- Eroare
Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova
Joi, 23 Februarie 2023 09:51
R?spunsul lui Iancu de Hunedoara c?tre Elisabeta Silaghi
10 iulie 1456
Cetatea Seghedin
Draga mea so?ie,
Iat? c? Bunul Dumnezeu mi-a mai dat înc? o zi pentru a-?i putea r?spunde la epistol?. Ca s? ?tii, Elisabeta, scriu în grab?, c?ci a preg?ti un întreg r?zboi de unul singur nu e lucru pu?in, mai ales c? totul cade pe umerii mei. Niciun nobil maghiar nu socote?te s?-mi întind? o mân? de ajutor, cel pu?in pentru a-mi însufle?i dorin?a de ap?rare a cet??ilor împotriva p?gânilor. M?car c? aceast? dorin?? se stinge încet-încet în negura fiec?rei seri care vine peste noi, diminea?a, ?tii bine, acea n?zuin?? se-nfirip? la loc, ca mai apoi s? dispar? din nou. Povara e grea, draga mea so?ie, dar n?d?jduiesc c? voi reu?i. Îmi pot imagina triste?ea din inima ta ?i povara singur?t??ii, dar sfaturi nu ?tiu s?-?i dau, c?ci eu nu m? confrunt cu astfel de lucruri. Te pot încuraja îns? spunându-?i c?, într-o lun?, la sfâr?itul lui august, voi porni cu o?tile mele la locul de întâlnie cu o?tile lui Ladislau ?i Mihaly.
C? e zi, c? e noapte, numai la aceste lucruri m? gândesc: destui oameni nu am, iar august vine în fug?; apoi, Ladislau ca Ladislau, el e mare deja, dar pe Matia nu l-am mai v?zut de luni de zile, iar tu e?ti departe. ?i, citind epistola ta, pentru o clip?, am v?zut ?i am sim?it r?coarea p?durii, umezeala p?mântului, chiar ?i cronc?nitul corbilor. Cum s? te oc?r?sc, când toate ve?tile de la tine sunt ca aurul în mâna mea? Cum s? te învinuiesc pentru c? î?i este dor de mine? Sau s? te cert din pricina neascult?rii tale, când eu însumi sunt un p?c?tos în fa?a lui Dumnezeu? Numai un nes?buit ar face asta. Cuvintele tale m-au lini?tit, m-au f?cut s? uit de zbuciumul gândurilor.
M?rturisesc c? eram dezn?d?jduit cu privire la oastea mea. F?r? nobilimea pe care m? bizuiam nu puteam începe o cruciad?. Vezi tu, nici chiar cu entuziasmul bunului c?lug?r Ioan de Capistrano, tot nu eram un num?r mare de oameni. Atunci, în sufletul meu a p?truns un gând nea?teptat, o îngrijorare nerostit?: nu atât c? nu vom câ?tiga cruciada, dar ?ansa mea de a m? mai întoarce acas? pe scut ?i nu sub el era foarte mic?.
Acum, permite-mi s?-?i vorbesc despre piedicile care au ap?rut. Poate a?a vei ajunge tu îns??i la r?spunsul cu privire la venirea ta la Seghedin. Iat?:
C?lug?rul Ioan de Capistrano mi-a promis pân? la sfâr?itul lunii iunie înc? o ceat? de pedestra?i destul de numeroas?. I-am spus c? oricâ?i ar fi, e bine, c?ci avem mare nevoie. Dup? vreo trei s?pt?mâni, a ajuns la curte o carte semnat? de Sfin?ia Sa în care mai cere r?gaz o lun?, din cauz? c? oamenii greu se încumet? s? plece la lupt?. Ce era s? fac? L-am p?suit ?i am mai trimis ?i al?i franciscani ca s? cheme lumea la Seghedin. Dup? cum ?i-am dest?inuit, începusem s? m? întreb dac? nu cumva aceast? b?t?lie va fi ultima. Pân? acum nu mi-a fost fric? de moarte, pentru c? aveam ?anse mari de victorii, dar o înfrângere a?a grav?, draga mea Elisabeta, ar deschide poarta turcilor c?tre marea cre?tin?tate. Iar gândul c? nu o s? v? mai v?d mi-a sfâ?iat sufletul.
