Vă invităm la poveşti!

Marţi, 31 Ianuarie 2023 14:20

Săgeata de foc
 
Curtea gospodăriei răsuna de treburi și griji. Cei doi copii încercau să-i dea și mai mult de lucru bietei mame. Cel mare părea să aibă vreo zece ani, pe când cel mic, agățat de piciorul acestuia, nu-i trecea de genunchi.
- Mămucă, ai mai primit vești? Ce se aude prin părțile noastre?
- Umblă vorba că turcii vor da năvală iar. Nu departe de dealurile astea se află și tătuca... Cu toți au plecat să apere pământurile noastre!
O seară rece se lăsă iute peste sat, aducând în spate praf, foc și nenorocire...
- Trebuie să-i duc vorbă tatei! Turcii vor ataca! Voi ajunge înaintea lor! rostea băiatul printre dinți.
Fără să spună nimic, ieși pe poarta casei lăsându-l ușor din brațe pe fratele adormit. Poarta casei rămasă larg deschisă scârțâi puternic, iar femeia sări în grabă din țarcul oilor.
- Nu te pot pierde și pe tine... Du-te cu Dumnezeu fiule...
Băiatul gonea prin întuneric, iar speranța că va fi cel ce va anunța oștirea românească de pericol, îi oprea teama. Lupta era începută și focuri din cer zburau peste tot.
Atacul din zi al turcilor nu izbutise, iar cavaleria trimisă de însuși Baiazid căuta amarnic să vină peste apa Jiului.
- Sunt mulți! Vin câtă frunză, câtă iarbă... striga copilul din ultimele puteri. Tătucă, sunt aici!
Neștiind unde ajunse, copilul se văzu deodată înconjurat de sulițe ridicate, gata să-l doboare.
- O pradă ușoară!
- Un pui de-al lui Mircea...
- Să-i venim de hac! strigau turcii însetați de răzbunare.
- Îl vom ține ostatic!
Săgeți de foc străbăteau tabăra turcă, iar palisadele păreau să cedeze. Băiatul plănuia să fugă, dar se văzu neputincios. Era legat strâns, de trunchiul gros al unui brad.
Din depărtări, o umbră despica zările de fum cu dărzenie. Călare pe un murg, măritul Vodă înainta cu securea în mână prin tabăra otomană. Strigătul băiatului îl făcu să încetinească și să se oprească.
O clipă și-ar fi fost de-ajuns!
O săgeată turcească se opri în pieptul copilului, lăsându-l fără putere.
- Nu pleca, copile! Cât voi trăi eu și cei care îmi seamănă, nu vom ceda! Nu ne vom supune! Asta este moștenirea pe care v-o las, țara asta sfântă!
- Sunt Mihnea a lui Petre, baciul! fură ultimele cuvinte ale copilului.
Câmpul de luptă era sub brațul lui acum și mai puternic. Victorios, Mircea Vodă ridică fruntea asudată și coborând brațul ostenit, strigă:
- Eu sunt trecutul, tu viitorul, suflet pur! Țara Românească este a noastră, a românilor!
Ioakeimidis Teodora – Premiul I
Clasa a VII-a C, Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu”, Cluj-Napoca, județul Cluj

Link-uri utile