Vă invităm la poveşti!

O dimineaţã de varã în timpul războiului
 
O dimineaţã de varã cu un cer de un albastru superb, cu câţiva norişori albi, pufoşi în satul Domneşti, nu departe de capitala ţãrii, Bucureşti.
Era o zi de vineri, 12 iunie 1942. Maria stã pe prispã de vorbã cu sora ei Nuţa.
- Azi este vineri, spuse Nuţa. Mâine trebuie sã mergem cu bunica la târg.
- Da, ai dreptate, spuse Maria. Sper sã terminãm repede sã ne întoarcem pânã pleacă domnul ofiţer.
- Hei, ce faceţi aici?
- Ooooo, bunã dimineaţa, spune Nuţa fratelui ei geamãn Mitu. Ne trezim şi noi azi puturosule?
- Tu vorbeşti? Rãspunse Mitu rãutacios. M-ai lãsat şi tu şi Ion singur asearã cu bunica la treburile casei şi v-aţi culcat.
- Hei, terminaţi neastâmpãraţilor, intervene bunica care ieşii în ușa casei cu Ion, al patrulea dintre cei trei fraţi.
- Bunico, sã verificãm dacã a venit vreo scrisoare de la nea Titi de pe front, spuse Mitu.
Titi era fratele lor mai mare care facea parte din compania de gardã a Palatului Regal dar acum fusese trimis pe front în Rusia sã lupte.
- Verificãm, verificãm dar acum haideţi sã vã spãlaţi şi la masă, închise discuţia bunica.
Nici nu dã bine sã se întoarcã bunica şi se auzi muzica… Concert pentru vioarã în LA Minor de Bach. Era opera preferatã a maiorului Helmut Wiser, ofiţer în armata germanã. Apãru în prag un bãrbat înalt, şaten cu o privire pãtrunzãtoare. Era de fapt austriac, se nãscuse tot într-un sat dar de munte, Oberalm la graniţa dintre Austria şi Germania, la câţiva kilometrii de Salzburg .
- Guten morgen, oma (bunica).
- Bunã dimineaţa domnule ofiţer.
Bunica nu prea ştia şi nu era interesatã de grad şi de armatã. Pentru ea era domnul ofiţer.
- Te rog, apã caldã, spune Helmut într-o românã stricatã.
Bunica se duse în bucãtãrie şi aduse un crãticior cu apã caldã, ştia tabietul ofiţerului, în fiecare dimineaţă până sã mãnânce se bãrbirea.
Copiii intrã în casã sã ia micul dejun pânã vine ofiţerul. Îi placea sã mãnânce singur în linişte. După ce iau masa copii ies la joacã în curte şi Wiser deja îmbrãcat în uniforma lui ferchezuitã: un veston puţin cambrat pe talie de culoarea câmpului vara, centura de piele cu pafta metalicã şi tocul de piele al pistolului în dreapta, cizme de calaverie şi un chipiu cu cozoroc scurt, negru lucios şi puţin ascuţit spre vârf.
Se așeazã la masa unde îl așteaptã ouã, brânză şi lapte. Dupã ce terminã îi spuse bunicii:
- Trebuie sã plec la comandament, ne socotim disearã cât trebuie sã îţi plãtesc pe sãptãmâna asta pentru mâncare.
- Bine domnule ofiţer, ne gãsiţi acasã, spuse bunica.
Maiorul îşi luă chipiul şi ieşii în curte unde cei patru fraţi se joacã. Se scotocii prin buzunare şi gãsii câteva caramele pe care le dădu lui Mitu şi Nutei sã le împartã cu ceilalti, ei fiind preferaţii lui având ochii albaştrii şi pãrul blond.
- Disearã, dacã nu o supãraţi pe oma, vã aduc ciocolatã la toţi, şi ieşii pe poartã.
Copii îşi freacã mâinile de bucurie. La radio se aude un discurs al mareşalului Antonescu dar nimeni nu-l ascultã, aici lumea îşi vede de viaţa de zi cu zi.
- Mergem la pescuit, întreabã Ion?
- Da, rãspunde Mitu şi Nuţa în cor.
- Eu nu merg, spuse Maria, rãmân sã o ajut pe bunica.
Dupã ce cei trei fraţi pleacã la pescuit Maria se duce la bunica ei şi o întreabã:
- Bunico azi mergi la porumb?
- Da, aş vrea sã dau o fugã.
- Merg şi eu cu …. Este întreruptã de zgomotul din ce în ce mai asurzitor al alarmelor de antiaerianã.
- Vin americani!!!! Strigã bunica. Hai sã ne adăpostim!
O luă pe Maria de mânã şi alergarã spre capãtul curţii pe unde puteau sã iasã în lanul de porumb. Era mult prea târziu sã îi gaseascã şi pe ceilalţi copii.
Escadrila americanã de bombardiere B-24 Liberator venea din Egipt. Piloţii şi echipajul, încordati la maxim, trec în huruitul motoarelor peste sat şi se îndreaptã spre Bucuresţi.
-Du-o Doamne pe Ploieşti!!!!! Strigã ambele în cor.
Chivu Mihai Cristian - Mențiune
Clasa a IV-a, Școala Gimnazială ,,Bogdan Petriceicu Haşdeu’’, Câmpina, jud. Prahova

Link-uri utile