Costumul popular românesc în lucrări semnate Preziosi, Szathmary, Henţia

Miercuri, 06 Iulie 2022 12:15

Primele reprezentări grafice ale portului popular românesc, acuarele și stampe, datează din secolului al XVII-lea și aparţin în totalitate unor călători și artiști străini. De cele mai multe ori, aceste reproduceri ale unor costume populare, preponderent transilvănene, cu rare apariţii în secolul al XVIII-lea, se regăsesc în albume de port sau lucrări documentare cu caracter istoric, etnografic sau geografic. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, portul românesc este mult mai bine reprezentat în lucrări ce capătă, pe lângă valoarea de document, certe atribute artistice - acuarele, desene și stampe - realizate de pictori și gravori francezi ce au străbătut Țările Române: Théodore Valério, Auguste Lancelot, Charles Doussault, Auguste Raffet și Michel Bouquet. O parte din artiști au venit pentru o perioadă mai scurtă de timp sau au revenit de mai multe ori, iar alţii au rămas definitiv în ţară. Printre ei, regăsim doi pictori documentariști cu multiple preocupări artistice - Amedeo Preziosi (1816-1882), litograf și acuarelist, maltez de origine și Carol Popp de Szathmáry (1812-1887), primul fotograf român, venit din Ardeal. Prieteni și colaboratori, au realizat numeroase desene, acuarele și cromolitografii, remarcabile prin valoare artistică și prin cantitatea impresionantă de informaţii despre spaţiul românesc din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
 
Atras de Orient, Amedeo Preziosi se stabilește la Constantinopol, de unde, la invitaţia principelui Carol I, vizitează România în anii 1868 și 1869. În primul an îl însoţește pe domnitor în excursiile acestuia prin ţară, călătorind prin Buzău, Carpaţi și Valea Prahovei, iar în anul următor efectuează o croazieră pe Dunăre și vizitează, prin Argeș, mănăstirile Olteniei. Obsevator atent şi corect, a pictat numeroase acuarele ce au ca teme vizitele domnești: Primirea Domnitorului Carol I la Slănic Prahova, Vizita Domnitorului Carol I la Schitul Sf. Gheorghe din Buzău, imagini din București: Schitul Măgureanu, Stavropoleos, Biserica Batiștei, scene de târg: Piaţă din București, Târgul Moșilor, Târg la Buzău, peisaje dunărene: Turnu Severin, Dunărea la Turnu Măgurele și vederi din ţară: Curtea de Argeș, Mănăstirea Cozia, Prahova. Din această serie de lucrări nu putea lipsi, surprins în acuarele vii și atractive, portul popular românesc: Țărănci tinere, Țărancă la Turnu Severin, Horă, Țărani din Argeș, Țărani din Câmpulung.
 
Stabilit definitiv la București în 1843, Carol Popp de Szathmáry, reprezintă, prin adopţie, primul nostru pictor preocupat de ţăranul român, de costumul, ocupaţiile și obiceiurile sale. Atras de tematica etnografică, realizează în anul 1837, o primă serie de lucrări cu peisaje rurale și personaje în port popular din Argeș, Dolj şi Văratecul Moldovenesc. Dată revelatoare, acest an marchează o premieră în arta românească. Prin Szathmáry, peisajul, ce servise pictorilor noștri până atunci numai ca un fundal vag sau un decor imaginar, auxiliar portretului, devine un gen propriu cu legile și cerinţele sale. În 1867 face o călătorie de documentare prin părţile Neamţului, unde realizează numeroase acuarele și desene ce au ca subiect locuitori și costume specifice zonei. Un an mai târziu este prezent, împreună cu Preziosi, în suita domnească ce străbate Muntenia și pictează, cu acest prilej, un nou ciclu de lucrări - scene de gen și compoziţii figurative cu personaje în port popular. Deschide, în 1874, o expoziţie personală la Cluj, orașul natal, unde expune 63 de acuarele și 3 picturi în ulei, ce reprezintă în majoritate vederi din București: Stavropoleos, Batiștea, Moșii sau din ţară: Cozia, Vălenii de Munte, Hurezi, precum și ţărani în costume tradiţionale, bărbaţi și femei din toate ţinuturile istorice românești. Excepţional acuarelist, a realizat de-a lungul unei îndelungate cariere artistice numeroase lucrări ce au ca temă costumul popular: Horă ţărănească, Port din Bucovina, Femeie din Râureni-Vâlcea, Păstor din Teleorman, Argeșeancă cu doniţă, Mehedinţeancă din Cerneţ, Fete din Dolj, Paraschiva din Mehadia, Ciobănaș, Port în Argeș. Și-a constituit, cu desenele și acuarelele executate în călătoriile sale prin ţară, o „arhivă” din care urma să realizeze un album enciclopedic al portului popular românesc. În aceste lucrări, în care pictorul şi etnograful se completează, descoperim un artist interesat de figurile și liniile mari ale costumelor, dar și de detaliile acestora, notate cu precizie și virtuozitate. Acuarelele și cromolitografiile lui Szathmáry, primul pictor care a reușit să înţeleagă importanţa tezaurului popular de folclor decorativ și plastic, alcătuiesc, prin valoare artistică și documentară, o unică şi originală galerie de imagini ale costumelor tradiţionale și tipologiilor românești din secolul al XIX-lea.
 
