• Vă invităm să vizionaţi filmul spectacolului istorico - militar „130 de ani de la Independența de Stat a României” accesând link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=lo_qM6Qa8aU

   

   

   

   

   

   

   

  Spectacolul a avut loc în perioada 17-18 octombrie 2008 şi a fost realizat de:
• Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova
• Asociația „6 Dorobanți”
• Asociația „Tradiția” Bulgaria
• Asociația Colecționarilor de Arme
• Muzeul Militar Național
  
• Primăria Ploiești
  
• Poliția Comunitară
  
• Jandarmeria Prahova

Din seria Sărbători și obiceiuri. Răspunsuri la chestionarele Atlasului Etnografic Român.

 Text de Ioana Constantin, muzeograf la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova

Foto1: Carte poștală ilustrată „Hora la Comarnic”- fotocopie, din colecția MJIAPH

Foto 2: Carte poștală ilustrată „Hora la Nea Lache din Breaza de Sus” - fotocopie, din colecția MJIAPH

Foto 3: „Costumul popular românesc – artă și tradiție”- secvență din expoziția temporară a MJIAPH (Str. Toma Caragiu 10)

COMUNITATEA EUROPEANĂ – PRINCIPALE DATE ŞI REPERE

 9 mai 1950 - Lansarea Proiectului comunitar de către luxemburghezul Robert Schuman, în contextul împlinirii a cinci ani de la proclamarea victoriei aliaţilor împotriva fascismului.
Proiectul a primit numele iniţiatorului, dar oficial va fi folosit termenul CECA, semnificând tocmai Consiliul European privind problemele capitale economice ale momentului – cărbunele şi oţelul.
Ţările fondatoare: Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg.
 10 august 1952 - Începerea funcţionării efective a activităţii Înaltei Autorităţi, sub preşedinţia lui Jean Monnet, celebrul economist francez, care o va conduce până în 1955.
Primul secretar general al Consiliului a fost luxemburghezul Christian Calmes.
 25 martie 1957 – Semnarea tratatelor privind constituirea Comunităţii Economice Europene (C.E.E.) şi Euroatomul, de către toate statele fondatoare, ambele tratate vor intra în vigoare la 1 ianuarie 1958.
 1 ianuarie 1973 – La membri de bază ai comunităţii, se adaugă Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie
 1981 – Grecia este, şi ea, primită în Comunitatea Europeană.
 1985 – S-au creat noi facilităţi, pentru ţările membre, în avantajul liberei circulaţii a mărfurilor şi a uşurării deciziilor pe care Consiliul este împuternicit să le ia. Actul Unic a fost documentul oficial care va intra în vigoare la 1 iulie 1987
 1986 – Spania şi Portugalia devin noii membri ai Comunităţii Europene
 februarie 1992 – Comunitatea Europeană va lua numele de Uniunea Europeană, în urma Tratatului de la Maastricht
 31 decembrie 1992 – S-au pus bazele acordului de liberă circulaţie a mărfurilor pentru toţi membri Uniunii Europene, tratatul intrând efectiv în vigoare la 1 noiembrie 1993.
 1 ianuarie1995 – Austria, Finlanda şi Suedia sunt noile ţări componente ale Uniunii Europene.
 Octombrie 1997 – Prin Tratatul de la Amsterdam, s-a prevăzut că toate ţările din Europa pot adera la UE dacă îndeplinesc cinci condiţii: să aparţină spaţiului geografic, să apere valorile democratice, să respecte economia concurenţială, de piaţă, să accepte regulile şi practicile UE, să aplice politica comercială, tariful vamal extern
 19 iunie 1999 – Se semnează, la Schengen, acordul privind eliminarea vizelor pentru comunitari şi trecerea la aplicarea liberei circulaţii.
 1 ianuarie 2002 – Are loc introducerea monedei unice europene, Euro, care înlocuieşte moneda naţională, doar pentru un număr de 12 ţări, întrucât Marea Britanie, Suedia şi Danemarca şi-au păstrat în continuare propriile monezi.
 1 mai 2004 – Devin membre ale Uniunii Europene încă 10 ţări şi anume: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Ungaria.
 29 octombrie 2004 – Lansarea Constituţiei Europene a cărei aprobare urmează să fie finalizată prin referendum.
 1 ianuarie 2007 – Bulgaria şi România sunt acceptate de facto ca ţări membre, cu drepturi depline, ale Uniunii Europene.
