Introducerea c?r?ii „Documente de pe Valea Teleajenului?, 1925

 

 

Valea Teleajenului, al c?rei centru e V?lenii de Munte, adic? „Rîurenii” de c?tre munte, arat? prin înf??i?area satelor ei bogate, cu cl?diri de o art? real? ?i variat?, c? a fost din vechi, din foarte vechi vremuri un drum de cultur?. ?tefan Grecianu spunea despre acest drum: „nu era pe la muntele Bratocea, pe unde izvor??te apa Teleajenului, ci pe la Vârful lui Crai ?i terasa Tabla Bu?ii, unde izvor??te apa Telejenelului, ?i este ?i valea Cera?ului, se f?cea circula?ia pe atunci, ?i a?a mai jos revenea tot în valea Teleajenului spre V?leni c?tre Ploie?ti.

C?r?mizile romane aflate în fundul ei, dovedind c?, pe lâng? comunica?ia prin trec?torile Moldovei de Jos, ?esul muntean el însu?i avea o leg?tur? cu Ardealul ?i anume cu partea cea mai pu?in romanizat? ?i exploatat? din acest ?inut, nu sunt cea mai veche urm? de trecut pe aici.

La Drajna de Jos s-au g?sit foarte frumoase arme din epoca de bronz, asemenea cu produsele cele mai fine ale atelierelor din Apus le-am depus eu însumi la Museul de Antichit??i din Bucure?ti care arat? ce b?trâne sunt a?ez?rile omene?ti în aceast? regiune.

Dat fiind c? Slavii din secolul al VI-lea, cu cari lupt? Bizantinii Imp?ratului Mauriciu, erau pe lâng? riurile Ilfov („„Ilivachia”) ?i Buz?u, nu exist? îndoial? c? se men?inea drumul Teleajenului ?i trec?toarea de la Tabla Bu?ii. Numele râului poate s? fi venit înc? de la n?v?litori ?i oaspe?i în trecere, apar?inând familiei turanice: dac? este o Teleg?, pe alt? vale, o Teleajn? în Moldova, jud. Vasluiu, numele ?efului bulg?resc Tele? poate îi apropiat de al ambelor ape. Dar supt c?peteniile slave de sigur c? masa locuitorilor r?mânea în cea mai mare parte româneasc?. Dac? Drajna, „R?pedea”, dup? râu, Ogretin, Bratocea, Homorâciu, de la hom-him, deal, sunt nume slave, ?i Stari-Chiojd, într-o vale vecin?, une?te calificativul oficial slavon pentru vechiu cu ungurescul K?vesd, de la k?, piatr?, stânc?, pasul carpatic se zice, foarte pitoresc: Cheia, ?i Mâneciul nu înseamn? altceva decât „mâneca”, defileul. Celelalte sate au origine genealogic? (Pose?ti de la mo?ul Posea,etc.).

Faptul c? în cele d-int?iu timpuri ale principatului muntean Domnia „a toat? ?ara-Rom?neasc?” trece de la Arge? la Câmpulung pentru a se coborâ pe Râul Doamnei la linia Dâmbovi?ei ?i Ialomi?ei spre Bucure?ti ?i Târgovi?te, ca ?i privilegiul dat la 1358 de regele Ungariei Ludovic cel Mare Bra?ovenilor, în drum spre Br?ila, ca ?i cum aici n-ar fi fost alt st?pân, dovedesc c? acest ?inut a avut o individualitate bine l?murit?. Numele de S?cuieni, foarte vechiu, pe care-l purta jude?ul pân? d?un?zi, de la Bucov la Chioajde, arat? c? a fost colonisat cu Români din Secuime (cf. Ungureni pentru Români din „?ara Ungureasc?”), c? era o prelungire „transalpin?'' a Secuimii. Tendin?a de osebire a oamenilor de aici, necontenit împrosp?ta?i cu Ardeleni (cf. numele moc?ne?ti în oiu, ca L?z?roiu) se vede ?i din caracterul particular al boierilor de Buz?u, cari dup? Neagoe-Vod? vreau s? împuie ?erii pe Domnul lor, ?i prin atribu?iile militare ale ?eranilor de aici, Ro?ii.

Nu ?tiu dac? V?lenii existau înc? de la începutul secolului al XV-lea ?i e cu putin?? c? el s? fi cuprins împreun? mai multe sate, un grup întreg, ca ?i Câmpulungurile ?i Chioajdele, dar Drajna apare ca loc de „hotar” este chiar cuvântul în slavone?te într-o scrisoare a lui Vlad Vod? C?lug?rul, de la sfâr?itul acelui veac. E vorba de negustorii munteni cari au c?p?tat în Secuime, la Budila ?i Bre?c, berbeci din Moldova ?i, aducându-i acas?, au fost opri?i (acesta e sensul cuvântului slavon care înseamn? de obiceiu „t?ia?i”) ?i p?gubi?i. Nu c? ar fi fost adev?ratul hotar acolo, la Drajna, ci regiunea de hotar, cu vama, trebuie s? fie astfel notat?.

