Era dimineața zilei de 19 noiembrie 1942. Sublocotenentul Gheorghe se afla ca deobicei la postul de observație amplasat în avanposturile armatei a III-a Română, la marginea localității Gromki. Făcea parte din divizia a 13-a infanterie ce fusese deplasată în zona Cotului Donului.

Iarna timpurie își făcea, din plin, simțită prezența. Frigul năprasnic al stepei ruse prinsese armata română total nepregătită. Militarii nu primiserăîncă mantalele și echipamentul de iarnăși mulți dintre soldați își pierdeau viața înghețați de frig în tranșee.

În frigul nopții, tânărului sublocotenent i se derulau în minte amintiri din copilărie. Își amintea de casa frumosă cu cerdac din Breaza de Sus, unde petrecuse primii ani de viață. Părinții simpli,dar gospodari, ascultaseră de îndemnurile învățătorului care îi sfătuise săîl dea mai departe la studii, fiind un copil înzestrat cu o inteligență deosebita. L-au înscris la liceul Militar Nicolae Filipescu de la Manastirea Dealu de lângă Târgoviște. Tânărul Gheorghe nu i-a dezamăgit. A absolvit cu succes liceul și apoi a urmat cursurile Academiei Forțelor Terestre de la Sibiu. A fost apoi încadrat cu gradul de sublocotenent în cadrul forțelor de artilerie grea a Armatei Române. Avea în față o carieră militară promițătoare.

O întâmplare nefericită avea însa săîi marcheze definitiv destinul. O dispută cu comandantul Grupului Etnic German din Sibiu, care jignise ofițerii români, i-a adus o pedeapsă nemeritată. A fost trimis în linia întai a frontului.

Deși a considerat permanent că a fost pedepsit pe nedrept, ca un bun militar s-a supus ordinelor și a plecat pe front cu gândul de a-și servi patria. Mergea la lupta pentru dezrobirea Basarabiei și zdrobirea forțelor bolșevice din Rusia care amenințau întreaga Europă. În acele clipe doar dragostea de neam si țară îi deadea putere să se supună ordinului.

Înnoaptea rece de toamnăîși amintea de multele clipe de pe parcursul ultimului an de lupte intense în care a fost la un pas de moarte. Trecuse mai bine de un an de când lupta în prima linie și scăpase cu viață ca prin minune. Dumnezeu îl apărase poate, pentru că fusese pedepsit pe nedrept chiar de mai marii Armatei Române. Acum însa simțea că va fi foarte greu să mai scape cu viața. Văzuse din postul său de observație deplasări masive de trupe sovietice în zonă. Atacul și contraofensiva sovietică erau de neoprit. Raporta zilnic superiorilor că trupe inamice sunt adunate în jurul localității Gromki, chiar în fața Armatei a III-a Romane. Comandanții români erau însă subordonați comandanților armatei germane, cărora părea că nu le pasă de soarta aliaților romăni.

Pe lângă gerul năprasnic din acea noapte, tânărul sublocotenent trebuia săîndure și durerile pe care i le provoca dizenteria de care suferea de ceva vreme. În acea noapte,în jurul orei 4.30 dimineața, cu ultimele puteri a coborât din punctul de observație, asezat într-un paltin, ca să transmită către liniile române poziția exactă a adversarului care, era clar că se pregătește de asalt. Informațiile au fost prețioase, soldații români intrând în locuri specialede apărare. O oră mai târziu, la 5.30, s-a declanșat infernul. Timp de mai multe ore pozițiile române au fost lovite puternic de artileria grea sovieticăși de noua și moderna armă a timpului, rachetele de tip Katiusa. A urmat atacul tancurilor care au călcat sub șenile toate poziţiile defensive române pe o distanță de 15 km.

Cu siguranță, în acea zi cumplită, armata română a pierdut un număr însemnat de militari, mulți fiind răniți sau dipăruți.

În seara zilei de 19 noiembrie, tânărul ofițer român a fost recuperat de Crucea roșie a Armatei Române și transportat în stare de inconștiență la un spital de campanie german. A fost transportat poate cu unul din ultimele avioane militare germane ce au părăsit încercuirea realizată de forțele sovietice la Cotul Donului.

Peste ani, veteranul de război Gheorghe, avea să povestească nepoților de acea bătălie cumplităși să îi îndemne să pomenească în rugacine și pe eroii români uitați ce au căzut la datorie pe frontul de est.

Cazan Filip – Premiul II

Clasa a IV-a A, Școala Gimnazială ʺSfânta.Vineriʺ, Ploiești