 15 decembrie 2008 – Muntenegru depune cererea de aderare la Uniunea Europeană.
 1 decembrie 2009 - Intră în vigoare Tratatul de la Lisabona, semnat în capitala Portugaliei la 13 decembrie 2007.
 22 decembrie 2009 - Serbia depune cererea de aderare la UE.
 1 aprilie 2012 - Prima inițiativă cetățenească europeană, „Right2Water”, care a întrunit 1,6 milioane de semnături, s-a finalizat cu o propunere de noi norme privind apa potabilă. Comisia depune eforturi pentru a face inițiativa mai accesibilă pentru utilizatori, luând în calcul inclusiv scăderea vârstei minime necesare pentru a susține o inițiativă cetățenească de la 18 la 16 ani.
 1 iulie 2013 - Croația devine cel de al 28-lea stat membru al Uniunii Europene.
 1 ianuarie - 31 ianuarie 2014 - Este creat Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane, cu scopul de a le oferi sprijin grupurilor celor mai dezavantajate ale societății, sub formă de alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, articole de toaletă sau activități de incluziune socială.
 1 ianuarie 2015 - Lituania devine cel de al 19-lea stat membru al UE care adoptă moneda euro.
 12 decembrie 2015 - Acord internațional privind combaterea schimbărilor climatice. La Conferința ONU privind schimbările climatice de la Paris, lideri din 195 de țări, inclusiv din toate statele membre ale UE și din UE în ansamblu, au convenit asupra unui nou acord care prevede ca toate țările să ia măsuri pentru a evita consecințele catastrofale ale încălzirii globale.
 23 iunie 2016 - În cadrul unui referendum, Regatul Unit votează pentru retragerea din Uniunea Europeană (52 % din voturi pentru, față de 48 % împotrivă).
 25 martie 2017 - La Roma, liderii celor 27 de state membre ale UE se reunesc pentru a sărbători cea de a 60-a aniversare a semnării tratatelor de la Roma, care au deschis calea pentru o Uniune a păcii, a solidarității și democrației.
 6 mai 2017 - Parlamentul European inaugurează, la Bruxelles, un nou muzeu - Casa Istoriei Europene.
 17 noiembrie 2017 - Pilonul european al drepturilor sociale este semnat de Parlamentul European, Consiliu și Comisie, la Göteborg, în Suedia.
 7 decembrie 2017 - Se lansează la Milano Anul European al Patrimoniului Cultural 2018.
 3 mai 2018 – Este lansată DiscoverEU, o nouă inițiativă care le oferă tinerilor europeni cu vârsta de 18 ani șansa de a vizita între una și patru destinații străine, pe parcursul a maximum 30 de zile.
 25 mai 2018 - Noile norme în materie de protecție a datelor care garantează că informațiile cu caracter personal sunt protejate indiferent unde sunt trimise, prelucrate sau stocate, chiar și în afara UE.
 26-27 noiembrie 2018 - UE convine asupra unei noi strategii în favoarea tinerilor pentru perioada 2019-2027. Scopul acesteia este să aducă Uniunea mai aproape de tineri și să contribuie la abordarea chestiunilor care îi privesc.
 1 mai 2019 - UE celebrează a 15-a aniversare a celei mai ample extinderi din istoria sa, care a permis unui număr de zece țări să se alăture familiei europene. Este vorba despre Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovenia, Slovacia și Ungaria.
 9 mai 2019 - Declarația de la Sibiu. Lideri din 27 de state ale UE se reunesc în România, la Sibiu, cu ocazia Zilei Europei pentru a discuta despre provocările și prioritățile Uniunii Europene în următorii ani. Ei adoptă Declarația de la Sibiu ca semn al unității și încrederii în viitorul UE.
 31 ianuarie 2020 - Regatul Unit, care a fost stat membru al UE din 1973, părăsește Uniunea Europeană ca urmare a referendumului din 2016. Așa-numitul „Acord privind Brexitul”, aprobat în comun de către Parlamentul European și parlamentele britanice, prevede acum o perioadă de negociere care va redefini relațiile dintre UE și Regatul Unit în numeroase domenii, printre care comerțul, educația, ocuparea forței de muncă și apărarea, cu un impact substanțial asupra cetățenilor europeni și britanici în aceeași măsură.

