenii de Munte, str. George Enescu nr. 3, sec?ie a Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova, v-a preg?tit o surpriz? pl?cut?.
Începând de miercuri, 1 Martie 2023, v? a?tept?m s? vizita?i expozi?ia temporar?: "Comori de art? popular? româneasc?”.
Vineri, 24 Februarie 2023 11:50
Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova are deosebita pl?cere de a v? invita luni, 27 februarie 2023, începând cu ora 10.00, la sediul din Ploie?ti, strada Toma Caragiu, nr. 10 pentru a participa la matineul dedicat ginga?ului M?R?I?OR, al prim?verii vestitor. Un fir alb ?i altul ro?u, aflat mereu într-o r?sucire potrivit?, un element simbolic ce intermediaz? trecerea c?tre anotimpul reînnoirii cosmice.
A?adar, v? a?tept?m cu drag, s? împ?rt??im din tainele purt?rii m?r?i?orului ce-?i dezv?luie adev?rata vigoare prin mijloace rituale performate acum, în prag de prim?var?.
La eveniment vor participa elevi ai Colegiului Na?ional „Ion Luca Caragiale” coordona?i de doamna prof. Ileana Georgescu.
Muzeograf Ioana Constantin
Vineri, 24 Februarie 2023 09:48
Schimb? istoria, ref?-o!
Sâmb?t?...Ah, ce zi plin? de entuziasm! De?i este iarn?, iar noul strat de z?pad? a?ternut pe p?mântul abandonat de iarb?, de flori, de tot ceea ce este viu, str?luce?te în razele de soare, atmosfera este pl?cut?, blând?, cald?. P?cat totu?i c? nu m? pot bucura cu cineva de aceast? plimbare pe trotuarele desz?pezite ale ora?ului meu. Se pare c? universul vrea s? fiu singur? ast?zi. Nu-i nimic, pot s? m? distrez ?i de una singur?. Sau poate universul are ceva preg?tit pentru mine...
Continui s? m? plimb pe str?zi f?r? a c?uta ceva anume. Dar m? opresc la col?ul Str?zii Nr.13, când v?d o cl?dire de a c?rei existen?? nu ?tiam. Cl?direa este mare, decorat? cu modele medievale. Pe u?ile de la intrare sunt sculptate dou? s?bii. Acum îmi dau seama cât de pu?ine ?tiu despre ora?ul meu, dac? nu v?zusem niciodat? Muzeul de Istorie. Deasupra u?ilor este o pancard? pe care scrie „Bine a?i venit la Muzeul de Istorie!”.
M? apropii mai mult de cl?dire ?i împing u?ile. Tot interiorul este magnific. Aerul medieval se resimte u?or. În sala cea mare sunt doar câteva persoane care observ? obiectele, tablourile,machetele istorice, ceea ce nu-mi displace. Întotdeauna am fost o fire mai retras?, c?reia nu îi place s? fie înconjurat? de prea multe persoane. De aceea am ?i un grup restrâns de prieteni. Încep s? m? plimb prin sal?, apoi z?resc o alt? camer? separat? de o u??. Este un afi? lipit pe u?a din lemn pe care scrie: „Nu intra?i!”. Curiozitatea m? îndeamn? s? m? îndrept spre u?? ?i s? o deschid, oferindu-mi o priveli?te stranie, dar totu?i pl?cut?. Pe pere?i sunt prinse s?bii ?i scuturi de r?zboi adev?rate, cum doar în filme v?zusem. Al?turi de acestea mai exist? îmbr?c?minte de-a oastei, iar în centru într-o vitrin? se afl? o machet? destul de mare. M? apropii mai mult ?i v?d o scen? de r?zboi.
–„B?t?lia de la C?lug?reni, 13-23 august 1595, Mihai Viteazul”, citesc eu în ?oapt? pl?cu?a însemnat? din fa?a machetei.
De?i este o copie reu?it?, nu macheta îmi atrage aten?ia. Ceea ce este cu adev?rat impresionant? este sculptura de pe peretele din dreapta. Doi conduc?tori, ambii afla?i pe cai ?i purtând ve?mintele poporului ?i ??rii pe care o reprezint?, lupt? cu vitejie. Privirile lor nu sunt tocmai prietenoase, mai degrab? pline de furie ?i dispre? pentru du?man. Urm?rind scena, îmi dau seama c? cele dou? c?petenii sunt chiar Mihai Viteazul ?i du?manul lui otoman, Sinan Pa?a. Sunt atât de captivat? de imagine, încât abia aud u?a deschizându-se, apoi închizându-se. Un boc?nit de baston se aude pe podeaua din lemn masiv, fiind urmat de ni?te pa?i m?run?i. Nu-mi întorc privirea de la statui decât în momentul în care simt o mân? tremurând? a?ezat? pe um?rul meu.
Un b?trânel, la fel de înalt ca mine, se uit? ?i el la statuie, zâmbind cu triste?e.
–B?t?lia de la C?lug?reni, începe b?trânelul s?-mi vorbeasc?. Frumoas? lupt?, p?cat c? românii au pierdut.
