Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova

Într-o zi în vremea copil?riei lui Alexandru Ioan Cuza, acesta se juca cu prietenii lui pe alee, v?zu peste gardul unei case de boier un om s?rman care era pus de boier s? munceasc? din greu pentru ni?te mâncare, a?a c? îl întreb?:

-De ce munce?ti atât de mult doar pentru ni?te mâncare?

-Muncesc atât de mult, fiindc? mi-e fric? s? nu primesc pedeaps? de la boier sau s? m? dea afar?.

Cuza îl în?elese pe s?rmanul om ?i se întoarse s? se joace cu copiii.

Când devenise voievod, Vod? se costum? în ??ran ?i se duse prima dat? la un boier s? munceasc? a?a cum muncea acel s?rman în zilele copil?riei lui. Pân? când într-o zi, s-a dus la boier s? îi spun?:

-A? vrea ?i eu mai mult? mâncare ?i un ban de aur pentru c? muncesc din r?sputeri aici la casa ta.

-Cine te crezi tu s? vi la mine ?i s? îmi ceri mai mult, nu ?ti cine sunt eu,??ranule! îi zise boierul ?i îl îmbrânci. Du-te înapoi la munc?! strig? el.

Cuza î?i lep?d? zdren?ele ?i r?mase în hainele domne?ti. Boierul înlemni când îl v?zu. Vod? îi zise

-A?a te compor?i cu un om mai s?rac, care munce?te mult la casa ta? O s?-?i iau toat? averea .

-Fie-?i mil?! Nu se va mai repeta, se ruga boierul în zadar.

Vod? chem? o c?ru?? ?i se duse pân? la Ia?i ?i acolo f?cu un act prin care toat? averea era confiscat?.

A doua oar? se duse la un boier de lâng? Bucure?ti, el avea o ferm?, un han ?i o gr?mad? de vii ?i de teren verde. Cuza venise îmbr?cat în ni?te haine de ??ran într-o c?ru?? cu un cal am?rât ?i-l rug? pe boier s? îl lase s? doarm? la han o noapte în schimbul unui ban de aur.

Se f?cuse sear? a?a c? boierul îi spuse unei slugi:

-Du-te la acel ??ran ?i îl conduci pân? la grajdul cu animale. Acolo iei trei balo?i de fân ?i îi aranjezi atât încât s? aib? unde s? doarm?.

Sluga nu mai st? pe gânduri ?i se duse s?-l conduc? pân? la grajd. Cum ajunse f?cu ce îi spusese boierul ?i îi zise:

-Aici vei dormi.

-Dragul meu, e?ti sigur c? aici va trebui s? dorm? Totu?i am dat un ban de aur.

-Din p?cate eu nu te pot ajuta,dac? vrei du-te ?i vorbe?te cu boierul. Ii transmise sluga

Cuza se duse la han, acolo g?sindu-l pe boier la o mas? bândun p?h?rel de p?linc?.

-Bun? seara a? vrea s? m? duci la o camer? mai decent? fiindc? ?i-am dat un ban de aur, îi zise Cuza.

-??ranule, nu î?i este ru?ine s? vi s? te plângi la mine. În han este pentru cei importan?i precum al?i boieri ?i Cuza,nu pentru cei ca tine.

Vod? se enerv?, ie?i din han se duse la c?ru?? ?i î?i îmbr?c? hainele domne?tise întoarse la boier ?i îi zise:

-Cum s? te compor?i atât de jicnitor cu un om de rând? S?-?i fie ru?ine! O s?-?i iau toat? averea ta, îi zise Cuza sup?rat.

-Vod?, fie-?i mil?. Nu se va mai întâmpla, se plângea boierul.

Cuza ie?i din han ?i se duse la c?ru?? ?i plec? în grab? la Ia?i. Acolo f?cu iar un act prin care to?i cei care lucrau la boier primeau un ban de aur, iar toat? averea boierului era confiscat?.

A treia oar? Vod? merse la un boier de lâng? Ploie?ti. Acest boier avea o familie ?i o cas? mare cu o ograd? cu multe animale.

Cuza veni în ni?te zdren?e sub?iri la u?a boierului ?i îi zise:

-Boierule, dac? m? vei ajuta ?i pe mine, s? înnoptez în casa dumitale, ?i-oi fi ?i eu de folos.

Boierul fu de acord ca Vod? s? r?mân? în casa lui.

Se f?cuse sear? a?a c? familia ?i cu boierul s-au dus cin?. Boierul îl invit? ?i pe Cuza.

Dup? ce au terminat l-au dus pe Cuza într-o camer? frumoas? ?i curat?. I-au urat „noapte bun?”.

A doua zi l-au chemat la micul-dejun. Lui Cuza îi venise o idee minunat? s? vin? îmbr?cat în hainele domne?ti.