Absolvent al Academiei de Arte frumoase din București, Sava Henţia (1848-1904), născut în cătunul Sebeșel din Alba, reprezintă unul din cei mai remarcabili pictori ardeleni stabiliţi în România. Artist înzestrat, a rămas cunoscut mai ales prin lucrările realizate în timpul Războiului pentru Independenţă din 1877-1878, unde a participat ca pictor de front alături de Nicolae Grigorescu, Carol Popp de Szathmáry și George Demetrescu Mirea. Debutează cu o serie compoziţii cu teme mitologice, după care, pictează sau desenează portrete: Ana Davilla, Italiancă, Portret de bătrân, peisaje: Cheile Doftanei, La Brebu, naturi moarte: Natură moartă cu vânat, Natură moartă cu pești și scene istorice: Moartea lui Ștefan cel Mare, Ostașii lui Mihai Viteazul izgonind pe turci la Giurgiu (1595). După anul 1877 se consacră unor modele din mediul rural și scenelor de gen sugerate din viaţa ţăranilor, surprinși la îndeletnicirile lor zilnice: Fată torcând, Casă de iobagi, Țărăncuţă cu fuior, Portret de fată, Cioban bătrân, Țărăncuţă din Muscel. Prin ansamblul operei sale, ce cuprinde peste 500 de lucrări, rezultat al unei activităţi intense și multilaterale în care a abordat cele mai variate genuri artistice, de la grafica de carte la pictura murală, Sava Henţia a contribuit semnificativ la intensificarea schimburilor culturale dintre cele două provincii românești și la cristalizarea unei conştiinţe naţionale.
 
 
 
 Muzeograf, Ioan-Sorin Lungu
 
 
 
 Bibliografie
 
 
 
Oprescu, Gheorghe, Carol Popp de Szathmáry – desinator, Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii Literare, Seria III Tomul X Mem. 2, Imprimeria Naţională, București, 1941.
 
Oprescu, Gheorghe, Grafica românească în secolul al XIX-lea, vol. I-II, Fundaţia Regală pentru Literatură și Artă, București, 1942.
 
 
Oprescu, Gheorghe, Szathmáry, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1954.
 
 
Popescu, Mircea, Sava Henţia, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1954.
 
 
Constantin, Maria; Stroia, Marian, Costumul popular femeiesc în opera pictorului Szathmáry, Revista Muzeelor, Nr. 6, 1970.
 
 
Drăgut, Vasile; Florea, Vasile; Grigorescu, Dan,  Pictura românească, Editura Meridiane, București, 1976.
 
 
Nicolau Golfin, Marin, Preziosi, Editura Meridiane, București, 1976.
 
 
Silvan Ionescu, Adrian, Preziosi în România, Noi Media Print, București, 2003.
 
 
Lechinţan, Vasile, Port popular istoric românesc, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2018.

 

 
 

 

Link-uri utile