Luni, 21 Decembrie 2020 10:09
Paul Constantinescu este autorul unicului Oratoriu de Crăciun din patrimoniul muzicii românești.
O lucrare fără egal pe de o parte, pe de alta capabilă să se înscrie în creația universală.
Premiera absolută a Oratoriului Bizantin de Crăciun „Nașterea Domnului” a avut loc la Ateneul Român, pe 21 decembrie 1947, avându-l la pupitrul orchestrei pe Constantin Silvestri. Această lucrare de o mare frumusețe muzicală și spirituală a fost prezentată apoi, în septembrie 1967, tot în aceeași sală, sub bagheta lui Mircea Basarab, în cadrul Festivalului „George Enescu” aflat atunci la cea de-a IV-a sa ediție.
Duminică, 20 Decembrie 2020 17:27
57 de ani de la trecerea în eternitate a compozitorului
În semn de profund omagiu, reprezentanți ai Muzeului Memorial "Paul Constantinescu", Asociația Culturală "Paul Constantinescu-209"și Casa de Cultură "I.L.Caragiale" - Ploiești au depus flori la bustul compozitorului, aflat în curtea Muzeului Memorial "Paul Constantinescu".
În urma unei nemiloase și neiertătoare boli, la 20 decembrie 1963, în plină putere de muncă (avea numai 54 de ani și jumătate), a trecut în lumea cea veșnică, strălucitul compozitor, dirijor, muzicolog și prof. universitar la Academia de Muzică Religioasă (1937-1941) și la Conservatorul de Muzică din București (1941-1963), Paul Constantinescu (n.30 iunie 1909 Ploiești), maestru emerit al artei și laureat al Premiului de Stat, membru corespondent al Academiei Române.
Personalitate marcantă a muzicii românești, Paul Constantinescu se află printre primii artişti formaţi în ţară, este făuritorul unei revoluţii în muzica românească. În opera sa pulsează într-un circuit armonios elementele stabile ale tradiției folclorice și dinamismul artei moderne, ambele cuprinse într-o sinteză nouă, asimilate sau forjate de însuși compozitorul. Paul Constantinescu a atacat cu o cutezătoare putere de investigație tematică și stilistică genurile muzicii de cameră, simfonice, coral-simfonice, operei cu conținut de satiră socială, baletului, muzicii de film. Lărgind orizontul inspirației din folclor prin transfigurarea melosului bizantin și prin sinteza măiestrită a cântecului popular de pe întreg cuprinsul țării, compozitorul a creat adevărate capodopere, în care vibrează concepția etică și estetică specific românească.
Duminică, 20 Decembrie 2020 10:53
Vă invităm să vizitați expoziția „Obiceiuri populare de iarnă la români”, realizată în colaborare cu Colegiul de Artă „Carmen Sylva” Ploiesti, la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, Ploiești, strada Toma Caragiu, nr. 10.
Vă asteptăm cu drag!
Joi, 17 Decembrie 2020 10:55
Muzeul Memorial „Cezar Petrescu” s-a deschis în data de 17 decembrie 1967, la șase ani după moartea scriitorului. Născut la 1 decembrie 1892, în Hodora Cotnari- Iași, Cezar Petrescu avea să își finalizeze studiile juridice la Iași, ca mai apoi să-și înceapă anii de peregrinări încheiați cu statornicirea la Bușteni, unde a trăit pentru ultimii 24 de ani din viață.
Realizată în stil neo-brâncovenesc, construcția datează din 1918 și a aparținut unei familii de avocați înainte de a fi cumpărată de scriitor în 1937. Prin intrarea în posesia acestei vile, Cezar Petrescu și-a îndeplinit un vis care-l bântuia încă din tinerețe. Dacă pentru cariera de gazetar și publicist zumzetul orașului îi era necesar, pentru aceea de romancier îi trebuia un loc liniștit și izolat, unde să poată medita și da naștere unor idei demne de cerneala tiparului. Deși până la 45 de ani publicase 20 de volume și numeroase articole în presă, mare parte din opera sa a fost scrisă la Bușteni.
