Vineri, 22 Mai 2020 12:49
#concursMJIAPh "Exponatul săptămânii" https://www.youtube.com/watch?v=tk0E_qTQgmY
Cazanul de la Plopu face parte din ceea ce cunoaștem sub numele de tezaurul sau depozitul de la Plopu.
Depozitul este descoperit înainte de anul 1956 (în condiții rămase necunoscute) în localitatea Plopu, aflată la nord-est de Ploiești, în centrul județului Prahova.
Depozitul este format din mai multe obiecte din metal (inclusiv 11 monede din bronz), acestea fiind depuse în interiorul cazanului (după cum indică amprentele unora dintre obiecte, foarte vizibile înainte de restaurare).
Cazanul este confecționat din aramă, având o formă tronconică (cu baza mare în jos). Fundul este bombat, fiind prins de corp prin ștemuire. Decorul este format din câteva șanțuri orizontale.
Din cele două torți pe care le avea (de ambele părți ale gurii), nu s-a mai păstrat decât o toartă și gaura nitului prin care era prinsă cealaltă.
Cazanele din metal au puternice tradiții în Orient, și sunt asociate de obicei cu populațiile nomade sau cu trupele aflate în mișcare. Astfel de cazane servesc ca și model pentru cele facute din lut (căldări din lut ce copiază detaliat forma și detaliile întâlnite în cazul exemplarului de la Plopu, sunt des întâlnite în spațiul extracarpatic în secolele XI-XII).
Depozitul de la Plopu este îngropat undeva la finele secolului al XI-lea (lucru indicat de o monedă de la Mihail VII Ducas (1071-1078), și are caracter de unicat, atât din punct de vedere al monedelor bizantine din bronz din secolul al XI-lea, cât şi al celorlalte piese.
Depozitul este descoperit înainte de anul 1956 (în condiții rămase necunoscute) în localitatea Plopu, aflată la nord-est de Ploiești, în centrul județului Prahova.
Depozitul este format din mai multe obiecte din metal (inclusiv 11 monede din bronz), acestea fiind depuse în interiorul cazanului (după cum indică amprentele unora dintre obiecte, foarte vizibile înainte de restaurare).
Cazanul este confecționat din aramă, având o formă tronconică (cu baza mare în jos). Fundul este bombat, fiind prins de corp prin ștemuire. Decorul este format din câteva șanțuri orizontale.
Din cele două torți pe care le avea (de ambele părți ale gurii), nu s-a mai păstrat decât o toartă și gaura nitului prin care era prinsă cealaltă.
Cazanele din metal au puternice tradiții în Orient, și sunt asociate de obicei cu populațiile nomade sau cu trupele aflate în mișcare. Astfel de cazane servesc ca și model pentru cele facute din lut (căldări din lut ce copiază detaliat forma și detaliile întâlnite în cazul exemplarului de la Plopu, sunt des întâlnite în spațiul extracarpatic în secolele XI-XII).
Depozitul de la Plopu este îngropat undeva la finele secolului al XI-lea (lucru indicat de o monedă de la Mihail VII Ducas (1071-1078), și are caracter de unicat, atât din punct de vedere al monedelor bizantine din bronz din secolul al XI-lea, cât şi al celorlalte piese.
Nu știm dacă depunerea este voluntară, cu intenția de a fi recuperate obiectele ulterior, sau este o abandonare, legată de un anumit eveniment.
Mai rămâne întrebarea cum ajung aceste obiecte bizantine la nord de Dunăre. Arheologii Adrian Ioniță și Bogdan Ciupercă cred că ele au fost aduse de un grup de pecenegi care fug din Dobrogea și se refugiază în această zonă la finele secolului XI (Adrian Ioniță, Bogdan Ciupercă –Depozitul de la Plopu (jud. Prahova). In memoriam Radu Popa, Temeiuri ale civilizației românești în context european. Complexul Muzeal Județean Bistrița-Năsăud, 2003, pp 177-184)).
Mai rămâne întrebarea cum ajung aceste obiecte bizantine la nord de Dunăre. Arheologii Adrian Ioniță și Bogdan Ciupercă cred că ele au fost aduse de un grup de pecenegi care fug din Dobrogea și se refugiază în această zonă la finele secolului XI (Adrian Ioniță, Bogdan Ciupercă –Depozitul de la Plopu (jud. Prahova). In memoriam Radu Popa, Temeiuri ale civilizației românești în context european. Complexul Muzeal Județean Bistrița-Năsăud, 2003, pp 177-184)).