Vă invităm la poveşti!

 

Voievodul Neagoe Basarab, cel mult credincios
 
Întotdeauna am fost fascinat de istorie. De poveștile din spatele întâmplărilor istorice, de voievozi şi de prinți, de bătălii, care au marcat și au schimbat, de cele mai multe ori, destinele și granițele unei țări; de credința și de curajul de care au dat dovadă strămoșii noștri, care au înțeles că iubirea de patrie și de neam e mai presus decât o iubire trecătoare de averi și de titluri. Ceea ce au lăsat în urma lor, castele, biserici, catedrale, morminte, sunt doar urmele trecerii lor prin această viață, peste unii dintre ei așternându-se chiar uitarea, și doar istoria îi va readuce în memoria poporului, scuturând colbul timpului.
Sunt multe legende și povești care au în centrul lor pe voievozii noştri români și faptele lor de vitejie. Acești voievozi, înainte de a-și iubi coroana, și-au iubit poporul și supușii lor, L-au iubit pe Dumnezeu și s-au rugat pentru binele tuturor. Au postit și și-au ridicat ochii către Cer, când le-a fost mai greu.
În urmă cu 500 de ani, marele voievod Sfântul Neagoe Basarab și-a apărat Țara Românească în fața unui sultan care voia să pornească război și să-l învingă. Voievodul a știut cum să găsească calea cea mai simplă, cu multă înțelepciune și dragoste față de supușii săi, fără vărsare de sânge.
Bătrânii povestesc că la un moment dat, voievodul Neagoe Basarab este forțat de Sfatul Boierilor să ia o hotărâre despre cum poate salva țara în fața pericolului otoman, turcii având o armată numeric mai numeroasă. Știm despre domnitorul Neagoe Basarab că era foarte credincios. De aceea, în loc de alt răspuns, de un plan, Neagoe Basarab îi îndeamnă pe boieri la rugăciune. Sigur că boierii sunt uimiți și indignați de atitudinea voievodului, dar acesta le spune că trebuie să postească și să se roage mai mult pentru ca victoria să fie de partea lor, acest lucru provocând şi mai tare supărarea boierilor, care așteptau un plan concret și cât mai rapid. Apropierea de Dumnezeu a binecredincioșilor voievozi români o cunoaștem din multe întâmplări ale istoriei românești.
Sfântul se retrage în noaptea de dinaintea luptei pentru rugăciune. Nu știe nimeni pentru ce s-a rugat voievodul român. Nu știe nimeni ce i-a cerut Neagoe Basarab lui Dumnezeu în acea noapte. Probabil i-a spus lui Dumnezeu că este de datoria lui să se roage. Că doar pe timp de pace oamenii pot fi fericiți, că luptele pentru putere nu-ți aduc liniștea sufletului. Că în mâinile lui, ca ,,Uns al lui Dumnezeu”, stau destinele unei țări atât încercate de istorie. A postit și s-a rugat, s-a rugat și a postit! Și i-a îndemnat și pe ceilalți să facă acest lucru, deoarece credința poate muta și munții din loc, poate opri războaie, poate întoarce gândurile oamenilor către bine! Că rugăciunea a făcut minuni, s-a văzut! Cert este că, în acea noapte, sultanul moare fără de veste și lupta n-a mai avut loc, spre uimirea boierilor care-l criticaseră foarte dur cu ceva timp în urmă.
De numele voievodului Neagoe Basarab se leagă și ctitoria sa de la Curtea de Argeș, cu Meșterul Manole, despre care se spune că, în locul în care s-a păbușit, a țâșnit un izvor. Neagoe Basarab mai este cunoscut și sub denumirile de Domn al culturii, al spiritualității și Prinț al Păcii. Știm, de asemenea, că a avut parte de o educație creștină care l-a ajutat în domnia sa, luând, astfel, deciziile cele mai înțelepte, de fiecare dată.
Mă gândesc adeseori la Neagoe Basarab, la Constantin Brâncoveanu, la Mihai Viteazul și la alți voievozi iubitori de țară și de neam, ca la niște oameni curajoși care au făcut față tuturor încercărilor, unii chiar cu prețul vieții lor, cu cinste și onoare, în ciuda vremurilor! Avem nevoie de asemenea oameni și astăzi, pentru ca poporul român să-și păstreze identitatea, graiul și tradițiile. Ei sunt și vor rămâne pentru mine și pentru copiii de vârsta mea, și nu numai, niște eroi!
 
Ștefan Luca, Mențiune
Clasa a VI-a, Colegiul Național Nicolae Grigorescu”, Municipiul Câmpina, județul Prahova

 

Link-uri utile