La dorința scriitorului, după moartea sa, casa a fost donată de către moștenitori statului român, cu scopul de a fi transformată într-un loc de cultură care să cinstească memoria celui care a fost romancierul, gazetarul, publicistul și traducătorul Cezar Petrescu. Așa se face că multe dintre lucrurile personale ale acestuia se află încă dincolo de pragul muzeului, păstrând vie amintirea sa.
De la intrare, statuile martirilor Horia, Cloșca și Crișan, realizate de Oscar Han, întâmpină vizitatorii, alături de tablouri semnate de Iser, Demian, Jiquidi, Löewendal, Bilțiu Dăncuș, toate amintind de prietenia scriitorului cu unii dintre marii artiști plastici ai vremii.
Sufrageria este mobilată în stil românesc, cu un mobilier făcut pe comandă la București, ceramică ardelenească și covoare oltenești. Biblioteca din biroul de primire numără aproximativ 1700 de volume, majoritatea dintre acestea fiind în limba franceză.
Expoziția documentară a fost realizată în urma dezafectării a două dormitoare, cel al soției și cel al mamei scriitorului. Aici se găsesc tablouri cu membrii familiei, fotografii cu scriitorul, câteva documente de viață și opera expusă. Tot în acest spațiu, vizitatorul îl descoperă pe Cezar Petrescu în ipostaza de grafician, cu câteva lucrări expuse.
La etajul al doilea se află un dormitor, două birouri, un cabinet de presă, biblioteca și o verandă. Întreg etajul reprezenta intimitatea scriitorului, locul de creație și delectare.
Dormitorul este singura încăpere de aici unde nu se găsesc cărți. În biroul de iarnă, Cezar Petrescu își petrecea mult timp lucrând în special iarna, această încăpere fiind mai călduroasă. În biroul bibliotecă se află cel mai vechi mobilier din casă, adus de la Averești. Aici se disting: o fotografie cu unicul său fiu, tocul, sugativa, câteva scrisori și o veioză. Veranda păstrează pe masă ultimul articol al scriitorului care a rămas neterminat. Tot aici se găsesc rafturi cu cărți și o măsuță rotundă pe care se află serviciul de cafea.
Cabinetul de presă reunește colecții de ziare și reviste, adunate de Cezar Petrescu încă din adolescență și până spre finalul vieții. Printre colecțiile semnificative se numără: „Adevărul”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Gândirea”. Biblioteca reunește clasici din literatura română și universală, numărând aproximativ 12 000 de volume.
O oază de cultură, Muzeul Memorial „Cezar Petrescu” Bușteni își așteaptă vizitatorii pentru o călătorie în timp, redecoperind trecutul într-o atmosferă caldă și primitoare.
Muzeograf Ioana Ilie,
Coordonator al Muzeului Memorial "Cezar Petrescu" Buşteni
Joi, 17 Decembrie 2020 08:43
Motto:
„Caligrafia înseamnă, în cea mai mare parte, mult studiu individual și disciplină”.
♦ Ovidiu Hrin
Vă prezentăm cartea poştală realizată de George Năstase, elev la Colegiul Naţional "Ion Luca Caragiale" Ploieşti, clasa a IX-a G, în cadrul proiectului educaţional "Caligrafia - arta scrisului".
Miercuri, 16 Decembrie 2020 15:09
În pragul Sfintelor sărbători ale Crăciunului, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, în parteneriat cu Colegiul de Artă „Carmen Sylva” Ploiești vă prezintă expoziția „Obiceiuri populare de iarnă la români” ce este deschisă în perioada 18 decembrie 2020 – 8 ianuarie 2021, la sediul muzeului din Ploiești, str. Toma Caragiu, nr. 10.
Expoziția reunește 34 de lucrări artistice, fiind un bun prilej de a duce în sufletele noastre atmosfera satului românesc de ieri și de azi din timpul sărbătorilor de iarnă la români.
