Miercuri, 23 Martie 2022 12:11
„Vouă, fiilor de ţărani… Vi se va da pământ. Eu, regele vostru, voi fi întâiul a da pilda; vi se va da şi o largă participare la treburile statului.”
Anul 1917 în istoria națională a României a fost unul al dezastrului și al reînvierii. După pierderile armatei române suferite în campania din anul 1916, când aproximativ 250.000 ostași au fost uciși, răniți și luați prizonieri, când mai mult de jumătate din teritoriul țării, care cuprindea: regiunile agricole și centrele industriale cele mai importante, se aflau sub ocupație inamică, precum și retragerea spre Moldova din noiembrie 1916, a familiei regale, a guvernului și a 1.500.000 de suflete din teritoriile ocupate, toate acestea au făcut ca începutul anului 1917 să fie unul sumbru.
În toată această deznădejde, una din primele măsuri luate de Ion I. C. Brătianu a fost formarea unui guvern de uniune națională, pe 24 decembrie 1916. Conștient de moralul scăzut din rândul ostașilor, în urma înfrângerii suferite, și temându-se de tulburări sociale, cauzate de greutățile cu care se confrunta populația, Brătianu a făcut din reforma agrară și cea electorală principalele obiective ale guvernului de coaliție. Regele Ferdinand I în Mesajul de deschidere a sesiunii Corpurilor Legiuitoare, din decembrie 1916, a cerut deputaților și senatorilor să ia în dezbatere cele două reforme.
La situația grea prin care trecea România la începutul anului 1917, s-au adăugat și evenimentele din Rusia. Revoluția rusă din februarie 1917 și înlăturarea țarului Nicolae al II-lea de pe tron au avut un puternic ecou în România. În fața acestei noi situații din Rusia unde era revoltă, haos și incertitudine, ce lăsase „spatele” țării descoperit, iar de pe frontul de sud și vest veneau noi înfrângeri și ființa statului român era amenințată, se necesita un impuls. Mulți politicieni s-au temut că situația revoluționară din Rusia se va răspândi în Moldova și ostașii și țăranii români vor fi influențați de evenimentele de dincolo de graniță.
În această situație regele a hotărât să plece pe front, pentru a se pune în siguranță și sub presiunea evenimentelor, a emis o Proclamație către trupele sale, prin care promitea pământ țăranilor și dreptul la vot după încheierea războiului. Regele Ferdinand I s-a adresat ostașilor Armatei a II-a, la Răcăciuni (jud. Bacău), în ziua de 23 martie/5 aprilie 1917, cu aceste cuvinte:
„Ostași,
Cu inima plină de nădejde vă salut azi pe voi, ostaşi din Armata II-a, care de mai multe luni aţi opus o rezistenţă nebiruită tuturor încerărilor vrăjmaşilor de a rupe liniile noastre; voi staţi aici la un post de onoare, păzitori neobosiţi ai hotarului țării, expuşi la atacurile unui vrăjmaş care în trufia lui crede că toate trebuie să se închine lui, că toate drumurile, toate uşile sunt deschise lăcomiei sale de stăpânire; prin vitejia voastră bărbătească l-aţi învăţat să priceapă că pe-aici nu se trece.
Am venit azi între voi să vă aduc prinosul meu de recunoştinţă pentru modul cum v-aţi luptat până acum şi să împart acelora care s-au distins îndeosebi răsplata pentru faptele lor, dar mulţumirea mea vă îmbrăţişează pe voi toţi care v-aţi condus ca nişte ostaşi vrednici de dragostea ce țara vă poartă şi de la care țara şi regele vostru mai aşteaptă multe fapte eroice.
Dincolo, în ţinuturile bogate, dar pustiite acum stau fraţii noştri şi suferă sub jugul nemilos al unui vrăjmaş, care fără cruţare a cotropit o mare parte a iubitei noastre țări şi care suge până la cea din urmă picătură de viaţă a unei populaţii chinuite şi batjocorite în cele mai sfinte sentimente ale ei.
Acolo zac sub ţarinele sfinţite de sângele lor mii de viteji care şi-au dat viaţa pentru mărirea patriei. Ei toţi aşteaptă de la voi să goniţi din pământul românesc armatele vrăjmaşe, să înfigeţi drapelele voastre victorioase iarăşi în pământul strămoşesc.