Robert Schuman: arhitectul proiectului de integrare europeană

Robert Schuman s-a născut în anul 1886, mama sa fiind luxemburgheză, iar tatăl, de origine germană. Ca funcţionar superior vamal, atent la problemele specifice ale schimburilor de mărfuri şi ale vieţii comunitare de la frontiera între Germania-Franţa-Luxemburg, acesta a putut să aibă, de timpuriu, o anumită înrâurire asupra fiului, deschizându-i interesul pentru asemenea practici.
După trecerea bacalaureatului, în Luxemburg, Robert Schuman îşi continuă studiile în Franţa, la Paris, căpătând o serioasă instrucţie juridică şi economică. Concomitent, participă activ la multe din tumultoasele evenimente care se petrec în această ţară. Ca mulţi dintre intelectualii francezi ai vremii, intră în politică. Gândirea sa activă şi, în acelaşi timp, pragmatismul de care a dat dovadă mereu îl recomandă ca pe un bun lider de partid. Astfel, din 1946, se află în fruntea partidului Mişcarea Republicană Populară, funcţie pe care o deţine până la moarte (1963).
Implicarea lui în viaţa social-politică îi asigură o rapidă ascensiune în structurile de conducere ale autorităţii de stat, fiind, rând pe rând, prim-ministru (1947-1948), ministru de externe (1948-1953) ministru al justiţiei (1955-1956).
Ocupând asemenea poziţii politice înalte şi responsabilităţi sociale majore, Robert Schuman se impune ca o veritabilă personalitate, cu o certă autoritate în plan public. Lupta lui pentru redresarea ţării, după marasmul războiului, conjugată cu eforturile mai generale ţinând de aplicarea prevederilor Planului Marshall, îl orientează spre decizia lansării, în aprilie 1950, a unui proiect constructiv cuprinzător care îi va purta numele şi care a stat la baza constituirii Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, la care au aderat, mai întâi, Franţa, Germania, Belgia, Olanda şi Luxemburgul. Această iniţiativă, eminamente economică, va fi ulterior amplificată în conţinut, dezvoltându-se sub emblema Comunităţii Economice Europene, cunoscută, mai pe scurt, drept Piaţa Comună.
Cariera sa strălucită şi înfăptuirile lui notabile i-au păstrat nealterată memoria, Robert Schuman punându-şi o amprentă distinctă asupra întregii evoluţii a spaţiului european, din a doua jumătate a secolului XX. Datorită meritelor de excepţie, politico-diplomatice, în memoria lui s-a înfiinţat, la Luxemburg, Centrul de Studii şi Cercetări Europene Robert Schuman. În 2006, a fost sărbătorit, cu toate onorurile, în oraşul său natal, cu prilejul marcării a 120 de ani de la naştere, semn că posteritatea nu este totdeauna ingrată.

Ziua Europei va fi marcată sâmbătă, 9 mai 2020, ora 12.00, la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova din Ploieşti, str. Toma Caragiu, nr. 10, prin intonarea Imnului de Stat al României şi al Imnului Uniunii Europene.