Eu nu spun nimic, doar dau aprobator din cap.
–Românii erau atât de dornici de libertate... Erau curajo?i, dar nu ?i preg?ti?i militar.
Acum se întoarce c?tre mine, privindu-m? în ochi. Are ni?te ochi c?prui blânzi, chiar dac? sunt înconjura?i de riduri.
–Î?i dai seama ce se întâmpla dac? ei aveau m?car jum?tate din preg?tirea militar? din zilele noastre?!
–Ar fi câ?tigat f?r? nicio îndoial?. Cu ambi?ie ?i preg?tire militar?. ?i atunci nu mai era nevoie de b?t?lia de la Giurgiu, ?optesc eu nedorindu-mi s? distrug atmosfera lini?titoare.
B?trânul îmi zâmbe?te sincer ?i confirm?, îndemnându-m? s? continui. Nu-mi doresc. ?tiu ce vrea s? zic ?i el ?tie la ce m? gândesc. Este prea devastator. Dar adaug:
–Atunci nu mai mureau atâ?ia oameni...
–Exact, spune acesta mul?umit, dar ?i trist. Mii de oameni au murit din fiecare parte, f?r? s? aib? vreo vin?. Au încercat s?-?i apere ?ara, când totul se putea rezuma la comunicare ?i îng?duire. Lupta aceasta pentru putere a adus ?i continu? s? aduc? doar necazuri.
Perspectiva celui în vârst? este dureroas?, dar adev?rat?, iar modul în care acesta o spune m? doare ?i mai tare. Are dreptate. Dac? marii conduc?tori nu erau dornici de a avea imperii extinse ?i cea mai mare putere, nu mai aveau loc atâtea r?zboaie, ceea ce înseamn? c? nu mai mureau atâ?ia oameni. Se puteau rezolva u?or problemele, dac? superiorii comunicau, îng?duiau ?i colaborau cu to?ii.
–?tiai c? în acea b?t?lie au murit aproximativ 1.000 de români ?i 10-15.000 de otomani? Aceste straie pe care tu le vezi sunt dovada curajului ?i mândriei poporului nostru.
Sunt impresionat? de câte ?tie acest domn dr?gu?.
–De unde ?ti?i atâtea informa?ii despre istorie? îmi fac curajul s?-l întreb.
–Sunt proprietarul acestui muzeu.
Oh, asta explic? totul...
–Îmi place s? m? documentez despre istoria poporului nostru, râde b?trânul. ?i îmi face pl?cere s? le povestesc vizitatorilor curio?i, ca tine, care nu ?in cont de interdic?ii, pentru a în?elege cât de important este s? nu urm?m istoria. S? rezolv?m totul f?r? violen??. Doar cu pace. Tu reprezin?i urm?toarea genera?ie. Schimb? istoria, ref?-o! Fii tu cea care r?mâne în istorie, pentru c? a ales s? comunice în schimbul violen?ei.
Zâmbesc ?i încuviin?ez din cap. Mi-ar fi pl?cut s? stau mai mult de vorb? cu omul în vârst?, dar aud telefonul sunând. Când îl scot din buzunar, numele celei mai bune prietene este afi?at. Cineva ?i-a adus aminte de mine... M? scuz în fa?a b?trânului ?i dau s? plec, dar apoi îmi amintesc ceva ?i m? întorc.
–Sigur voi mai veni aici s? aflu mai multe de la dumneavoastr?. Dar ca s? v? caut, îmi pute?i spune cum v? numi?i?
Acesta îmi zâmbe?te cald, ceea ce m? face s? cred c? nu s-a sup?rat pentru plecarea mea brusc?.
–Mihai Pace.
Cel mai potrivit nume pentru acest domn.
–Dar sunt cunoscut ?i sub numele de „Enciclopedia Uman?”. Tu ce alegi cum îmi spui.
Amândoi începem s? râdem, nedorindu-ne s? rupem aceast? conexiune care s-a creat repede între noi ?i atât de firesc. Telefonul meu continu? s? sune, dar nu vreau s? r?spund. Nu vreau s? plec.
–Du-te acum!Cineva are nevoie de tine, m? îndeamn? domnul Mihai.
–Promit c? m? voi întoarce!
–?tiu. Voi fi aici oricând vei veni. Ai un suflet bune, domni?oar?! Po?i schimba ceva în aceast? lume.
Acestea au fost ultimele lui cuvinte înainte s? m? conduc? spre ie?ire. M? simt prost c? trebuie s?-l p?r?sesc, dar zâmbesc când v?d c? vorbe?te cu al?i vizitatori. Nu are aceea?i sclipire în ochi ca atunci când vorbea cu mine, dar m? mul?umesc cu atât.
Ies din muzeu, r?spunzându-i prietenei mele insistente, dar în zilele ce vor urma voi reveni sigur cu prietenii mei dornici de schimbare, la fel ca mine.
Popa Maria-Izabela - Men?iune
Clasa a XI-a B, Colegiul Na?ional de Informatic? „Matei Basarab”, Râmnicu Vâlcea, jude?ul Vâlcea
Mai multe articole..
Pagina 6 din 244