Vă mai aşteaptă lupte grele, căci drumul este lung, dar cu ajutorul lui Dumnezeu îl veţi străbate ca biruitori.
Vouă, fiilor de ţărani, care aţi apărat cu braţul vostru pământul unde v-aţi născut, unde aţi crescut, vă spun eu, regele vostru, că pe lângă răsplata cea mare a izbânzii, care vă asigură fiecăruia recunoşinţa neamului nostru întreg, aţi câştigat totodată dreptul de a stăpâni într-o măsură mai largă pământul pe care v-aţi luptat. Vi se va da pământ. Eu, regele vostru, voi fi întâiul a da pilda; vi se va da şi o largă participare la treburile statului.
Arătaţi-vă, scumpii mei ostaşi, demni de încrederea ce țara şi regele vostru pun în voi şi îndepliniți-vă ca până acum datoria voastră cu sfinţenie.
Să trăiască scumpa noastră țară şi viteaza ei armată, nădejdea şi fala ei!’’
Gestul său a fost susținut de liberali și de conservatori și a avut efectul dorit asupra moralului armatei, formată în majoritate din ostași-țărani. Discursul regelui a fost întâmpinat cu satisfacție de armată, ca o garanție că reformele se vor înfăptui. Promisiunea realizării reformei agrare și celei electorale a fost reluată de rege prin ordinul de zi din 23 aprilie/6 mai 1917.
La 6/19 mai 1917, primul ministru, Ion I. C. Brătianu, prezintă Corpurilor Legiuitoare proiectul de reforme (agrară și electorală) și de revizuire a Constituției. După discuții ample, la 13/26 iunie 1917, Adunarea Deputaților și, la 20 iulie/2 august, Senatul au decis modificarea Constituției pentru a oferi baza legală a trecerii la înfăptuirea reformelor. Referitor la aceasta, Take Ionescu declara: „Noi legiferăm astăzi pentru România Mică, dar legiferăm cu ochii la România de mâine”.
În „Monitorul Oficial”, din 20 iulie 1917 au fost publicate modificările art. 19 și 57 din Constituție. Art. 19 prevedea „pentru cauză de utilitate națională” exproprierea cu despăgubire în rentă de stat a 2.300.000 ha cultivabile din proprietatea moșierească și a totalității terenurilor cultivabile aparținând statului, domeniilor Coroanei, instituțiilor publice, cetățenilor străini și absenteiștilor. Art. 57 modificat al Constituției prevedea vot universal, egal, direct și secret.
În 3/16 noiembrie 1918, regele Ferdinand I a semnat Decretul-lege pentru introducerea votului universal (numai pentru barbați), egal, direct, secret, obligatoriu, stabilit de Parlament la Iași, în 1917, iar în 1921, legile pentru reforma agrară în Vechiul Regat și Basarabia (17 iulie) și respectiv, Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș (30 iulie). Potrivit normelor stabilite de guvernul Al. Averescu s-a realizat cea mai amplă expropiere, din Europa acelei perioade – 6.120.000 ha, fiind împroprietăriți circa 1.500.000 de familii de țărani.
Reforma agrară a contribuit la îmbunătățirea situației țărănimii la nivelul României întregite, înscriindu-se printre cele mai semnificative măsuri de consolidare a statului național român, de stimulare a progresului social.
Regele Ferdinand I și-a câștigat respectul românilor, care l-au numit „Regele țăranilor”, pentru că a susținut necesitatea reformei agrare și a celei electorale.
Despre regele Ferdinand I, la moartea acestuia, în mesajul adresat poporului român, Ion I. C. Brătianu spunea: „Românii nu vor putea uita niciodată că regale Ferdinand s-a sacrificat pentru binele țării. De neclintit în convingerile sale și în hotărârile sale în timpul războiului, bun și înțelept pe timp de pace, Ferdinand I va rămâne pentru totdeauna regele care s-a identificat cu poporul său și care a înfăptuit marile reforme care au dus statului dreptatea, puterea și liniștea”.
muzeograf Monica CÎRSTEA