,,Provocările noastre…’’

Dragi copii, continuăm întâlnirile noastre virtuale.
Istoria este interesantă și are un loc special în viețile oamenilor. Mihail Kogălniceanu spunea: ,,istoria…ne arată ce am fost, de unde am venit, ce suntem şi…ce avem să fim!’’.
Provocarea a fost lansată elevilor clasei a VII-a E de la Colegiul Național ,,Mihai Viteazul’’, Ploiești, prin intermediul d-nei diriginte Mariana Iancu, prof. dr. limba română. Invitația lansată copiilor, a fost de a descoperi evenimentele istorice petrecute la începutul lunii mai în anii 1877, 1945 și 1950.

Începutul lunii mai marchează trei momente importante din istoria națională și universală:
Anul 1877
-România și-a Proclamat Independența față de Imperiul Otoman.
Anul 1945
-Semnarea actului de capitulare necondiționată a Germaniei, fapt ce a dus la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa. Moment cunoscut în istorie ca Ziua Victoriei Aliaților.
Anul 1950
-Declarația rostită de Robert Schuman, ministrul francez de externe ce a rămas în istorie drept "Declarația Schuman". Acesta propunea o nouă formă de organizare a statelor Europei, ce a dus la crearea "Comunității Europene a Cărbunelui și a Oțelului", al cărei membri urmau să gestioneze împreună aceste două resurse. Evenimentul este sărbătorit anual ca Ziua Europei, o sărbătoare a păcii și unității în Europa.
Anul acesta marcăm 75 de ani de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial și 70 de ani de la pronunțarea "Declarației Schuman", considerată piatra de temelie a Uniunii Europene.
Provocarea le-a fost oferită copiilor pentru a ne povesti din perspectiva lor, momentele istorice de atunci și importanța lor pentru români și lumea întreagă.
Pornind de la evenimentele petrecute în anii menționați, copii au realizat proiecte interesante și astfel ne oferă o frumoasă lecție de istorie, pe care vă invităm să o vizualizaţi accesând linkul https://www.youtube.com/watch?v=AcPuxLzugls&t=1s
Prin documentarea efectuată, lucrând în echipă sau individual, elevii s-au transformat în mici profesori și ne invită să facem o călătorie fascinantă prin istoria națională și universală.
Importanța istoriei ne-o ilustrează și cuvintele d-nei prof. dr. Mariana Iancu:
„Istoria este și va rămâne, mereu, o „lecție" dincolo de școală, de manuale...
Este marea lecție de viață pe care ne-o transmit generațiile anterioare, cei ce au făurit-o și, mai ales, cei ce și-au dat viața pentru noi, pentru ROMÂNIA.
Este acea lecție minunată care ne învață să devenim FIII ADEVĂRAȚI AI ROMÂNIEI.
Noi toți, elevii de ieri și cei de azi, trebuie să înțelegem istoria și să învățăm din ea IUBIREA SFÂNTĂ DE ȚARĂ, adică respectul, sacrificiul, datoria, dăruirea – căci trebuie să dăruim această superbă țară, cu orice sacrificiu!, copiilor și nepoților noștri…
Iubirea de țară? – «…IUBIREA DE MOȘIE E UN ZID» (Mihai Eminescu, Scrisoarea a III-a)…”

Programul manifestărilor organizate cu ocazia
„ZILEI DREPTULUI INTERNAȚIONAL UMANITAR”
Ediția a VII-a, 2020

NOTĂ: Activitățile menționate mai jos se vor desfășura în format online şi pot fi vizualizate accesând linkul https://sites.google.com/view/valente-educative/home. Unele dintre ele vor fi organizate cu participarea publicului la o dată când se vor ridica restricțiile pandemiei COVID - 19.

