- Eroare
Marţi, 24 Noiembrie 2020 13:02
Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova din Ploie?ti, str. Toma Caragiu, nr. 10 v? prezint?, din 26 noiembrie 2020, expozi?ia „Bijuteria, reflexii artistice”.
Expozi?ia dedicat? bijuteriilor de epoc? va fi deschis? începând cu data de 26 noiembrie, ora 11.00 ?i este rodul unui parteneriat de colaborare între Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova ?i Colegiul de Art? „Carmen Sylva” din Ploie?ti.
În cadrul expozi?iei, publicul va putea admira coliere, br???ri, inele, ace de p?r, cordoane cu pafta, centuri ?i paftale din patrimoniul Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova. Tinerii arti?ti ai colegiului mai sus men?ionat, au fost invita?i s? realizeze, sub îndrumarea doamnelor profesoare Liliana Marin, Adriana Br?ileanu, Iulia Ignat, Lavinia R?ican, Camelia Profirescu, M?d?lina Gheorghe-T?nase ?i Georgiana Tudor, reflexii artistice ale bijuteriilor în diferite tehnici ale artei plastice.
Scopul expozi?iei „Bijuteria, reflexii artistice” este de a prezenta vizitatorilor arta me?terilor bijutieri, de o mare varietate ornamental?, dimensiuni diferite, cu particularit??i tehnice ?i stilistice diferite ce au înso?it via?a doamnelor ?i domni?elor, din a doua jum?tate a secolului al XVIII-lea ?i pân? în primele decenii al secolului al XX-lea.
V? a?tept?m cu drag!
Monica Cîrstea, muzeograf
Marţi, 24 Noiembrie 2020 11:51
La 14 martie 1854 se na?te la Bucure?ti Alexandru Macedonski, poet, prozator, dramaturg ?i publicist român. Anii de ?coal?, primar? ?i general?, îl g?sesc în institu?ii de profil din Craiova, iar studiile liceale le va finaliza la Colegiul Na?ional Carol I, din acela?i ora?, în 29 noiembrie 1869. Din 1870 pân? în septembrie 1873, cu scurte veniri în ?ar?, Alexandru Macedoski c?l?tore?te în Europa, având astfel posibilitatea de a intra în contact direct cu personalit??ile vremii, care i-au modelat gândirea artistic?.
De?i primele încerc?ri poetice sunt în perioada liceului, când apare poezia „La defunctul meu p?rinte” (1869), totu?i volumul de debut „Prima verba” apare în septembrie 1872.
La 14 noiembrie 1873, apare primul num?r al ziarului „Oltul”, unde este director ?i în paginile c?ruia acesta public? o serie de atacuri antidinastice. Practic în anii ce vor urma poetul are o atitudine de frond?, atât fa?? de guvernan?i, cât ?i fa?? de colegii de scriitur?. Îi apar articole în acest sens în „Telegraful”, „Familia”, „Revista contemporan?”, „Literatorul”. De altfel, în urma unor versuri satirice ?i politice este arestat, fiind apoi eliberat, devenind astfel „eroul” zilei.
La 20 ianuarie 1880 apare primul num?r din „Literatorul”, nucleu al viitoarei ?coli macedonskiene, antijunimismul fiind orientarea noii publica?ii. Desele polemici cu Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, I. L. Caragiale, afecteaz? percep?ia onest? asupra operei sale de c?tre public. Pân? în 1918 „Literatorul” apare, cu întreruperi, dar via?a sa literar? este în plin avânt creator.
De?i are lipsuri materiale scrie, atât în român?, cât ?i în francez?, poezie („ Poezii”, „Excelsior”, „Bronzes”, „Flori sacre”, „Rondeluri”), dram? („Saul”, „Le fou”, „Thalassa”, „Moartea lui Dante Alighieri” – simbolizarea propriei sale drame, „Cuza Vod?”). De asemenea, face o serie de traduceri dup? Puskin, Lamartine, Petofi, Goethe. Scrie diverse articole în ziarele vremii din care se pot aminti: „Zaherlina în continuare” – pamflet literar împotriva lui Lovinescu ?i a lui Densu?ianu, pamfletul „Falimentul clerului ortodox român”, articolul „Poezia viitorului” – manifest simbolist.