Dar cetatea Teleajenului pe care a luat-o de la Radu cel Frumos, ?tefan cel Mare în 1473 nu putea fi nici sus în munte, c?ci se afla pe drumul n?v?lirii moldovene?ti, nici mai jos, în locuri care nu se pot ap?ra: trebuie s? admitem deci c? aici pârc?labii munteni s-au împotrivit marelui Domn cuceritor. Adaug ?i o alt? dovad?: cînd Moldovenii au întrat în acea zi de 1-iu Octombre în cetate, ei, arzând-o, t?ind capetele pârc?labilor ?i prinzând pe femeile lor, au dus în robie ?i „mul?i ?igani” (cuvintul slavon e „?igani”). Dar p?n? azi o numeroas? ?ig?nie, de me?teri ?i l?utari, mai mare decât în jurul altor vechi m?n?stiri, tr?ie?te în V?lenii de Munte.

De acum numai hasardul luptelor scoate aceast? regiune din patriarcalismul ei neistoric. „În 1637, când „craiul” ardelean Rakoczy a fost chemat în ajutor de Matei Basarab contra lui Vasile Lupu, loan Kemâny, comandantul trupelor princiare era la V?leni, în ziua de 11 Novembre. Vod? însu?i se afla în lag?r pe Teleajen, în p?r?ile Urla?ilor.

La 1692 Brâncoveanu, care intrase în Ardeal, cu Turcii, contra Imperialilor pe la Dragoslave, pentru a participa la victoria de la Zirne?ti, se întorcea pe dincoace, ?i de la Cera? el mergea la V?leni, unde s-a ?inut consiliul de r?zboi cu Serascherul turcesc, cu Pa?ii lui ?i cu Emeric Tokoly. Acela?i pas era s? cunoasc? mândria trecerii mun?ilor în August 1916 ?i am?r?ciunea retragerii din Septembrie al aceluia?i an tragic.

Leg?turile cu oierii se p?streaz?, strânse, în tot acest timp. Astfel ziarul bra?ovean al lui P. Benckner înseamn? c? în Septembre 1681 loan Graissing, ducându-se dincoace, „ca s?-?i vad? oile”, la V?leni, dac? nu e cel din Muscel, mai aproape, se sperie de zvonurile privitoare la ho?i, pune pe c?l?uz? s?-l p?zeasc? pe prag cu palo?ul în mân?, vrea apoi s?-l împu?te când, diminea?a, îl afl? dormind, ?i, alergând oaspetele, prime?te desc?rc?tura în piept. „V?lenarii”, die Wellyener, sar la uciga?, îl bat r?u, îl duc legat la Vod?, dar Bra?oveanul se r?scump?r? cu 500 de lei.

De atunci, de la 1680, e ?i cl?direa „m?n?stirii”, pe locul unde fusese vechea biseric? de lemn, cu cheltuiala Clucerului Hagi Stoian ?i a so?iei lui, Ilinca.

„La începutul secolului al XVIII-lea, la V?leni ca ?i la Câmpina era un târg important, la care se aduceau ?i ca?cavale din Ardeal.

Secolul al XVIII-lea d? ca întâmpl?ri de c?petenie cutremurul din 31 Maiu 1737, refacerea bisericii m?n?stirii între 1742 ?i 1746 ?i trecerea o?tilor lui Nicolae Mavrogheni în Ardeal la 1786. Biserica Bercenilor, într-unul din satele mo?nene?ti, care s-au unit în jurul târgului formând ora?ul V?lenilor, exista acum la 1790, ca ?i, probabil, aceia a Berivoie?tilor, urma?ii lui Berivoiu, P?ncule?tii având m?n?stirea, iar Negule?tii alipindu-se la alt? biseric? ?i Tabacii ?inind pe a lor, Sf. Nicolae.

Afar? de ciuma din 1772, valea nu mai are „evenimente istorice” pentru tot secolul al XVIII-lea.

Dar pribegii dinnaintea n?v?lirilor din secolul al XVIII-lea aflau ?i ei un ad?post în acest col? ferit al ?erii de supt munte. Astfel cu miile se oplo?esc aici fugarii din 1802 înaintea Pasvangiilor, întocmai cum în tragicul an 1916 mul?imea de refugia?i ardeleni, cu preo?ii în frunte, g?sir? aici cel d-int?iu punct de popas în siguran??.

Vama din V?leni e pomenit? supt Brîncoveanu, ca ?i la sfâr?itul epocii fanariote. Vedem din actele noastre cârciuma din apropiere, m?rfile ce trec pe spinarea cailor, conflictele cu dreg?torii de acolo.