Perioada: 5 mai - 15 mai 2020
Organizatori și parteneri: Oganizatori și parteneri: Consiliul Județean Prahova, Primăria Municipiului Ploiești, Muzeul Județean de Științele Naturii, Inspectoratul Școlar Județean Prahova, Colegiul Național „Regina Maria” Ploieşti, Biblioteca Județeană „Nicolae Iorga”, Baza 2 Logistică „Valahia”, Ploiești, Asociaţia Română de Drept Umanitar - Filiala Prahova, Centrul Transdisciplinar de Drepturile Omului-SNSPA, Asociația de Geopolitică „Ion Conea”, Cercul Militar Ploiești, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, Muzeul Județean de Științele Naturii Prahova, Organizația Județeană a Cdrelor Militare în Rezervă și Retragere „Aurel Vlaicu”, Asociația Veteranilor de Război - Filiala Prahova, Asociația de Dreptul Conflictelor Armate - Republica Moldova.

Tematica ediției a VII-a, 2020- Rolul mass media în promovarea principiilor și valorilor umanitare

Lansare catalog „Corespondent de război. Statut și protecție internaţională”
Coordonatori: Mario Hadrian Balint,corespondent de război,
dr. Dumitru Codiță, președinte ARDUPH.

Lansare carte „Rolul mass media în promovarea principiilor și valorilor umanitare”
Coordonatori: prof. univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu,
prof. drd. Elena Roxana Vișan
prof. univ. dr. Dumitru Codiță

Vernisarea expoziției fotografice cu tema: „Fereastră spre Kandahar”
Autor: jurnalist Mario Hadrian Balint.

Vernisarea expoziției fotografice cu tema: „Între violențe, sufletul combatantului”
Autor: fotograf-jurnalist Nicolae Pojoga.

Declarație politică: „Ziua Dreptului Internațional Umanitar. Solitari,dar solidari!”
Deputat Parlamentul României Doamna Rodica Paraschiv

Lansarea Apelului de la Ploiești (IV) adresat autorităților militare și civile cu responsabilități în respectarea statutului jurnaliștilor în misiuni periculoase

100 de ani de la moartea lui CONSTANTIN DOBROGEANU-GHEREA (1855-1920)

Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova deține în patrimoniul său o serie de piese muzeale (documente, fotografii, cărți, etc.) care fac referire la viața și activitatea lui Constantin Dobrogeanu-Gherea. Întrucât astăzi se împlinesc 100 de ani de la decesul celui care o mare parte a vieții sale a trăit și a activat la Ploiești, legându-și definitiv numele de urbea noastră, considerăm oportună prezentarea unei scurte biografii a celui care a fost supranumit „Nestorul socialiștilor români”.

Numele său real era Solomon Katz. S-a născut la 21 mai 1855 la Slavianka, în gubernia Ekaterinoslav din cadrul Imperiului Ţarist (azi, în Ucraina). După absolvirea claselor gimnaziale în localitatea natală, se înscrie în 1872 ca audient la cursurile Facultății de Ştiinţe de la Universitatea din Harkov. Aici intră în rândurile cercurilor revoluţionare (nihiliste) şi, urmărit de Ohrana ţaristă (poliţia secretă), se refugiază în 1875 în România, la Iaşi, unde se va ocupa cu organizarea transportului literaturii revoluţionare ruse prin ţara noastră. În această perioadă o cunoaște și se îndrăgosteşte de Sofia Parcevski, fiica unui cârciumar polonez. Către finele lui 1876, după ce anterior își încercase norocul în afaceri la București, Gherea se stabilește la Ploiești. Aici își strămută atelierul de arămărie pe care l-a avut în capitală dar tânăra familie se confrunta cu grave probleme financiare (Sofia născuse în decembrie 1876 la Iași și a venit la Ploiești cu fetița la începutul anului 1877). În vara anului 1877, în timpul Războiului de Independenţă, ca să nu fie arestat de către agenţii Ohranei ţariste care însoţeau trupele ruse ce tranzitau ţara, îşi procură un paşaport american pe numele de Robert Jeenx (sau Jinx) şi, sub această identitate, devine antreprenor de spălătorii de rufe pentru Crucea Roşie rusească. În pofida precauţiilor sale este identificat totuşi şi răpit în octombrie 1878. A fost dus în Rusia unde va fi încarcerat, pentru ca ulterior să fie deportat pe termen nelimitat în localitatea Mezen, lângă Marea Albă. De aici reușește să evadeze şi să se reîntoarcă în România în septembrie 1879.