?i m-am pus s?-i scriu lui Ladislau, cerându-i o amânare a întâlnirii noastre, pe motivul lipsei crucia?ilor. Tot scriind, mai ridicam din când în când privirea pe fereastr?, de parc? a?teptam în orice clip? un sol care aducea ve?ti bune. Bineîn?eles, nimeni nu venea ?i, totu?i, eu a?teptam. Apoi, lucru ciudat, am auzit atât de clar ni?te corbi cronc?nind. Îns? nu era nici urm? de pas?re pe cer. M-am ridicat de la masa de scris, plimbându-m? prin înc?pere ?i am apucat scrisoarea ta: "au coborât din înalt câ?iva corbi care cronc?neau sfâ?ietor [...] gândul mi-a zburat la tine". Apoi, când m-am a?ezat la loc pentru a sfâr?i epistola, am z?rit la orizontul încins de soare un c?l?re?. Am coborât în fug? s?-l întâmpin chiar eu. În sfâr?it, de departe mi-am amintit c? îl mai întâlnisem cândva pe acel om. De?i nu era îmbr?cat în straie regale, eram aproape sigur c? este un nobil. Numai când s-a apropiat, am v?zut un zâmbet ostenit pe chipul s?u aspru ?i mi-am dat seama c? e un vechi prietin. Nicicând n-ai s? ghice?ti cine a str?b?tut atâta drum pentru a m? ajuta! A fost nimeni altul decât Skanderbeg albanezul pe care l-am cunoscut în urm? cu vreo 12-13 ani, când a luat hot?rârea de a se elibera de jugul otoman. Dup? ce s-a prezentat, m-a informat cum c? auzise cu ceva vreme în urm? de un anume Ioan de Capistrano, care f?cea chem?ri la oaste pentru "temutul Ioan al Corvinilor". Cu toate c? radia de bucurie pentru c? m? vedea, se putea citi pe chipul s?u un fel de team?. L-am întrebat care e pricina temerii sale.
"- Faptul c?, în clipa asta, stau în fa?a dumitale, este doar harul Bunului Dumnezeu. Fiindc?, de mai bine de zece ani, sunt urm?rit ?i vânat de turci, din cauza faptei mele necugetate de a le întoarce spatele, m?car c? nu regret s?vâr?irea ei." A?a mi-a spus, cu o asemenea hot?râre, încât m-am ru?inat de propriile poveri ?i temeri. Omul acesta i-a sfidat pe turci, chiar cu pre?ul de a muri, s-a luptat din greu pentru libertatea nemului s?u, iar acum venea s? m? ajute.
L-am poftit în?untru ?i l-am asigurat c? paza este bun?, nu avea de ce s? se team?. Dar m-a l?murit c? se obi?nuise cu starea de fugar, doar c? frica lui privea siguran?a mea. Vorbele sale care au urmat am s? le ?in minte cât oi tr?i:
"- Ioan, admira?ia mea pentru tine e mare, de aceea am venit s? te ajut. În to?i ace?ti zece ani de când sunt liber s? lupt pentru cre?tin?tate, mi-a fost foarte fric?, dar când am auzit despre curajul t?u de a începe o cruciad? de unul singur, m-am îmb?rb?tat ?i mi-am pus capul în joc venind pâna aici pentru a-?i aduce vestea cea bun?. Am luat hot?rârea de a lupta al?turi de tine cu dou? mii de pede?tri ?i patru sute de c?l?re?i.
I-am mul?umit din tot sufletul ?i, v?zându-i sclipirea de curaj din ochi, m-am lep?dat de orice temere pe care o avusesem pân? atunci. A fost acel lucru de care aveam disperat? nevoie ca s? duc mai departe atât lupta l?untric?, cât ?i pe cea de ap?rare a cre?tin?t??ii. Mare este Dumnezeu!
Dup? ce l-am condus pe Skanderbeg în odaia sa, m-am întors la masa de scris ?i am distrus scrisoarea c?tre Ladislau. În urm?toarea zi, albanezul a fost martor la citirea unei alte scrisori de la c?lug?rul de Capistrano. Acesta spunea c? c? se va întoarce în dou? s?pt?mâni cu o oaste de ??rani în num?r de dou? mii trei sute cu tot cu nobilii pe care îi slujesc. Bineîn?eles, num?rul nostru nu va fi niciodat? la fel de mare ca al otomanilor, dar întâmplarea asta mi-a dat avânt ?i curaj în cele câte mai am de preg?tit.
