Era o zi minunată de toamnă, când soarele ardea și frunzele cădeau pe loc. Eu eram pregătit să merg la un muzeu de istorie, care era despre diferiți domnitori, inclusiv Ștefan cel Mare, pentru că aveam o temă la istorie despre un domnitor, iar eu am ales Ștefan cel Mare. Eu acum ajunsesem în fața muzeului. Dar, în acel moment, când voiam să ating statuia cu Ștefan cel Mare, am fost transportat în timp unde am putut să văd toate evenimentele istorice ale României

Eu nu știam ce să fac, dar văzusem că sora mea (pe care o chema Irina), stătea pe jos, și încerca să vadă ce se întâmplă:

- Ce s-a întâmplat?! Unde sunt părinții noștri?! zise Irina pe o voce speriată

- Cred că am călătorit prin… timp…uau, nu știam ca se poate întâmpla așa ceva.

- Uita-te la oamenii din jur, cred ca am ajuns în anul 1490. Am observat asta după cum arată locul, și după cum sunt îmbrăcați oamenii: tunici din in, mitra, și pantaloni. Iar unii aveau și săbii.

-Îmi este frică, zise Irina. Iar fix atunci veniră doi soldați și ne întrebase ce facem pe o voce groasă. Apoi celălalt zise să ne ducă la regele Ștefan cel Mare. Noi eram speriați, dar în același timp uimiți pentru că noi eram pe vremea lui Ștefan cel Mare.

Ajunsesem în palat acolo unde îl văzusem pe Rege. El ne întrebase:

-Voi cine sunteți? Și de unde veniți?! zise el.

- Nu știm cum am ajuns aici. Am zis eu speriat.

-Iar noi suntem niște copii din viitor! Adăugă Irina.

Noi acum stăteam în fața tronului. Regele părea că era uimit dar și speriat, pe față, i se conturase o privire încruntată spre ei. Iar ceilalți soldați vorbeau între ei uimiți de acești copii.

- Cum adică sunteți din viitor? Zise Ștefan cel Mare.

-Adică, noi am venit cumva aici, întâmplător…

- Știi ceva? haideți să-i lăsăm liberi, zise el mândru de ce a spus.

Noi plecasem prin oraș. Cât timp noi mergeam, observasem că erau foarte multe biserici, și ne întrebam de ce erau atâtea bisericii. L-am întrebat pe unul dintre oameni cine a construit biserica aceasta. El a zis că Ștefan cel Mare a construit 40 de biserici și aceasta este biserica „ Înălțarea Domnului” sau Mănăstirea Neamț. Noi muream de curiozitate să aflăm mai multe, dar știam că trebuie să ne întoarcem și acasă. Așa că am plecat prin oraș.

Ne era foarte foame. Așa că am pornit să căutăm mâncare. Am găsit un măcelar, care se pare că avea multă carne de porc.

-Ne dai și nouă o bucată de carne la grătar? Am zis eu serios.

-Da, sigur! Voi sunteți mai noi pe aici, nu? Zise el pe cel mai calm și amuzat ton.

-Da, apropo, când s-a născut Ștefan cel Mare? Și de ce a devenit domnitor?

-Păi, el s-a născut în anul 1438 sau 1439, și a devenit domnitor pentru că așa era menit și pentru că a construit multe biserici. Acum, poftiți carnea făcută la grătar. E pe gratis pentru că e prima oară când ați venit aici. Noi am zis mulțumesc, iar apoi am savurat bucata aceea bună de carne.

Mai pe la ora două, am plecat mai departe în oraș. Am observat multe case făcute din lut și din lemn care aveau acoperiș de paie.

- Ce tari sunt casele de pe aici! am exclamat eu entuziasmat.

- Da, mie îmi place tare mult aici, dar trebuie să ne și întoarcem acasă.

După ceva timp, am plecat în căutarea întoarcerii acasă. Ajunsesem înapoi în fața palatului: fix acolo unde am apărut. După aceea, am încercat să ne poziționăm la fel cum eram înainte. Dar nu se întâmpla nimic.

-De ce nu merge? Întrebase Irina.

-Nu știu, dar dacă o să reușim să ajungem acasă la timp, o să putem să facem tema aceea de la istorie! Am zis eu fericit.

Dar s-a văzut cum pe fața mea se conturase un chip nu chiar așa de fericit, același lucru se întâmplase și cu Irina.

- Dar de unde știi că o să ne mai întoarcem? A zis Irina tristă.

-Normal că știu că ne vom întoarce! Cum să nu? Haide acum, trebuie să ajungem

ACASĂ!

Cumva am ajuns acasă, dar prin întâmplare. Ne-am bucurat tare mult când am ajuns în fața casei, când ne-am îmbrățișat părinții care stăteau triști pe canapea și încercau să sune la poliție. După ce ne-am liniștit puțin cu toată bucuria asta, ne culcasem liniștiți.

A doua zi, după ce mâncasem micul dejun, am plecat la școală. Acolo am prezentat proiectul de la istorie unde am prezentat că: Ștefan Cel Mare s-a născut în anul 1438, el a construit multe bisericii și despre casele care sunt făcute din lut și lemn.

După aceea, am ajuns acasă cu un FB în brațe. Am ajuns acasă cu bine și așa am rămas pe veci.

Coandă Petru Matei - Mențiune

Clasa a IV-a, Liceul Teoretic Național București