În 1881, cu ajutorul lui Zamfir Arbore, ia în concesiune restaurantul Gării Ploieşti (azi Gara de Sud), concesiune pe care o va deţine, nu fără unele şicane, până la moartea sa. În acest loc Gherea îşi petrecea o bună parte din timp, fapt care avea să-i atragă ironiile lui Titu Maiorescu şi B. P. Haşdeu. Acesta din urmă, client statornic al restaurantului, chestionat de un chelner în legătură cu mâncarea servită, ar fi răspuns cu umor (făcând referire la activitatea de critic literar a lui Gherea): „deasupra oricărei critici”. Însă, şi mai important, restaurantul i-a creat neplăceri din cauza prezenţei revoluţionarilor ruşi găzduiţi la Ploieşti precum şi a ajutorului oferit de acesta mişcării revoluţionare ruse dar şi celei socialiste româneşti. Potrivit propriilor afirmaţii, restaurantul era „asediat de spionii consulatului rusesc” şi „supravegheat de poliţia românească”. Gherea a fost pus sub o permanentă şi atentă monitorizare, Ohrana ţaristă considerându-l, chiar şi în 1902, drept „persoana cea mai importantă de supravegheat din România”.

Constantin Dobrogeanu-Gherea a contribuit la înfiinţarea unor gazete socialiste ca România Viitoare, Contemporanul, Emanciparea, Revista socială, Munca, Democraţia socială, în care a publicat o serie de articole şi studii, în bună măsură activitatea sa publicistică fiind consacrată transformării mişcării socialiste în formaţiune politică. Dobrogeanu-Gherea a jucat un rol important în organizarea centralizată a mişcării socialiste româneşti, acţiune care a culminat cu înfiinţarea Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România (1893), partid al cărui principal ideolog şi mentor spiritual a  rămas până la finele vieţii. La numai şase ani de la înfiinţare, P.S.D.M.R. intra într-un impas prin aşa-numita trădare a „generoşilor”, acei socialişti care au plecat din rândurile mişcării şi s-au înscris în P.N.L., moment care l-a afectat profund.

Dobrogeanu-Gherea s-a manifestat şi pe tărâmul criticii literare. Debutul şi l-a făcut în februarie 1885 când a publicat în paginile Contemporanului, revista editată de cercul socialist de la Iaşi, studiul „Ştefan Hudici”. A continuat să publice în perioada următoare o serie de articole de critică literară: „Trei comedii ale lui I. L. Caragiale”, „Generaţia nouă de Turghenief”, „Dostoievski” etc.. Afirmarea sa în acest domeniu s-a produs odată cu celebra polemică cu Titu Maiorescu, cel mai mare critic român al timpului, polemică ce avea să continue până în 1888, când se încheie activitatea lui Gherea la Contemporanul. Articolele publicate le va reuni în cele trei volume de „Studii critice”, apărute în anii 1890, 1891 şi 1897. În 1893 a înfiinţat revista „Literatură şi ştiinţă” cu intenţia ca în paginile acesteia să publice cei mai reprezentativi scriitori ai timpului, însă din ea vor apărea doar două numere.