Nu ?tiu dac? nu ?i auzirea acelor corbi a dus la îmb?rb?tarea mea. Poate c? da, poate c? nu, dar cred c? este ceva ce ne leag? pe noi doi în toat? Povestea asta. B?nuiesc c? dincolo de neputin?a min?ii noastre de a p?trunde tainele, este ceva cu totul diferit ?i mai înalt decât noi, pe care, uneori, Îl numim "întâmplare" ?i cred c? ne în?el?m spunându-I a?a.
Elisabeta, sunt ostenit, dar ce e drept, e mai u?or când ai cu cine s? împar?i poverile. A?a c?, draga mea so?ie, preg?te?te degrab? cele necesare de drum lung ?i porne?te spre Seghedin. Adu-l ?i pe Matia!
Dumnezeu s? î?i ajute ?i s? te p?zeasc? în drumul t?u!
?i prin harul S?u ?i-am scris aceste lucruri ?i prin harul S?u se vor mai scrie!
Al t?u,
Ioan de Hunedoara
Vasiu Hannah - Men?iune
Clasa a IX-a F, Liceul Teoretic "Nicolae B?lcescu", Cluj-Napoca, jude?ul Cluj
Marţi, 21 Februarie 2023 10:13
În 20 februarie 1929, s-a n?scut Alexandru B?dulescu, personalitate de excep?ie, care a activat cu devotament ?i abnega?ie 7 decenii în slujba culturii prahovene. Parcursul profesional al domniei sale – de la înv???tor, director de c?min cultural, dirijor de cor, profesor de muzic?, la doctor în muzicologie ?i responsabil al sec?iei de cultur? a regiunii Ploie?ti (mai târziu a jude?ului Prahova) ?i Director al Muzeului ”Paul Constantinescu” -, este semnificativ? pentru munca neobosit? desf??urat? cu profesionalism ?i d?ruire în toate institu?iile unde a activat. La începutul lunii ianuarie 2021, domnia sa s-a retras, într-o manier? discret?, l?sând în urm? inegalabile realiz?ri în domeniul cultural, precum ?i amintirea unui om generos ?i devotat comunit??ii. Personalitatea sa admirabil? constituie un model de modestie, de d?ruire, de pasiune manifestat? în nobila misiune de promotor al artei ?i culturii prahovene (?i române?ti) ?i de sus?in?tor al tinerilor muzicieni. A fost un apreciat membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din România ?i al Uniunii Ziari?tilor Profesioni?ti. Întreaga sa activitate a fost marcat? de devotamentul fa?? de art? ?i cultur?, de aspira?ia pentru lucrul finisat, bine alc?tuit, de în?elegerea, discern?mântul ?i risipa de energie în vederea atingerii unor obiective importante, a?a cum numai conjugarea talentului cu con?tiin?a riguroas? le pot duce la bun sfâr?it. În toate demersurile sale, în orice expresie gândit? ?i scris?, se oglindea acel ansamblu de frumuse?e, de demnitate, de profesionalism, de generozitate, de elegant? acurate?e, ce conferea farmec prezen?ei sale fizice. Exist? personalit??i pe care posteritatea le r?scump?r?, revendicându-le în mod spectaculos, dup? cum exist? ?i oameni pe care aceasta îi uit? pe nedrept. T?cut? ?i implacabil?, judecata timpului a?eaz? placa memorial? a fiec?ruia acolo unde se cuvine - în?untru sau în afara Pantheonului. Domnul Alexandru B?dulescu s-a a situat la în?l?imea epocii în care a tr?it, deasupra efemeridelor de circumstan??. Pasiunea pe care a manifestat-o în toate demersurile sale, ca ?i autenticitatea voca?iei sale umaniste i-au conferit rolul de reprezentant de marc? al unei perioade importante din via?a cultural? româneasc?. Domnia sa a reprezentat o sintez? unic?: profesionist, cu o documentare remarcabil?, investigând exhaustiv domeniile de care s-a ocupat; artist, ?tiind s? îmbrace gândirea ?i sim?irea într-un chip impresionant, în care c?ldura sentimentelor s-a îmbinat firesc cu frumuse?ea imaginilor ?i cu vigoarea cuvintelor; inegalabil manager cultural, având darul competen?ei, al sintezei ?i al construc?iei armonioase; gânditor, c?utând r?spunsuri unor probleme importante legate de fenomenul cultural timp de 7 decenii. Cuvintele sunt prea s?race pntru a zugr?vi o personalitate atât de luminoas? ?i complex? precum aceea a Domnului B?dulescu – inegalabil ctitor de proiecte culturale de anvergur? ?i iubitor de bine ?i frumos. Este momentul s? aducem glorioasei sale memorii ofranda gândului nostru pios. Dumnezeu s?-l odihneasc? în pace!
