Vă invităm la poveşti!

Luni, 13 Februarie 2023 09:51

Ștefan cel Mare

Era o zi toridă de vară. Soarele încălzea întreg pământul, iar întreaga natură era fericită. Eu, împreună cu verișoara mea, Sabrina și cățelușa noastră, Molly am plecat la câmp pentru a ne ajuta bunicii la muncile câmpului.
Ne-am încărcat desagii cu mâncare, apă, am luat o pătură și câteva haine de schimb și am plecat spre câmp. În timp ce mergeam, cântam, povesteam despre școală, despre colegi și profesori. Când veselia era în toi, Molly a început puternic să latre și să se apropie timid de un copac. Speriate, am alergat să vedem care este cauza. Lângă copac, Ștefan cel Mare stătea rezemat, acoperindu-și rănile cu mâinile. Ne-am apropiat timid și l-am întrebat ce s-a întâmplat și cum a ajuns aici. Abia vorbind, rănit și dezamăgit, aceasta a mărturisit că a fost înfrânt în bătălia de la Valea Albă, iar armata otomană a capturat o parte din oaste, iar pe el l-a lăsat lângă copac, suferind, în durere. Eu, împreună cu Sabrina am decis să îl luăm acasă și să îl tratăm, așa că am stabilit planul. Ea, împreună cu Molly au mers la câmp să-i anunțe pe bunici, iar eu împreună cu Ștefan cel Mare am mers acasă. După ce l-am ajutat să se ridice, sprijinindu-se de mine, am mers spre casă. L-am pus în camera cea bună, l-am ajutat să își schimbe hainele murdare, l-am hrănit și i-am curățat rănile, punându-i pansament. După ce acesta s-a odihnit puțin, m-am dus în cameră și am vrut să aflu mai multe. Ștefan cel Mare mi-a mulțumit pentru că l-am salvat și a început să-mi povestească cum a ajuns așa. Pe când trupele sale se odihneau, însuși sultanul Mahomed al II-lea l-a răpit, l-a rănit și l-a legat de copac, lăsându-l zile întregi acolo, fără mâncare și apă. Acesta a început să plângă și să povestească despre armata sa, pe care turcii au capturat-o, sub ochii lui, privind neputincios. Bunicii au venit acasă și au intrat smeriți în cameră, închinându-se în fața lui Ștefan. Bunicul a rămas să vorbească cu acesta, punând la cale un plan pentru eliberarea oștii și pedepsirea sultanului. Dis-de-dimineață, am plecat cu toții la palatul sultanului pentru a îndeplini planul. Ne-am furișat în palat, iar eu m-am deghizat în bucătar, ducându-i mâncarea acestuia. După ce am ieșit din bucătărie, m-am asigurat că nu mă vede nimeni și i-am turnat o băutură magică în pocal, care să îl adoarmă. Ducându-i mâncarea, am așteptat ca acesta să termine și după ce a adormit, mi-am chemat familia. Am luat cheia de la sultan, am deschis ușile temniței și am eliberat toți oștenii. După aceea, am avut grijă și de sultan, închizându-l în turnul palatului de unde nu se poate coborî. Întorși în țară, victorioși și plini de mândrie, am organizat o petrecere. La petrecere, unde au venit toți oamenii, Ștefan s-a ridicat și cu glas hotărât a decis ca eu și familia mea să locuim la palat, departe de griji și munca câmpului.
Viața noastră este miraculoasă, plină de bucurii și victorii, alături de Ștefan cel Mare și ostașii săi, la palat.
Horjea Diana-Elena - Mențiune
Clasa a VIII-a B, Școala Gimnazială “Matei Basarab”, Brebu, județul Parhova

Link-uri utile