Acest început al secolului al XIX-lea a fost o epoc? de înflorire pentru toat? aceast? regiune. De atunci sunt averile, ca a lui Moise P?nculescu, a c?rii cre?tere se poate vedea din documentele ce urmeaz?, de atunci sunt frumoasele locuin?i cu cerdacul pe stâlpi, de atunci ?i înnoirea bisericilor. M?n?stirea din V?leni se reface a doua oar?, dup? cutremurul din 1802, biserica Filip se ridic?, aproape, cu interesantu-i turnule? sprinten, ca s? urmeze Sf. loan ?i cea din Tabaci. Prin împrejurimi, cl?dirile religioase sunt cam tot de pe atunci, afar? de cea din Homorâciu, f?cut? de c?pitanul Iane la 1744, ?i de cea din M?gurele, datorit? unei jup?nese din neamul Filipe?tilor, m?ritat? cu un str?in, Caramal?u. Astfel la Ogretin interesantul mic l?ca? acoperit cu str?lucitoare fresce din 1817, ajutând Radu, negustor din acel sat chiar, ?i so?ia unui alt negustor, din C?rbune?ti, într-o vale vecin?, unde, între pomii livezilor ?i supt o st?pânitoare curte boiereasc?, se f?râm? pietrele unei bisericu?e.

Logof?tul Filip, ctitorul din V?leni,e pomenit înc? la 1819.

Aproape în acela?i timp se a?eaz? trei ?tiri despre V?lenii de Munte ?i p?r?ile vecine.

Duioasa pomenire a logof?tului Filip, ctitorul bisericii cu acest nume, care-?i trimetea oile p?n? în dep?rtatele v?i ale Dobrogii, frumoas? bucat? de literatur? patriarchal?, pe care la doi pa?i de ctitoria logof?tului mocan, o tip?riam acuma cincisprezece ani de zile în „Cuvânt?ri de înmormântare ?i pomenire”.

Presen?a în localitate, la 1833, a consulului englez Blutte, care, în casele chiar ale polcovnicului Panca, atât de adeseaori pomenit în actele noastre, deci în locuin?a mea de azi ?i lâng? aceia unde „misionarele” se preg?tesc pentru o via?? de cultur? activ? ?i de moralitate sf?tuitoare, se l?muria asupra ?erii prin convorbirile lui cu maiorul Constantin Gheorghe Filipescu de la Drajna de Jos, cu „tân?rul plin de sentimente liberale” Stamati Zamora ?i cu dasc?lul local, la lec?iile c?ruia asista, Gherasim sau I. G. Gorjan, traduc?torul Halimalei ?i editorul, mai târziu, de calendare. Un fiu -adoptiv al lui Blutte, probabil un copil din flori, era încredin?at ?colii care era s? aib? de profesor ?i pe înv??atul latinist ardelean David Alm??anu.

În aceste împrejur?ri, discutând pân? la ziu?, a scris str?inul în?eleg?tor de rosturile noastre acea carte francez?, atât de c?lduroas? pentru presentul ?i viitorul nostru, din care Gorjan, c?ruia-i fusese încredin?at?, a salvat numai frumoasa prefa??.

În sfâr?it pe la 1840, tot în leg?tur? cu boierii din Drajna, venea pe aici Vaillant, autorul vastei c?r?i „La Romanie?, în al treilea volum al c?reia zugr?ve?te târgul cu pia?a, cu pr?v?liile ?i hanurile lui, cu casele boiere?ti ?i caldarâmul, cu izvoarele de ap? deasupra V?lencii, cu paji?tile verzi ?i dealurile pr?p?stuite, cu Teleajenul iute ?i b?trâna moar?, cu p?storii din prejur. lat?-l, în calea spre Pose?ti ?i Cheia, la Drajna, unde nu afl? pe proprietar, Alexandru Filipescu, al c?rui nume ?i ale c?rui arme se v?d de-asupra drumului ce suie spre curtea cea veche ?i ale c?rui c?r?i se p?streaz? înc? în noul castel. Afl? aici, în locul vân?torului pasionat ?i boierului liberal, pe prietenul lui de mul?i ani, Colson, de loc din Dauphine, autorul picturii în stil occidental care era odat? la biserica satului ?i a fost adus? apoi la curte. Aici, cl?dirile amestecate ale unei mari ?i bune gospod?rii, cu „cas? de iarn?” ?i „cas? de var?”, cu gr?din? de flori, pavilionul chines cu zâng?nitul clopo?eilor lui, livada rodnic?, sera cu arbori str?ini ?i micul arsenal casnic. O mas? cu maz?re abia culeas? a?teapt? pe c?l?tori. Merge spre Pose?ti printre câmpii înflorite, cu întâlnirea unui alai de mort ?i cu vederea casei de lemn cump?rate treizeci ?i opt de franci, pe care noul st?pân o mut? la dânsul. Astfel se ajunge la Chioajde.

În sfâr?it, în Domnia lui Vod?-?tirbei un geolog englez str?bate regiunea de la P?t?rlage la: V?leni pentru a vedea pu?urile de p?cur? de la P?cure?i („P?curea?a”). ?i el scrie cu privire la acestea: „Am aflat peste treizeci ?i cinci de pu?uri, care sunt f?cute de mo?i, mo?neni, ?i de cei de -acum l?cuitori, fiindc?, mo?ia aceasta fiind megie?easc?, to?i l?cuitorii satului se împ?rt??esc din aceast? p?cur?” .

Mai toate originalele actelor din acest volum sunt la mine.♦  N. lorga.

Muzeograf Mihaela Voicea