Conf. univ. dr. Carmen Manea
Miercuri, 22 Februarie 2023 09:45
Prin timp
Era o zi mohorât? de toamn? târzie. Razele soarelui se întrez?reau printre norii dolofani, plini de ap?. Frunze ar?mii împodobeau str?zile ?i potecile mun?ilor ce patroneaz? Cheile Arge?ului. M? plimbam agale, tr?gând în piept aerul dulceag al naturii... V? a?tepta?i s? încep a?a, corect? Ei bine, am s? v? n?rui visele.
Întradev?r, priveli?tea era frumoas?, era ?i toamn? târzie, ploaia p?rea s? se apropie ?i mergeam agale, dar nu m? plimbam. În niciun caz! Mergeam încet pentru c? obosisem îngrozitor. Cu mai mult de dou? ore în urm?, în timp ce m? îndreptam împreun? cu un grup de turi?ti spre ruinele Cet??ii Poenari, am reu?it s? m? pierd. Nu m? întreba?i cum. În aceste dou? ore, am încercat s? deslu?esc acest mister, f?r? sor?i de izbând?.
A?a cum spuneam, obosisem ?i imaginea începea s? mi se învârt? periculos. M-am a?ezat pe o buturug?, încercând s? storc ?i ultimii stropi de ap? din sticla aparent goal?. Vântul începuse s? geam? în jurul meu. Nu aveam de gând s? mai înaintez. Din rucsac am pescuit cartea de care eram de nedezlipit: Scurte Legende despre Întoarcerea în Timp. Creativitatea acelor istorisiri m? captiva de fiecare dat?. Ajunsesem la un capitol intitulat „La un pahar de vorb? în Valahia”. Înaintând printre rândurile acelor pagini, literele începur? s? se învârt? ?i s? amestece. Am crezut c? încep s? am halucina?ii. Brusc, vântul se înte?i, ridicând frunzele cernute într-o mare de ro?u ?i transformându-le în mici vârtejuri. Pagini fur? smulse din carte ?i tot acel vuiet din jurul meu m? f?cu s?-mi pierd cuno?tin?a.
M-am trezit buimac?. P?durea cu care m? obi?nuisem în jurul meu, înc? era, dar aerul pe care îl sim?eam nu era acela?i; parc? îmi ardea pl?mânii. M-am ridicat îmbârligându-m? în picioarele mele. Cu siguran?? eram în aceea?i p?dure. Cum putea o p?dure s? se schimbe, privind-o. Mi-am scuturat hainele cum puteam mai bine. Cineva, la câ?iva metri de mine, î?i drese glasul exagerat de tare. Cu un zvâcnet violent al ochilor, mi-am ridicat privirea, încruntându-m?.
În fa?a mea st?teau c?lare pe pu?in cincizeci de b?rba?i, îmbr?ca?i foarte... învechit. Am p??it gr?bit? cu spatele, pân? am ajuns s? fug, alunecând pe frunze. Un c?l?re? m? prinse cu u?urin?? din urm? ?i m? opri brusc, trecându-?i sabia sub b?rbia mea. Am c?zut dureros. Un altul i se al?tur?. Cel din urm? ar?ta foarte... cunoscut. Îi spuse ceva indescifrabil primului b?rbat, dup? care, f?r? vreo aten?ionare, prinzându-m? de haine, m? ridic? cu u?urin?? în spatele s?u, pe cal. Nu am protestat. Am început s? mergem în pas alert, fiind obligat? s? m? ?in strâns de b?rbat. Am urcat muntele tot mai mult, pân? când, în fa?a noastr?, se întrez?ri Cetatea Poenari! Am tres?rit surprins? s? observ c? nu era deloc o ruin? ?i era animat? de persoane ce alergau dintr-o parte în alta, to?i îmbr?ca?i în haine ciudate.
Am intrat pe por?ile cet??ii. B?rbatul cunoscut m? ajut? s? cobor de pe cal, cu o blânde?e stranie pentru r?ceala tr?s?turilor sale. M? privi dincap pân? în picioare. Puteam s?-mi imaginez cu u?urin?? c? hainele mele nu erau obi?nuite pentru acea... zon?? Timp? Renun?asem cu suficient timp în urm? s? mai cred c? sunt în aceea?i p?dure, a?a c? luam în considerare fantasticul.