Opera sa fundamentală avea să fie reprezentată de lucrarea „Neoiobăgia. Studiu economico-sociologic al problemei noastre agrare”, publicată în 1910, în care Gherea îşi dovedea calităţile de sociolog şi unde realiza o analiză riguroasă a celei mai spinoase probleme a societăţii româneşti. Lucrarea a reprezentat rodul unei munci depusă timp de trei ani, fiind primită ca un adevărat eveniment al vieţii ideologice din România. Militanţii socialişti aşteptau cu nerăbdare apariţia acesteia. În sprijinul acestei afirmaţii vine scrisoarea aflată în patrimoniul muzeului nostru, trimisă de la Paris, la finele anului 1910, de către socialistul Ion Sion. Din capitala Franţei, acesta mulţumea lui Gherea pentru trimiterea unui exemplar al lucrării, considerată a fi „un far călăuzitor, dătător de lumină, în priceperea şi cunoaşterea problemei noastre agrare”. Totodată era subliniat rolul important pe care această carte urma să-l joace în „agitaţia noastră în privinţa chestiunii ţărăneşti”.

În 1912 suferă enorm la moartea unuia dintre cei mai buni prieteni ai săi, I. L. Caragiale, pe care-l considera „cea mai luminată minte şi cel mai mare talent al României”, „... singurul supraom pe care am avut ocazia să-l întâlnesc în viaţă”.

Odată cu intrarea României în Primul război mondial (1916) se refugiază în Elveţia, de unde revine în ţară de-abia în noiembrie 1919. Din ce în ce mai suferind, s-a stins din viaţă la 7 mai 1920. O imensă mulţime avea să se adune în ziua de 9 mai pentru a-l conduce pe ultimul drum, la cimitirul Sfânta Vineri din capitală.

În privința familiei sale, așa cum am menționat anterior, Gherea a avut-o toată viața alături pe Sofia Parcevski. Deși cei doi conviețuiau încă din 1875, căsătoria civilă s-a înfăptuit de-abia la 21 octombrie 1901 în urbea Sinaia, unde familia deținea o altă locuință. Din mariajul lor au rezultat trei copii: Ștefania (1876-1944) - pianistă, căsătorită cu eseistul, istoricul și criticul literar Paul Zarifopol, Alexandru (1879-1938) - inginer, om politic socialist și comunist, executat la Moscova în timpul terorii staliniste, și Ionel (1895-1978) – filozof, pianist, eseist, traducător și memorialist.

muzeograf Adrian STAN

 Bibliografie selectivă:

1.Ion Ardeleanu, Nicolae Sorin, C. Dobrogeanu-Gherea. Corespondenţă, Editura Minerva, București, 1972

2.Gh. Haupt, Începutul activităţii revoluţionare a lui C. Dobrogeanu-Gherea, în Studii. Revistă de istorie, Anul X, nr. 3, 1957

3.Zigu Ornea, Viaţa lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1982

4.Zigu Ornea, Opera lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1983

5.Alexandru H. Popa, Sinaia – 21 octombrie 1901, căsătoria civilă a lui Constantin Cassu Dobrogeanu (Gherea) cu Sofia Grigore Parcevschi, în Atitudini, nr. 11 (140), nr. 12 (141), Ploiești, 2018

6.C.[ristian] R.[acovski], C. Dobrogeanu-Gherea, în Calendarul muncei pe anul 1907, 1906

7.Jardar Seim, Dobrogeanu-Gherea: 1879 - Evadare în Norvegia, în Magazin Istoric, nr. 4 (133), 1978

8.Adrian Stan, Constantin Dobrogeanu-Gherea - corespondență inedită, în Anuarul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, serie nouă, VI (14), Editura Istros, Brăila, 2015

Vă invităm să vizionaţi filmul "Victor Teodorescu - Ipostaze fotografice", accesând linkul https://www.youtube.com/watch?v=zVp2OGheR0o&t=264s

Vizionare plăcută!

Vă invităm să vizionaţi conferinţa "Integrarea provinciilor unite în anul 1918, în statul naţional român", din ciclul "Istorie şi Civilizaţie", susţinută de domnul prof. univ. dr. Ioan Scurtu, accesând linkul https://www.youtube.com/watch?v=LMtueKDYAiE

Vizionare plăcută!