Despre cum umblau copiii cu Steaua și recuzita obligatorie a colindătorilor la sate, mersul cu Plugușorul, cu Semănatul, cu Sorcova, Brezaia ce însoțea cetele de colindători, obiceiurile magice erotico-premaritale din noaptea Sfântului Vasile și de Bobotează, toate acestea le aflăm prin intermediul reprezentărilor grafice și picturale realizate de elevii claselor gimnaziale și de liceu ai Colegiului de Artă.
Mulțumim în mod deosebit acestor tineri talentați și doamnelor profesoare Liliana Marin, Adriana Brăileanu, Georgiana Tudor, Mădălina Gheorghe-Tănase pentru colaborarea cu totul specială în organizarea acestui eveniment.
Muzeograf Ioana Constantin
Miercuri, 16 Decembrie 2020 10:54
E vremea colindelor, a gândurilor frumoase și a faptelor bune! Colindele religioase, prin versurile lor simple, dar pline de duioșie trimit către un mesaj al mântuirii având în centru nașterea pruncului Iisus.
Noi continuăm seria tradițiilor și obiceiurilor dedicate Sfintelor sărbători de iarnă la români cu un alt colind – „Maica Domnului”, un document-manuscris ce datează din a doua jumătate a deceniului doi al secolului al XX-lea și este păstrat în patrimoniul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, Colecţia Gheorghe Zagoriț.
Versurile au fost culese de elevul Gheorghe Gh. Ioan de la clasa a III-a B a Liceului „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești şi trimise, spre a fi publicate, profesorului Gheorghe Zagoritz.
Colindul surprinde lungul drum către Betlleem și întâmplările prin care trece Prea Nevinovata, Sfânta Maică a lui Iisus ce „rătăcește în jos și-n sus… ca pe fiul Sfânt să-l nască”.
În gândirea populară, în mentalitatea țăranului român, natura este în strânsă legătură cu omul, iar atitudinea lui față de natură, devine în colinde atitudinea Maicii Domnului. Plopul a fost blestemat să tremure fără încetare pentru că, prin freamătul frunzelor sale și prin puțina sa umbră nu a putut oferi un loc de odihnă pentru Maica Sfântă. În același mod, calul este afurisit pentru tropotul și zgomotul său, în timp ce boul este binecuvântat pentru blândețe și cumințenie, Maica Domnului găsind în grajdul lor un loc prielnic pentru a-l naște pe Fiul cel Sfânt.
Maica Domnului
I
„Sfânta Maic’a lui Iisus
Rătăcește în jos și’n sus
Pe câmpia unui râu,
Printre grâne până’n brâu.
II
Cată loc să s’odihnească
Și pe fiul Sfânt să-l nască;
Sub un plop cu frunza deasă,
Jos pe pajiște se lasă.
III
Plopul frunza-și clătina,
Pace muma nu-și afla.
Tulburată, Maica Sfântă,
Din graiu astfel îi cuvântă:
IV
„Aoleu, plop ne’ndurat
„Fii de astăzi blestemat
„Și de mâine pe pământ
„Și de Dumnezeu cel Sfânt:
V
„Frunza ta să n’aibă stare
„Cât e ziulica mare!
„Sbată-se, ca de furtună,
„Și pe vremea ca mai bună!”
VI
Sfânta Maică a lui Christos
Rătăcește în jos și’n sus
Pe un plai scăldat în soare,
Prin fânețe numai floare.
VII
Cată loc să s’odihnească
Și pe fiul Sfânt să-l nască.
La un grajd de cai sosește,
Acolo ea poposește.
VIII
Caii rod, fac tropot mare
Și odihnă muma n’are
Supărată Maica Sfântă
Din graiu astfel cuvântă:
IX
„Fire-ați, cailor, să fiți
„Și de mine-afurisiți
„Și de Domnul, pe vecie.
„Mersul, fugă să vă fie!
X
„Zi și noapte să mâncați,
„Rar voi să vă săturați;
„Numa’n ziua de Ispas!
„Nici atunci decât un ceas!”