B?rbatul m? prinse strâns de încheietur? ?i m? trase dup? el într-o înc?pere plin? cu mese uria?e de stejar, acoperite cu diverse h?r?i str?ine mie. De unul dintre pere?i era atârnat? o sigl? cunoscut?. Mi-am r?scolit un pic mintea, dup? care am realizat c? era sigla Ordinului Dragonului. Ceea ce însemna c? cel din fa?a mea era... Vlad ?epe?. Din aceast? cauz? îmi p?rea atât de cunoscut! Un sunet de surprindere mi se rostogoli pe buze. B?rbatul m? privi peste um?r cu severitate. Se duse spre un birou din lemn de trandafir, dup? câte puteam distinge, ?i dintr-un sertar scoase o carte uria?? pe care o trânti pe o mas? mai mic? ?i o deschise pe undeva pe la jumate. Ar?t? o poz?... color a ruinelor cet??ii ?i nu am mutut s? nu remarc c? acea carte era scris? în limba modern?. Am citit câteva enun?uri ?i am ridicat privirea întreb?toare spre Vlad ?epe?. Acesta întreb? cu o voce glaciar?, ce-mi f?cu sângele s? mi se scurg? din obraji:
–E?ti din aceast? lume, de aici, din carte, nu?
Am încuviin?at repede. Acesta se încrunt? ?i mai d?du câteva pagini. Ajunsese la o imagine pe care era reprezentat? harta României Mari, cu denumirea Valahiei schimbat? în Muntenia. Ap?s? cu degetul pe hart? ?iîntreb? ap?sând pe cuvinte:
–Ce e asta?
–Aceea este harta României, dup? 1918. Valahia este Muntenia, am ad?ugat punctând zona corespunz?toare. S-a ajuns la forma asta dup? dou? r?zboaie uria?e.
Voievodul încuviin?? ca pentru sine. Pic? pe gânduri. Ceva continua s?-l nelini?teasc?. Se apropie de ni?te rafturi cu diferite pergamente f?cute sul. Scoase dintre sulurile de hârtie steagul României cu stema. Mi-l arunc? ?i l-am prins din mers. Ar?t? spre el ?i f?r? s? m? mai întrebe, i-am spus:
–Acesta este drapelul României, iar aceasta, din mijloc este stema, am încheiat atingând peticul detaliat din mijlocul stegului.
Brusc, odat? cu atingerea, înc?perea se învârti, ?epe? disp?ru, ?i m-am trezit în vârful unui munte, de unde se vedea absolut totul. Pe o stânc? pu?in mai deasupra mea, st?tea un vultur de dou? ori cât mine. Era un vultur de aur pe capul c?ruia era situat? Coroana de o?el a României. Îl priveam înm?rmurat?. Deodat?, acesta ?ip?, f?când mun?ii ?i v?ile s? se cutremure. M? privi, se avânt? cu putere în aer, dup? care plonj? spre mine, ridicându-m? pe spatele lui, între aripile sale. Am coborât tot mai jos. În cioc ?inea o cruce, iar în gheare ?inea strâns un sceptru ?i o sabie.
Ne-am oprit într-o vale, iar vulturul m? l?s? s? alunec cu grij? pe p?mânt. R?mase în aer, impun?tor, b?tând lent din aripi. În jurul nostru se strânser? mai multe creaturi: dou? acvile, care ?ineau câte o cruce în ciocuri, iar una dintre ele avea ochiul drept un soare ?i cel stâng o lun? crai-nou?(lun? nou?), un leu de aur încoronat ?i cu o stea de aur alb pe frunte, un bour cu o roz? (trandafir)în bot, ?i o lun? crai-nou? ?i o stea atârnate de câte un corn, iar într-un lac din imediata apropiere înotau doi delfini azurii, afronta?i. Animalele se plecar? respectoase în fa?a Mai Merelui Vultur, se pref?cur? în ni?te globuri oribitoare, se rotir? ?i se preschibar? într-un scut împ?r?it în cinci p?r?i: ?ara Româneasc?, Transilvania, Oltenia, Moldova ?i Dobrogea. Scutul fu acceptat de aripile primitoare are vulturului regesc, care ?i-l lipi de piept ?i se în?l?? în v?zduh. Cu o explodie de lumin?, m-am sim?it aruncat? ?i împr??tiat? în toate direc?iile.
