Vă invităm la poveşti!

Vineri, 03 Februarie 2023 09:43

Alexandru Ioan Cuza și domnii României Mari

Într-o zi plăcută de primăvară, Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor Unite, stătea pe terasă admirând frumusețea lucrurilor din jur: razele călduțe de soare ce băteau în ferestrele palatului, copacii înfloriți, parfumul florilor, iarba verde-crud, precum și ciripitul păsărelelor.
Dintr-o dată, liniștea i-a fost tulburată de zgomote și țipete, provenind din partea opusă a grădinii. Acesta se îndreptă spre locul cu pricina, când își zări străjerii ținând locului un om amărât. Pe un ton poruncitor, domnitorul grăi:
-Dați-i drumul și lăsați-l să zică ce are de zis!
Recunoscător, săracul spuse, sărutându-i mâinile:
-Domnul meu, mare nenorocire s-a abătut asupra țării noastre! Ieri după-amiază, cât lucram câmpul, m-am simțit rău brusc. Am luat o pauză, însă nici bine nu am apucat să mă așez, că am adormit. Am visat că, jos în pământ, se aflau vechii domnitori ai Moldovei și ai Țării Românești, închiși, cerând ajutorul și îngăimând numele domniei voastre. După aceea, o fiară s-a apropiat de mine și a spus că dacă nu ajungem mai repede, vor exista grave urmări. La început am crezut că a fost un simplu vis, însă toată noaptea nu am putut dormi, gândindu-mă la cele petrecute, ajungând în cele din urmă în fața Măriei Voastre.
-Am înțeles...Bestia a precizat cumva unde se află?
-Da, domnule. Lângă vechea cetate Histria există un portal care vă va ajuta să ajungeți acolo.
-Îți mulțumesc, dragul meu. Dacă cele spuse de tine sunt adevărate, te asigur că vei fi răsplătit pe măsură. Acum însă, trebuie să mă pregătesc, căci urmează să străbat cale lungă.
După ce împachetă câteva haine și de-ale gurii, domnitorul, însoțit de cavalerii săi de încredere, plecă de la palat. Locuitorii erau înspăimântați, însă aveau încredere și speranță deplină în conducătorul lor.
Din păcate, deplasarea le-a fost îngreunată.La început, pământul începea pe neașteptate să se cutremure, speriând caii și deteriorând căile de trecere. Când grupul a oprit în București pentru a cumpăra noi merinde, a început să cadă grindină, deși era mijlocul verii. Într-un final, aceștia au ajuns la destinația mult-dorită.
După cum omul spusese, portalul era chiar la intrarea cetății. Când văzu că plăieșii săi erau pe cale să pășească într-acesta, Alexandru Ioan Cuza a spus:
-Opriți-vă! Voi intra numai eu! Dacă nu mă întorc până mâine la răsăritul soarelui, plecați înapoi la palat și aduceți întăriri.
-Da, să trăiți!
Chiar atunci, fără să mai ezite, domnul sări.
După câteva minute amețitoare de cădere continuă,domnitorul a ajuns într-un loc ce părea o peșteră. Precaut, acesta și-a scos sabia din teacă, înaintând cu prudență. La ceva timp de mers, pe culoarul întunecat au apărut torțe, luminate în capete de făclii. Atunci observă fantomele vechilor domni ai țării după gratii. Domnitorul se repezi spre poartă, însă aceasta era încuiată bine, cu numeroase lacăte. Chiar atunci realiză greșeala făcută. Din capătul opus al tunelului se auzeau forfote și comenzi. Panicat, acesta spuse:
-Dacă sunteți fantome, de ce nu treceți prin gratii?!
- Puterile ne-au cedat odată ce am fost închiși. obosiți și flămânzi, spuse Mihai Viteazul, ce stătea în fruntea tuturor.
- Ai grijă! Șeful bestiilor nu va fi ușor de convins! Adăugă Mircea cel Bătrân.
- Cheile lacătelor se află la el, dacă reușești să le iei, suntem salvați! Completă Vlad Țepeș.
Chiar atunci fiarele se năpustiră asupra lui Alexandru Ioan Cuza. Deși acesta era depășit mult din punct de vedere numeric, a luptat cu vitejie. Într-un mod miraculos, domnitorul a pus bestiile la pământ rând pe rând, însă una dintre ele, rănită, plecă pe drumul de unde a venit. Fără a ezita, acesta a urmărit-o, urmând dâra de sânge albastru pe care a lăsat-o. După o perioadă bună de mers, Alexandru Ioan Cuza a ajuns într-o încăpere mare, în mijlocul căreia se afla un tron de aur. În acel moment, în cameră a intrat un strigoi ce purta o mantie lungă, roșie. Cu îndrăzneală în glas, domnitorul a spus:
-Tu ești cel care face aceste fapte mișelești?! Poporul meu nu ți-a greșit cu nimic, nu ai nici un motiv de a ne ataca! Te asigur că, dacă tot ce se întâmplă în acest moment nu ia sfârșit, vor exista consecințe. Deja ți-am doborât micuța armată!
-Dragul meu, crezi că toate acestea se întâmplă fără un motiv..? Deși noi, animalele fantastice, nu vă deranjam cu nimic, oamenii ne-au izgonit și distrus locuințele. Eu pur și simplu duc la bun sfârșit dorința familiei mele de a face oamenii să sufere, exact cum au procedat ei cu noi.
-Îmi pare rău să aud cele spuse, însă oamenii chiar s-au schimbat de-a lungul timpului. Sunt sigur că ați putea locui alături de noi.
-Îți mulțumesc! Chiar o să iau în considerare cele spuse de tine, dar noi avem un nou cămin, unde nimic nu ne poate deranja. Îți apreciez curajul și ardoarea cu care ai venit aici pentru a-i elibera pe strămoșii tăi! Puțini sunt cei ca tine, care pun preț pe cei ce au scris istoria cu sute de ani în urmă! Poftim cheile, du-te și eliberează-i pe ceilalți.
Domnul dădu din cap în semn de recunoștință, apoi plecă în fugă. Odată ajuns, descuie toate lacătele, fantomele ieșind din micuța lor ,,închisoare”.
-Îți mulțumim! Fără tine nu am mai fi scăpat niciodată, spuse Ștefan cel Mare.
- Deși am încercat să cerem ajutor mai multor persoane, tu ești singurul care ai luat hotărârea de a ne ajuta, adaugă Mihai Viteazul.
- Curajul, încrederea și iubirea față de țară ne-au convins că ești un demn conducător pentru Noua Românie! Zise Dimitrie Cantemir.
-Plăcerea a fost de partea mea. De asemenea,o să mă asigur că duc la bun sfârșit unirea celor trei principate, nu numai a două dintre acestea!
În final, aceștia au plecat, ieșind pe portal. Fantomele s-au îndreptat spre ținutul lor iar domnitorul s-a întors la palat. Desigur, omul sărac a fost răsplătit,ajungând unul dintre cei mai importanți oameni ai curții regale.
Moraru Raluca – Mențiune
Clasa: a VI-a, Școala Gimnazială nr. 183, București

Link-uri utile