XI
Sfânta maică preaslăvită
Rătăcește obosită,
Prin livezi înrourate,
Pe sub cu crengi plecate.
XII
Cată loc să s’odihnească
Și pe fiul Sfânt să-l nască.
La un grajd de boi sosește,
Jos în iesle poposește.
XIII
Ieslea cea cu fân pe jos
Se preschimbă’n rai frumos;
Iară grajdul câmpenesc,
În palat împărătesc.
XIV
Mii făclii pe sus s’aprind
Ca luceferii lucind
Iar prin iesle cresc bujori...
Fânul s-a schimbat în flori.
XV
Și veneau moșnegi cărunți,
Juni păstori de oi, din munți,
Falnici crai din țeri streine,
Pruncului să i se’nchine.
XVI
Mama trandafir la față
Cuprinzându-și pruncu’n brațe,
Sărută desmierdătoare
Obrăjei-i rupți din soare.”
Muzeograf Ioana CONSTANTIN
Marţi, 15 Decembrie 2020 10:36
Astăzi debutăm seria tradițiilor și obiceiurilor dedicate Sfintelor sărbători de iarnă la români, împărtășite prin intermediul unor documente-manuscris datate din a doua jumătate a deceniului doi al secolului al XX-lea și păstrate în patrimoniul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova.
La sfârșitul lui Brumar al anului 1929 marele profesor de limba română, apoi de latină și istorie Gheorghe Zagoriț (1886-1947) le-a cerut elevilor săi de la Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești să prezinte ca temă, materiale referitoare la tradițiile și obiceiurile de Crăciun și Anul Nou practicate de ei sau auzite de la bunici sau rude.
Iată, după 91 de ani, ne aflăm din nou la finele anului și simțim o nerăbdare ascunsă ca lumina să biruie în lupta cu întunericul la solstițiul de iarnă și ziua să înceapă din nou să crească. Acum, fiecare creștin se pregătește pentru a întâmpina Crăciunul, numele popular al Praznicului Nașterii Domnului, evenimentul de bucurie nemăsurată slăvind venirea Soarelui dreptății pe pământ. Este o pregătire succesivă și spirituală cu obiceiuri, rituri și credințe populare transmise din generație în generație, pentru că marile sărbători din calendarul bisericesc cuprind atât elemente creștine cât și elemente arhaice, păgâne.
Vă vom prezenta un „Colind” creștin cules de elevul Popescu St. Gheorghe din clasa a II-a B la Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești; manuscris original, cu semnătura autorului, fără dată, 1 filă, Colecţia Zagoriț, hârtie; 20,2x16,3 cm.
Colindul descrie în versuri pline de duioșie peripețiile diverse prin care a trebuit să treacă Maica Domnului în lungul drum către Vitleim (deformare populară a numelui orașului Betleem), căutând un loc prielnic pentru naștere. Dreptul Iosif și Fecioara Maria trebuiau să meargă la Betleem să se înscrie, după porunca dată de împăratul August să se facă recensământul în tot imperiul spre a se putea încasa taxele.
Din colind aflăm legenda plopului care a fost afurisit să nu rodească și să tot crească nefolositor pentru că, prin freamătul frunzelor sale și prin puțina sa umbră nu a putut oferi un loc de odihnă pentru Maica Sfântă. Prin contrast, mărul este arborele pe care Născătoarea de Dumnezeu l-a binecuvântat să fie înflorit și să sporească în roduri pentru umbra deasă și pentru liniștea pe care i-a oferit-o.
Încă de la 1900, versurile acestui colind „Drumeții” apar publicate de Grigore G. Tocilescu și Christea N. Țapu în „Materialuri folclorice”, textul fiind cules la sfârșitul secolului al XIX-lea de învățătorul N. Iordăchescu, din com. Timișești, jud. Neamț.
"Colind
Doi boieri dă-i mari
O! Leroi Doamne
Ca și doi Drumari
O! Leroi Doamne,
Vin din Erusalim
Merg spre Vitleim
Dar cine sunt?
E Iosif cel sfânt,
Si Maria sfântă.
