9 octombrie 1932 - Inaugurarea Căminului „Societății Corpului Didactic primar din județul Prahova”

Astăzi se împlinesc 90 de ani de la inaugurarea Căminului Societății Corpului Didactic primar din județul Prahova, una dintre clădirile emblematice ale Ploieștiului interbelic.
 
Întemeiată la 4 ianuarie 1920, „Societatea Corpului Didactic primar din jud. Prahova” avea ca scop principal ajutorarea membrilor și a familiilor acestora în caz de boală și deces, precum și a copiilor săraci și merituoși în vederea continuării studiilor. Un alt scop prevăzut în Statute era și acela de „a clădi în Ploești un Cămin al societății în care să se instaleze Internatul fiilor membrilor, Cercul didactic, Biblioteca și magazinul de consum”. Înființată din inițiativa lui Ioan A. Grigorescu, Societatea a dobândit statutul de persoană juridică în anul 1924. Cât timp a stat sub președinția celui ce o înființase (1920-1932), această asociație a învățătorilor a reușit să-și înființeze o bancă (1927), o bibliotecă (1929) și o librărie (1931), dar, cel mai important, să ridice o impozantă clădire în centrul orașului, pe strada Regina Maria nr. 7.
 
 
Ioan A. Grigorescu - Inspector şcolar, licenţiat în Drept, iniţiatorul Căminului cu toate componentele lui

 
Faţada Clădirii Căminului
 
Arhitectul angajat să realizeze planurile imobilului a fost Toma T. Socolescu, antreprenori fiind E. Pomponiu și C. Alexandrescu. Lucrările au început în primăvara anului 1925, iar la 28 iunie a fost pusă piatra de fundație în prezența primului ministru - Ion I. C. Brătianu, a ministrului școalelor - dr. C. Angelescu, a prefectului județului - Spirea N. Sorescu, și a primarului orașului - G. Fotescu. Din Raportul Consiliului de administrație al Societății către adunarea generală ordinară de la 9 octombrie 1932 aflăm date importante despre costul total al clădirii. În intervalul 1924 - 31 decembrie 1931 s-a cheltuit pentru construirea Căminului suma de 13.036.308 lei, care includea și contravaloarea terenului achiziționat în 1924 (530.000 lei). Mare parte a acestei sume a provenit din donații, cifrate la 6.586.464,87 lei, cele mai consistente fiind ale autorităților publice: Prefectura jud. Prahova – 1.760.000 lei, Ministerul Instrucțiunii Publice – 1.400.000 lei și Primăria orașului Ploiești – 570.000 lei. Celelalte fonduri au provenit din cotizațiile membrilor (2.268.139 lei), din diverse serbări organizate de Societate (586.150,19 lei) dar și din împrumuturi de la Banca Societății Corpului Didactic primar sau de la Creditul Funciar Urban din București.
 
Clădirea a fost finalizată, cel mai probabil, la finele anului 1927 sau în primăvara anului 1928. Imobilul avea sală de teatru-cinematograf, o alta specială pentru tipografie, la subsol, alta pentru conferințe, bibliotecă, dormitoare pentru elevi - fii de învățători, opt camere de găzduit, camere pentru învățătorii pensionari fără cămin, infirmerie, baie, spălătorie, locuință pentru director și personalul de serviciu, birouri, calorifer, etc.
 
 
Biblioteca
 
 
 
Sala de conferinţe
 
 
Sala de meditaţii a elevilor internatului

 
Dormitorul elevilor
 
Primul spațiu dat în exploatare a fost sala de teatru-cinematograf. În aprilie 1928, Primăria Ploiești înainta Ministerului Cultelor și Artelor cererea d-lui Vasile Mihăilescu în vederea eliberării autorizației de funcționare a „cinematografului «Carageale» din str. Regina Maria nr. 7”. Conform Procesului verbal al Comisiei de verificare a sălilor de cinematograf din Ploiești, sala avea „un total de 240 locuri fixe, 56 locuri în loji și 47 la balcon”. Totodată, în Raportul Consiliului de administrație al Societății din 1932, se preciza faptul că în cursul anului 1928 fusese strânsă din reprezentații de cinematograf suma de 34.592 lei, iar în ultimii trei ani de funcționare acesta adusese venituri de cca. 750.000 lei. Pe parcursul perioadei interbelice sala de teatru-cinematograf a mai funcționat sub denumirile „Lux” și „Roxy/Roxi”.
 