La 24 noiembrie 1920 Alexandru Macedonski moare avându-i aproape pe discipolii s?i, care îi îndeplinesc ultima dorin??, aceea de a sim?i, pentru ultima oar?, parfumul rozelor.
Romantic de tip Byron- Musset, cu influen?e de parnasianism ?i cu ecouri de simbolism Alexandru Macedonski a marcat sfâr?itul secolului XIX ?i începutul secolului XX prin stil unic, greu imitabil, crezul s?u fiind rezumat astfel „Logica poeziei este nelogic? fa?? cu proza, ?i tot ce nu e logic fiind absurd, logica Poeziei este prin urmare îns??i absurdul”. De aceea, proza poetului este „exclusiv poetic?...cu mult? expozi?ie de mobilier ?i colorit viu” (George C?linescu).
Amalia NICOAR?, ?ef Birou Istorie
Luni, 23 Noiembrie 2020 11:50
Charles Robert Darwin (1809-1882) a transformat modul în care în?elegem dezvoltarea vie?ii pe P?mânt, ideile promovate fiind revolu?ionare pentru perioada în care au fost publicate.
Pentru a în?elege mai bine via?a ?i gândirea ilustrului biolog englez consider c? cea mai bun? cale este aceea de a v? aduce în prim plan câteva din însemn?rile autobiografice ale lui Ch. Darwin, numite sugestiv „Amintiri despre dezvoltarea min?ii ?i caracterului meu”, publicate de fiul s?u, Francis.
„«M-am n?scut la Shrewsbury la 12 februarie 1809, ?i prima mea amintire dateaz? de pe când aveam abia 4 ani ?i câteva luni, din vremea când mergeam lâng? Abergele, la b?i de mare;[…]
Înc? de pe când mergeam la ?coal?, gustul pentru ?tiin?ele naturale ?i mai ales pentru colec?ion?ri mi se dezvoltase foarte mult. Încercam s? aflu nume de plante ?i colec?ionam tot soiul de lucruri, scoici, sigilii po?tale, francaturi, autografe, monede ?i minerale.
În vara anului 1818 m-am mutat la ?coala cea mare a d-lui Butler din Shrewsbury, unde am r?mas timp de 7 ani, pân? la mijlocul verii 1825, când am împlinit 16 ani.
...eram nevoit adeseori s? alerg foarte repede, ca s? pot ajunge la timp; fiind un alerg?tor rapid, de obicei reu?eam: dar când m? îndoiam c? voi izbuti m? rugam cu înfl?c?rare lui Dumnezeu s? m? ajute, ?i îmi aduc bine aminte c? puneam izbânda pe seama rug?ciunilor ?i nu a faptului c? alergam repede...
La plecarea din ?coal? nu eram nici prea avansat, nici prea înapoiat, pentru vârsta mea. Cred c? profesorii mei, ca ?i tata de altfel, m? socoteau drept un b?iat foarte obi?nuit mai curând sub nivelul intelectual mijlociu.
Cât prive?te ?tiin?a, continuam s? colec?ionez cu mult zel minerale, dar într-un scop cu totul ne?tiin?ific; m? interesau înainte de orice mineralele cu nume noi ?i abia dac? încercam s? le clasific.
...în octombrie 1825 împreun? cu fratele meu, eram la Universitatea din Edinburgh, unde st?tui doi ani ?colari. Fratele meu î?i completa studiile medicale, de?i nu cred c? se gândea s? le foloseasc? vreodat? în practic?, iar eu eram trimis acolo s? le încep.
Credin?a aceasta îns? a fost de-ajuns ca s?-mi st?vileasc? orice efort mai serios pentru înv??area medicinei.
...m-am împrietenit cu mai mul?i tineri, amatori de ?tiin?e naturale, unul dintre ei era d-rul Grant, mai în vârst? cu câ?iva ani decât mine.