Care așa cuvântă:
«Iosef mi-e greu
De acest drum rău
Vin să ne odihnim
Și să ne umbrim».
De un plop dădură
Și acolo stătură
De se răcori
Plopul se lăți,
Umbra și-o trăgea
Soarele-i ardea.
«Plop afurisit
Să nu fii rodit
Să crești tot în sus
Căci umbra mi-ai dus».
Iară mai plecară
Și un măr aflară
Și ei odihnea,
Mărul îi umbrea,
Umbra se lățea,
Soarele pierea.
«Mărule înflorit
Să fii tot rodit!
Să crești tot în lături
Să sporești în roduri!»
Iar Iosif grăia:
«Drumul de-am lua
Aide spre Vitleim
Pân ce mai zărim,
Căci iată e seară,
Și înnoptăm prin țară».
Și ei se sculară
Și’ndată plecară
Către Vitleim
Cu toți să trăim."
Muzeograf Ioana CONSTANTIN
Luni, 14 Decembrie 2020 12:23
Universul citadin sub semnul deziluziei
Publicat în 1934, „Dumineca Orbului” este un roman care apare spre sfârșitul perioadei prolifice a lui Cezar Petrescu, atunci când scriitorul își consolidase deja statutul de mare prozator cu opere ca: „Întunecare”, „Simfonia fantastică”, „Calea Victoriei”, „Baletul mecanic”, „Aurul Negru”, „Greta Garbo”, „Apostol”, „Oraș patriarhal”. Romanul face parte din ciclul „Capitala care ucide” cuprins în „cronica românească a veacului XX” și asemeni modelului balzacian, prin narațiune încărcată cu detalii, încearcă să redea imaginea unei capitale care sufocă și dezumanizează personajele.
Romanul își desfășoară acțiunea pe parcursul unei singure zile, 13 mai 1934, și lansează astfel un simbol care stă la baza întregii narațiuni: neșansa. Numărul 13 guverneză soarta personajelor Odete și Barbu care s-au născut în ziua de 13 și aleg să se căsătorească tot în această zi. Asemeni scriitorilor James Joyce și Virginia Woolf, Cezar Petrescu încarcă acest roman cu simboluri și deziluzie, folosind un timp relativ redus pentru a-și pune eroii în scenă. Căutarea, fatalitatea, contratimpul și evadarea reprezintă câteva aspecte importante .
Interesantă este și maniera scriitorului de a insera indicii false, care contrazic așteptările cititorului pe tot parcursul narațiunii. Povestea de dragoste care se conturează încă de la început lasă impresia că de această dată Petrescu își va pierde pesimismul care îi marchează mare parte din operă. Universul acestui roman pare că îi favorizează pe cei doi îndrăgostiți, Gina și Sergiu, când de fapt, soarta lor este deja stabilită și legătura lor supusă dizolvării.
„Dumineca orbului” creează acel suspans cinematografic în aceeași manieră melancolică specifică scriitorului. Explorarea temelor moderne maschează de fapt ideologia semănătoristă care-i guvernează opera. Ideea evadării, orașul care dezumanizează personajele, tradiția care se pierde sub modernizare, trezesc în Cezar Petrescu nostalgia unui timp străvechi în care sacrul și profanul se îmbinau armonios.
Muzeograf Ioana Ilie
Coordonator Muzeul Memorial "Cezar Petrescu" Buşteni
Duminică, 13 Decembrie 2020 07:44
Nichita Stănescu în portrete și caricaturi
Mai multe articole..
- OMAGIU POETULUI NICHITA STĂNESCU
- PROIECT EDUCAŢIONAL
- 9 decembrie 1916
- O piesă valoroasă intrată în Patrimoniul Muzeului Prahovei la începutul lui decembrie 1919
- Instantanee
- SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI NICOLAE
- EXPOZIŢE TEMPORARĂ
- PROIECT EDUCAŢIONAL
- Anunţ
- Raportul campaniei de excavație Boldești - Grădiștea 2019 în România
Pagina 36 din 122