M-am trezit odat? cu sunetul unei sirene apar?inând unei salv?ri. Cineva îmi atingea fruntea cu o palm? fierbinte. Un paramedic îmi punea întreb?ri pe care nu le distingeam. Pe obraz aveam o cicatrice în form? de stea. La piept strângeam în continuare drapelul dat de Vlad ?epe?. În c?u?ul palmei aveam ?i o insign? a Ordinului Dragonului. Le-am stârns mai bine la piept.
M-am cufundat într-un somn nelini?tit. Nu aveam s? uit acea zi vreodat?.
Iordache Sorina Ioana - Men?iune
Clasa a XI-a, Colegiul „Spiru Haret”, Ploie?ti, jude?ul Prahova
Miercuri, 22 Februarie 2023 09:09
Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova prin sec?iile sale din jude? v? invit?, în perioada 23-26 februarie 2023, s? celebr?m Dragobetele - tradi?iile ?i obiceiurile specifice s?rb?torii iubirii la români prin urm?torul program:
Muzeul Memorial „Constantin ?i Ion Stere” Bucov
Parcul Constantin Stere Bucov, str. Dacia nr. 13, tel. 0244 344 040
23 februarie 2023, ora 10.00
„Dragobetele ?i M?r?i?orul - legende ?i obiceiuri”
- activitate desf??urat? la ?coala Gimnazial? „Constantin Stere“ Bucov.
Muzeul „Casa Domneasc?” Brebu,
Aleea Casa Domneasc?, nr. 3, tel. 0244 357 731
24 februarie 2023, ora 10.00:
Matineu muzeal: „Dragobetele în cultura popular? român? - tradi?ie ?i semnifica?ii”
- activitate desf??urat? la ?coala Gimnazial? „Matei Basarab“ Brebu;
- particip? elevii clasei a III-a A coordona?i de p.î.p. Loredana Cucu.
Muzeul „Crama 1777” Valea C?lug?reasc?
str. Valea Larg? nr. 139A, tel. 0244 235 470
24 februarie 2023, ora 11.00:
Matineu muzeal: „Inima pereche, omul pereche”
- particip? elevii clasei a VI-a de la ?coala Gimnazial? „Ion Ionescu” Valea C?lug?reasc?,
Structura ?coala Gimnazial? Nicovani.
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” V?lenii de Munte,
str. George Enescu nr. 1-3, tel. 0244 280 861
24 februarie 2023
„Legenda lui Dragobete” - online
Muzeul „Conacul Pan? Filipescu” Filipe?tii de Târg,
nr. 868, tel. 0244 389 480
24 februarie 2023
„Dragobetele – Iubire în spirit autohton” - online
Muzeul „Conacul Bellu” Urla?i,
str. Orzoaia de Sus, nr.12, tel. 0244 271 721
26 februarie 2023, ora 13.00:
„Dragobetele - s?rb?toarea iubirii la români”
- particip? Cenaclul „Pe urmele lui Orfeu“ al Liceului „Brâncoveanu Vod?“ din Urla?i;
- profesori coordonatori: Iuliana ?i Robert Stan.
Miercuri, 22 Februarie 2023 13:25
„Primul R?zboi Mondial – între realitate ?i fic?iune”, autor prof. Gabriela Gîrmacea
Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova v? invit? vineri, 24 februarie 2023, ora 12.00, la sediul s?u din Ploie?ti, str. Toma Caragiu, nr. 10, în sala Auditorium s? participa?i la un eveniment publicistic deosebit - lansarea volumului „Primul R?zboi Mondial – între realitate ?i fic?iune”, autor prof. Gabriela Gîrmacea.
Evenimentul este organizat în parteneriat cu editura Didactica Publishing House, specializat? pe con?inut educa?ional, o prezen?? activ? pe pia?a din România de peste 19 ani.
„Editura DPH are o abordare editorial? centrat? pe educa?ia copilului, atât din punct de vedere cognitiv, cât ?i emo?ional. Obiectivul nostru este de a aduce constant în portofoliu titluri ?i materiale inovative, inclusiv c?r?i interactive, care s? atrag? copilul spre lectur? într-o manier? ludic?”, declara fondatorul ?i CEO Didactica Publishing House, doamna Florentina Ion.
Evenimentul va avea invita?i de marc?:
- prof. dr. Maria Mariana Gheorghe, inspector ?colar pentru istorie, Inspectoratul ?colar Jude?ean Prahova;
- prof. dr. Elena Ruxandra Petre;
- prof. dr. Paul Alexandrescu, istoric.
Evenimentul se va încheia cu o sesiune de autografe.
Birou istorie,
Amalia Nicoar?
Mai multe articole..
Pagina 7 din 244