 
Sala de teatru şi cinematograf
 
Cele două spații existente la parterul clădirii au fost inițial închiriate și în ele au funcționat două prăvălii până în anul 1931 când li s-a dat adevărata întrebuințare pentru care fuseseră create: sedii ale Băncii și Librăriei Corpului Didactic primar, care împreună plăteau o chirie anuală de 100.000 lei. Internatul și camerele de găzduit au fost date în folosință în cursul anului 1930, aducând venituri în anii 1930-1931 de 131.873 lei, respectiv 35.017 lei.
 
 
Librăria
 
 
Banca
 
Inaugurarea oficială a Căminului Societății Corpului Didactic primar din jud. Prahova a avut loc duminică, 9 octombrie 1932, în prezența ministrului Instrucțiunii Publice, prof. Dimitrie Gusti și a altor oficialități locale. După oficierea serviciului divin de către P. S. Sa Arhiereul Tit Simedrea, a luat cuvântul inspectorul școlar Ioan A. Grigorescu, președintele Societății și inițiatorul edificării Căminului, care a făcut un scurt istoric al construirii acestuia, a elogiat pe colaboratorii săi și a adus mulțumiri ministrului și celorlalți invitați pentru participarea la eveniment. A urmat la cuvânt d-l D. V. Țoni, președintele Asociației Învățătorilor din țară, care a admirat gestul învățătorimii prahovene de a fi ridicat în acele vremuri grele această instituție, urmat apoi de P. S. Sa Arhiereul Tit Simedrea care a dat binecuvântarea sa învățătorilor prahoveni. Ultimul a luat cuvântul ministrul Dimitrie Gusti care a precizat că prin edificarea acestui cămin învățătorimea prahoveană a înființat o instituție programatică, adăugând: „D-v prahovenii ați făcut ceva trainic, creând o pildă pentru învățătorii din toate județele. Sper să găsească imitatori. Aștept să văd care județ va avea cinstea să vă urmeze pe acest drum”. După terminarea discursului, ministrul D. Gusti, însoțit de inspectorul Grigorescu, a vizitat întreg Căminul, felicitând pe ctitori și semnând în cartea de aur a instituției. Inaugurarea a fost urmată, la ora 13.00, de un banchet de 600 de persoane ținut în sala „Azuga”, oferit de proprietarul restaurantului, d-l Costică Martinescu, atmosfera fiind întreținută de corul condus de prof. G. Comișel și de orchestra fraților Hubert condusă de d-ra Cristina Hubert.
 
La scurt timp după inaugurarea Căminului, membrii Societății Corpului Didactic primar din jud. Prahova s-au întrunit în adunare generală extraordinară în care au hotărât schimbarea denumirii societății în „Asociația Învățătorilor din jud. Prahova” și afilierea la Asociația Generală a Învățătorilor din România, cu modificarea statutului și alegerea unei noi conduceri, inspectorul Ioan A. Grigorescu considerând că și-a îndeplinit cu succes scopul propus de edificare a Căminului societății cu toate componentele lui. Clădirea din strada Regina Maria nr. 7 a continuat să ființeze și să fie cunoscută în epocă sub denumirea de „Căminul învățătorilor prahoveni”.
 
Instaurarea regimului comunist a dus la naționalizarea imobilului. Parterul a adăpostit cinematograful „Tineretului” iar spațiile de locuit de la etaje au fost reconfigurate și puse la dispoziția unor familii. După 1990, clădirea, care a suferit importante avarii la cutremurele din 1940 și 1977, a fost retrocedată sindicatului din învățământ. Ulterior a fost vândută unui investitor particular care a inițiat o restaurare a imobilului, însă din cauza falimentului acestuia lucrările s-au oprit. Intrată recent în posesia altui proprietar, clădirea este supusă, din vara acestui an, unor lucrări de construcție neautorizate, lipsa panoului de identificare a investiției sugerând acest fapt.
 
Imobilul figurează în Lista monumentelor istorice din județul Prahova, fiind înscris sub codul PH-II-m-B-16301.
 
muzeograf Adrian STAN