O dat? ajuns to?i cei prezen?i la mas? au fost extrem de surprin?i de prezen?a domnitorului, acesta le zise plin de entuziasm:

-Bun? diminea?a, a? vrea s? v? spun c? a?i fost cea mai bun? gazd? care am v?zut-o pân? acum, a?a c? am s? v? ofer o ferm?, un han ?i o gr?mad? de vii ?i de teren verde.

-Mul?umim foarte mult! îi zise nevasta boierului foarte încântat?.

Cuza î?i lu? r?mas bun ?i se duse înapoi spre Ia?i. Pe drum realiz? c? nu to?i boieri sunt r?i. Odat? ajuns la Ia?i f?cu un act prin care toate averile confiscate erau date boierului cel bun.

Dragomir Andrei - Men?iune

Clasa a IV-a A, Colegiul Na?ional Pedagogic ,,Regina Maria’’, Ploie?ti

 

Era o zi de toamn? târzie mohorât? .Cerul înc?rcat de nori grei ?i cenu?ii p?rea c? era gata s? se pr?v?leasc? peste p?mânt.Vântul biciuia cu furie crengile goale ale copacilor ?i ridica în vârtejuri frunzele ar?mii de pe jos.

Ce puteai face într-o asemenea zi? Nimic altceva decât s? te cuib?re?ti pe un fotoliu cu o carte in mân?.Am ales una din bibliotec? si am apucat s? o resfoiesc.Era o carte de povestiri istorice ,o carte care-?i înc?lzea inima când o citeai .Îi str?b?team paginile cu interes ?i dragoste pentru eroii neamului gândind, sim?ind,suferind ?i bucurându-m? pentru faptele lor de vitejie.

M? întorceam în timp ?i descopeream cu uimire c? sunt eroi care nu ?i-au dorit gloria,dar au dobândit-o cu riscul vie?ii .M? v?d cu ochii min?ii în mijlocul unei mul?imi animate de idei revolu?ionare.

Era anul 1848 ?i revolu?ionarii chemau poporul la lupt?. Poporul iese în strad?, dar armata aflat? în slujba boierimii începe s? trag? f?r? mil? în mul?ime. Secera?i de gloan?e, oamenii cad înro?ind strada cu sângele lor. Se aud ?ipete disperate ?i prin fumul gros se vedea mul?imea împr??tiindu-se. Dar, ca într-o poveste, când totul pare pierdut ?i nu mai este nimic de f?cut, din mijlocul mul?imii apare o tân?r? care nu accept? înfrângerea. O privesc cu aten?ie ?i îmi pare cunoscut?. Este înalt?, ml?dioas? ?i foarte frumoas?. Din ochii mari si negri îi ?â?neau fl?c?ri, iar p?rul lung îi flutura în vânt, ca o flac?r? neagr?. În mâini avea dou? pistoale ?i înainta cu pas hot?rât. Uimit?, mul?imea se d?dea deoparte, f?cându-i loc. “Cine este fata asta?” se întrebau mul?i. “Este Ana Ip?tescu”, ?opti cineva ?i numele str?b?tu mul?imea, ca un fior.

Am privit cu aten?ie chipul acela ?i dintr-odat? amintirile m-au cople?it puternice ?i clare. Da, era Ana, prietena mea cea mai bun? din copil?rie. Locuiam pe aceea?i strad? ?i fiind apropiate ca vârsta, ne-am împrietenit repede. Având o fire deschis?, vorb?rea?? ?i mereu vesel?, î?i lega cu u?urin?? prietenii. Curtea casei ei r?suna mereu de glasurile fericite ale copiilor. De obicei juca mai mult jocuri b?ie?e?ti, dând dovad? de curaj ?i o energie molipsitoare. În zilele geroase de iarn? st?team în cas?, dar nici atunci nu ne jucam cu p?pu?ile. Înc? de atunci, ea dorea s? înf?ptuiasc? lucruri m?re?e. Îmi m?rturisea adesea, c? i-ar fi pl?cut s? fie b?iat. Câteodat?, Ana îmi vorbea în ?oapt?. Atunci îmi împ?rt??ea cele mai tainice gânduri ale ei. Îi era team? c? visurile ei nu se vor îndeplini, dar eu o încurajam de fiecare dat?.

Au trecut anii ?i în adolescen?? drumurile ni s-au desp?r?it.Acum, când am v?zut-o cu pistoalele în mâini, înaintând cu pas hot?rât în fa?a mul?imii, mi-am dat seama c? visul ei s-a împlinit.

Am luat-o la fug? spre ea, c?ci voiam s? o îmbr??i?ez. Alergam, dorind s? strig în gura mare, c? fata care salvase revolu?ia era chiar prietena mea din copil?rie.

Dar o mân? u?oar? îmi atinse um?rul, oprindu-m? din alergare ?i trezindu-m?.

-Vino la fereastr?, draga mea, s? vezi ce frumos ninge!

Elisei Maya Leona – Premiul III

Clasa a IV-a, ?coala Gimnazial? “Sfântul Vasile”, Ploie?ti