Vă invităm la poveşti!

Legenda Mânăstirii Putna

Într-o zi de toamnă,eu cu familia mea ne-am hotărât să mergem în vizită la mănăstirea Putna. Auzisem multe cuvinte frumoase despre această mănăstire.
După un drum greu, într-un final am ajuns la cazare. Ne-am lăsat bagajele acolo, apoi am plecat să vizităm mănăstirea. Era o mănăstire frumos zidită, un design foarte frumos din punct de vedere arhitectural. Pe exterior avea arcade ieșite în evidență,care îi dădeau mănăstirii un efect superb. Eram tare curioasă să aflu cine a zidit și cine a avut ideea construirii acestei mănăstiri. Curioasă fiind, m-am dus la părinții mei pentru a-i întreba dacă nu cumva știu ei această legendă...legendă mănăstirii. Din păcate,ei nu o știau, așa că am rămas puțin mâhnită...â
Ne-am mai plimbat ce ne-am mai plimbat și deja se însera. Ne-am dus la cazare pentru a merge la somn. M-am pus în pat și dintr-o dată, m-am trezit într-o pădurice, iar în fața mea era un domn mai pitic,călare pe un cal. S-a dat jos și am putut să îl văd mai bine. Avea o coroana fantastică în vârful capului, părul lung, o mustață ce îi acoprerea buza de sus și care se întindea pe o parte și de alta a gurii, o bluză și o vestă portocalie, iar în șold avea o sabie uriașă. După ce am văzut sabia, un fior m-a luat și am început să strig:
- Cine ești?
- Cu mine vorbești, dragă fată? spuse el.
- Da...! De ce ai sabia aceea? Ce ai de gând să faci cu ea? Și mai important,cum te cheamă?
- Mă cheamă Ștefan Vodă. Nu te speria de sabia mea,nu îți va face rău ție... o folosesc pentru oamenii răi. Pe tine cum te cheamă,fetițo?
- Eu mă numesc Maria. Mai am o întrebare...defapt,mai multe. Ce semnifică coroana din vârful capului tău?
- Eh...fetițo, hai să-ți povestesc! Odată, într-o chilie săpată într-o stâncă,stătea un călugăr. Se numea Daniil Sihastrul. Legenda spunea că era coborât de către Dumnezeu din cer pentru a face bine. Într-o seară,eu cu un argat de-al meu am venit la el, pentru că dușmanii m-au învins și nu aveam unde să mă odihnesc. M-am pus să mă odihnesc pe o piatră mai mare de lângă chilie. Cum stăteam pe piatră,observ o lumină în fereastra chiliei. M-am uitat și călugărul își făcea rugăciunea de seară. Ne-am ridicat și ne-am dus îndată către chilie că eram tare flămânzi.. am bătut la ușa,iar călugărul a spus cine este. I-am răspuns că sunt un om bun, apoi mi-a spus să întrăm. El ne-a întrebat ce am pățit. Fiind necăjiți,nu am spus nimic.
- Vai...mă pot așeza undeva? Văd că este foarte mult de povestit..
- Normal,fetițo! Așa...și cum spuneam... nu am spus nimic. El ne-a spus că știe ce este cu noi și a spus dacă îl ascultăm putem învinge păgânăatatea,dacă nu,este de rău. Am spus că jur că am să îi ascult toate poruncile sale. Atunci,după jurământul meu spus, m-a pus să pun urechea la piciorul lui stâng și să îi spun ce aud. Cum mi-am pus urechea, am auzit plânsete și jăluiri. Mi-a spus că acele jăluiri sunt ale țării. Apoi m-a pus să îmi pun urechea,de data aceasta la piciorul drept și să îi spun ce aud... I-am spus că am auzit cântece frumoase.
- Ce interesant! Continuați,vă rog!
- Mi-a spus să pun gând că de unde am auzit cântecele,să fac o mănăstire. Nu știam de unde cânta, așa că l-am întrebat de unde pot afla. Mi-a spus să urc a doua zi pe dealul
de lângă chilie dis de dimineață și să trag cu arcul și unde am să găsesc săgeata înfiptă,de acolo se aude cântând. După cele spuse, ne-a pus călugărul ne-a pus la masă și ne-a cinstit cu ce avea. Dis de dimineață, a venit la mine și a strigat: „Scoală-te,Ștefane, și du-te!”. Ne-am sculat îndată și am suit pe Dealul Crucii. Am scos arcul și am tras către pădure, iar săgeata s-a dus departe într-un paltin bătrân. Eh..și acolo am ridicat altarul mănăstirii,iar în altar am mai păstrat jumătate de platin. Mănăstirea se numește Putna,iar acolo sunt înmormântat.
- Stai! Tu ești cel care a ridicat mănăstirea?
- Chiar eu!
- Nu îmi vine să cred! Chiar voiam să aflu cine a putut face o astfel de mănăstire.
- Știam că ești curioasă,așa că am vrut să îți spun legenda acestei mănăstiri.
- Mulțumesc!
Apoi, m-am trezit brusc. Pe fundal, o auzeam pe mama care mă striga să mă duc la masă. Eram atât de tristă, că a fost doar un vis....aș fi vrut să îl întreb de luptele lui,cum se desfășurau...
După masă, m-am dus la mormântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare din incinta bisericii mănăstirii Putna, i-am aprins o candelă și i-am mulțumit pentru tot!
Banciu Maria - Mențiune
Clasa a IV-a, Şcoala Gimnazială Sat Cioranii de Sus, județul Parhova

Link-uri utile