Vineri, 21 August 2020 08:46
Trecerea României de partea Naţiunilor Unite, la 23 august 1944, ce s-a produs concomitent cu înlăturarea de la putere a mareşalului Ion Antonescu şi declanşarea luptei împotriva Wehrmacht-ului, într-un context complex în care nu se întrevedea cu claritate înfrângerea Germaniei naziste şi în care nu se încheiase Convenţia de armistitiu cu Naţiunile Unite, a reprezentat un moment important în istoria celui de-Al Doilea Război Mondial.
Prima operaţiune a armatei române a fost executată între 23/24 august - 7 septembrie 1944, sub comanda exclusivă a Marelui Stat Major Român, şi a avut patru obiective principale: desprinderea, fără confruntare directă, din dispozitivele de luptă ale Wehrmacht-ului, stabilirea legăturii cu unităţile Armatei Roşii, neutralizarea şi dezarmarea unităţilor armatei germane aflate în România şi asigurarea controlului asupra teritoriului român, concomitent cu oprirea atacurilor germano-ungare, care urmăreau să înainteze pe linia Carpaţilor. Toate obiectivele au fost integral îndeplinite, aceasta în timp ce armata sovietică înainta rapid prin ţara noastră iar la Moscova se anunţa zilnic „eliberarea” a zeci de localităţi din România, în condiţiile în care trupele sovietice intraseră în acestea fără să tragă un foc de armă. Mai mult, până la 12 septembrie 1944, data semnării Convenţiei de armistiţiu, sub pretextul că, din punct de vedere juridic, România se afla încă în stare de război cu U.R.S.S., trupele sovietice au luat zeci de mii de militari români prizonieri şi au confiscat o cantitate mare de tehnică militară.
Începând cu 7 septembrie 1944 şi până la 9 mai 1945, armata română a fost pusă sub ordinele Înaltului Comandament Sovietic, fiind încadrată în Frontul 2 Ucrainian. Operaţiunile armatei române au avut loc în patru arii: în partea de SE şi NV a Transilvaniei, anexată de Ungaria la 30 august 1940, în Ungaria, în Cehoslovacia şi în Austria.
Eliberarea completă a Transilvaniei s-a încheiat la 25 octombrie 1944 când unităţile germano-ungare s-au retras din oraşele Carei şi Satu-Mare. În perioada 24 august - 25 octombrie 1944, armata română a participat la lupte cu un efectiv de 525.702 militari şi a avut 58.830 pierderi.
Acţiunile pe teritoriul Ungariei au început la 24 septembrie 1944. Armatele 1 şi 4 române au luat parte la operaţiunile strategice ofensive „Debreţin” şi „Budapesta”, ce au cuprins partea de NE a Ungariei, cursul superior şi mijlociu al Tisei până în zona de răsărit a Budapestei şi în munţii Hegyalja, Bükk şi Mátra. Participând la şapte mari bătălii, cele două armate române au pătruns 250-300 km în dispozitivul inamic, au străbătut prin lupte trei masivi muntoşi şi au forţat patru mari cursuri de apă (Tisa, Bodrog, Hernád, Ipoly). Pe timpul celor patru luni cât a luptat pe teritoriul Ungariei, armata română a eliberat 1237 de localităţi, din care 14 oraşe. La aceste operaţiuni au participat 210.006 militari, pierderile cifrându-se la 42.700 (morţi, răniţi şi dispăruţi).
Operaţiunile militare pe teritoriul Cehoslovaciei s-au desfăşurat aproape în totalitate în regiunea muntoasă din estul şi centrul ţării, având drept scop încercuirea sau nimicirea forţelor hitleriste şi hortyste din intrândul pe care îl forma aici aliniamentul frontului strategic german, anihilarea capacităţii de ripostă a trupelor inamice şi împiedicarea lor de a efectua contraatacuri spre sud şi nord, în flancurile Fronturilor 2 şi 4 Ucrainiene. Armatele 1 şi 4 române au operat în Cehoslovacia de la 18 decembrie 1944 şi până la încheierea ostilităţilor, lupte sporadice continuând să se desfăşoare şi în intervalul 9-12 mai 1945. Timp de cinci luni, cât au durat operaţiunile militare pe acest teritoriu, unităţile române, cu un total de 248.430 militari, au pătruns peste 400 de km în dispozitivul inamic, au forţat patru cursuri mari de apă (Hron, Nitra, Váh şi Morava), au străbătut prin lupte 10 masive muntoase şi au eliberat 1722 de localităţi, din care 31 de oraşe. Pierderile suferite au fost de 66.495 militari (morţi şi dispăruţi).
Pe teritoriul Austriei a fost angajat în lupte, în lunile aprilie şi mai 1945, în sprijinul unor mari unităţi sovietice, Regimentul 2 Care de luptă, în zona localităţilor Hohenruppersdorf, Schrick, Wilfersdorf, Mistelbach, Aspern, Zistersdorf, Poysdorf, până în apropierea Vienei. În aceeaşi perioadă, tot pe teritoriul austriac, au activat şi subunităţi ale Grupului operativ al Brigăzii române de căi ferate, care au participat la reconstrucţia sau repararea de poduri pe diverse tronsoane de comunicaţii dar şi la sporirea capacitaţii de garare a unor staţii de cale ferată.
În concluzie, armata română a fost în acţiune pe frontul de Vest 239 de zile, suferind pierderi totale de 169.822 oameni (morţi, răniţi şi dispăruţi). Efortul economic al ţării noastre în această campanie a fost estimat la peste un miliard două sute de mii de dolari, la cursul anului 1938. Prin mobilizarea întregului său potenţial uman şi economic, România a adus o contribuţie importantă la obţinerea victoriei de la 9 mai 1945.
Muzeograf Adrian STAN