Vă invităm la poveşti!

Vineri, 17 Februarie 2023 09:17

Școală în sat

Dor îi era lui Cuza Vodă de locurile natale și un sentiment de melancolie îi stăpungea sufletul. Deși avea foarte multe de făcut la cârmuirea țării, venise, totuși, să-și revadă rădăcinile ca semn că nu uitase de unde plecase. Și uita așa revenise domnul Cuza la Barboși, sat cu oameni gospodari, mai bucuros ca orișicând. Dar nu cutezase să se arate în straiele domnești ca nu cumva sătenii să vorbească de sus cu el, ci se arătase în straie de țăran ca să fie egal cu ceilalți.
Ajunse, așadar, în locul de unde plecase dar mare îi fu mirarea că nu găsise pe nimeni care să umble prin sat. Poate că era prea frig afară, venind în vreme de toamnă târzie, sau poate aveau prea multă treabă ca să stea pe-afară. Totuși zărise un copil și-l întrebă:
一 Copile, unde sunt toți oamenii acestui sat?
一 Cum, neică, tu nu știi?
一 Ce ar trebui să știu?
一 Este în sat un sfat, nu mai știu cum îi zice… boieresc, nu că sunt și țărani. Țărănesc, nu că sunt și boieri. A… popular! S-au adunat toți: țărani cu neveste și copii, bătrâni, boieri. Cică vor să-l detroneze pe Cuza. Tot nu pot să înțeleg cum să dai jos de la domnie un om care a făcut numai bine. Dacă ar mai trăi biata mamă a sa! Astăzi n-ar mai fi fost adunarea.
一 Dar unde s-au adunat toți ai satului?
一 La boierul Caragea. Are o casă așa de mare, că mai pot veni oameni și din satele vecine. Mare dușmănie mai are pe domnitor!
一 Și cum pot ajunge la el?
一 Simplu! Unde vezi casa cea mai mare, acolo stă.
一 Nu mai bine mai duce la casa lui? Te-oi plăti cât îmi vei cere.
一 Neică, eu te duc dar banii nu-i primesc că mă vor întreba acasă de unde-i am și nu le voi putea spune. Nici ei nu s-au dus la această adunare zic că-i risipă de timp. Iar mama nu-și vede capul de câtă treabă are. Zi și tu, neică, n-ai face la fel?
Și s-au dus Cuza Vodă cu acel copil la casa boierului și multă i-a fost mirarea. Toți care mai de care se îmbulzeau să audă cuvintele boierului Caragea. Iar după fiecare frază pe care o spunea, multe mai erau aplauzele pe care le primea.
一 Ce-a făcut Cuza? Doar a unit politic Moldova și Țara Românească. Oamenii lor erau uniți deja.
一 Adevărat! Adevărat!
一 Ce rost mai are să stea la cârmuirea țării când țăranii, bieții de ei, cereau la adunările ad-hoc domn străin?
一 Nu mai are niciun rost!
一 Așadar, dragi oameni uniți pentru dreptate, trebuie să-l dăm jos pe Cuza. Și cum vom face asta? Am auzit eu din surse sigure că domnul va veni la noapte la noi în sat. Iar atunci ne-om aduna noi toți și-l vom obliga să abdice în favoarea vieții. Ori vrea să trăiască, ori nu! Iar apoi vom vedea noi cine va veni la conducerea țării.
Atunci când soarele asfințise, Cuza se duse la boierul Caragea spunându-i că pe ale sale pământuri de la ieșirea din sat niște țărani i-ar fura recolta. Fără a mai sta pe gânduri, Cuza și cu boierul s-au dus pe acele pământuri. Dar cum boierul nu mai avea caleașca pentru că i-o dăduse fiicei sale să se ducă la bal, o luaseră la pas. Dar cum au ajuns la locul cu pricina, nu găsise pe nimeni și nimic furat. Iar Cuza și-a cerut scuze, înțelegând greșit a cui era pământul și, că de fapt, la cealaltă margine a satului era locul cu pricina. Și uite așa s-au întors Cuza Vodă cu boierul în sat, pe timp de noapte. Dar când să intre în sat, Vodă s-a oprit să-și lege șireturile de la ghete, iar boierul, neobservându-l din cauza întunericului a intrat în sat. Iar toții sătenii, crezând că e Cuza, l-au înconjurat:
一 Ce alegi: abdicarea sau moartea?
一 Stați! Nu dați! Sunt eu, boierul Caragea!
一 Nu mai minți! Boierul doarme la ora asta. Dar, știți ceva, alegem noi pentru dumneavoastră. Eu zic că moartea.
一 Nu, nu! Eu nu sunt Cuza!
Dar degeaba boierul își exprima în vorbe nevinovăția că moartea s-a ales de el. Iar Cuza, văzând toate acestea, și-a scos staiele de țăran de pe el, rămânând în cele de domnitor. Iar țăranii, văzându-l, și-au dat seama de greșeala comisă și tare rău le-a părut după.
一 Iertare, Măria Ta! Suntem niște bieți țărani fără minte!
一 Multe vă mai sunt păcatele, dar pe acesta vi-l iert. Doar să-mi spuneți unde stă copilul cu care am venit la adunare.
Și l-au dus țăranii la acel copil acasă și mare îi fu mirarea când văzu că de fapt era Cuza. Și multă bucurie avu acel copil în suflet că l-a ajutat pe Vodă.
一 Spune-mi, copile, cu ce te pot ajuta? Ce-ți lipsește?
一 Măria Ta, multe îmi sunt lipsă, dar cel mai mult cartea. Nu știu să scriu și să citesc. Și tare mi-e teamă că nu-mi voi găsi rostul în lume din cauza asta.
一 Atunci voi înființa școli! Iar una va fi și în satul acesta.
Și uite așa a făcut Cuza școală în satul său natal și de mare trebuință a fost elevilor. Iar în semn de mulțumire îi dăduse numele domnitorului pentru a purta vie amintirea sa peste veacuri. Iar despre boierul dușmănos nici că nu se mai vorbise, că doar nu el făcuse școală în sat.
Rotaru Narcisa – Premiul III
Clasa a XI-a SS1, Colegiul Național „Cuza Vodă”, Huși, județul Vaslui

Link-uri utile