Într-o zi, pe când ne plimbam împreun?, el vorbi cu înfl?c?rare despre Lamarck ?i despre p?rerile acestuia asupra evolu?iei. L-am ascultat cu o mirare t?cut? ?i dup? cât îmi dau seama, nu m-a impresionat deloc. Citisem mai înainte «Zoonomia» bunicului meu, în care sunt enun?ate p?reri asem?n?toare, dar n-a avut nici un efect asupra mea. Totu?i este probabil c? faptul de a fi auzit enun?ate ?i l?udate asemenea ipoteze, pe vremea când eram atât de tân?r, poate s? m? fi îndemnat s? le sus?in, de?i sub o form? diferit?, în «Originea Speciilor». Pe atunci admiram «Zoonomia»; dar recitind-o a doua oar?, dup? zece sau cincisprezece ani, am fost foarte dezam?git: dispropor?ia dintre specula?ii ?i faptele date era prea mare.
În timpul celui de-al doilea an petrecut la Edinburgh, am asistat la cursurile de geologie ?i zoologie ale lui; ele erau îns? nemaipomenit de plicticoase. Singurul efect pe care l-au avut asupra mea a fost c? am luat hot?rârea s? nu citesc, cât voi tr?i, vreo carte de geologie sau s? studiez, în vreun fel oarecare, aceast? ?tiin??.
Vizitele la Maer, f?cute timp de doi sau trei ani la rând, erau încânt?toare, chiar dac? las la o parte pl?cerile vân?toarei de toamn?.
Cambridge 1828 - 1831. Dup? ce petrecusem doi ani ?colari la Edimburgh, tata î?i d?du seama c? nu m? împ?cam cu gândul c? voi deveni medic. De aceea, îmi propuse s? m? fac preot.
?inând seama de înver?unarea cu care m-au atacat ortodoc?ii, pare vrednic de râs faptul c?, la un moment dat, am avut inten?ia s? devin preot. Timp de trei ani, cât am stat la Cambridge mi-am pierdut timpul, în privin?a studiilor academice. Pân? acum n-am pomenit despre un lucru care a influen?at mai mult ca oricare altul întreaga mea carier?. E vorba de prietenia mea cu profesorul Henslow. ... Henslow avea vaste cuno?tin?e de botanic?, entomologie, chimie, mineralogie. Îi pl?cea mai ales s? trag? concluzii, dup? observa?ii îndelungi ?i minu?ioase.
... p?r?sind Cambridge-ul, m-am dus, în calitate de naturalist, pe bordul vasului Beagle.
C?l?toria pe «Beagle» de la 27 decembrie 1831 pân? la 2 octombrie 1836 ...a fost neîndoielnic, cel mai important eveniment din via?a mea ?i mi-a determinat întreaga carier?.
C? mintea mi s-a dezvoltat prin cercet?rile ?i prin c?l?toria f?cut?, reiese dintr-o remarc? a tat?lui meu, unul dintre cei mai ageri observatori din câ?i am v?zut vreodat?. Tata, cunoscut ca sceptic ?i nefiind adept al frenologiei, de cum a dat cu ochii de mine dup? c?l?torie, s-a întors spre surorile mele, exclamând «Ia uita?i-v?, forma capului i s-a schimbat cu totul».
Pe cât pot judeca eu însumi, în timpul c?latoriei am lucrat mai ales din simpla pl?cere de a cerceta, unit? cu dorin?a vie de a mai ad?uga câteva date la marea mul?ime a datelor acumulate pân? acum în ?tiin?ele naturii.
La 7 martie 1837 mi-am luat o locuin?? în Great Marlborough Street din Londra ?i am r?mas acolo aproape doi ani, pân? când m-am c?s?torit. În ace?ti doi ani mi-am terminat Jurnalul, am citit mai multe referate în fa?a Societ??ii Geologice, am început s?-mi preg?tesc manuscrisele pentru «Geological Observations», ?i m-am ocupat de publicarea lucr?rii «Zoology of the Voyage of the Beogle». În iulie, am început primul caiet de note pentru datele în leg?tur? cu Origina Speciilor, asupra c?reia meditasem îndelung ?i la care am lucrat far? întrerupere în urm?torii dou?zeci de ani.
La începutul anului 1844, mi-am publicat observa?iile despre insulele vulcanice, pe care le vizitasem în timpul c?l?toriei pe bordul vasului Beagle. În 1845, m-am str?duit s? corectez o nou? edi?ie a lucr?rii «Jurnalul Cercet?rilor», publicat? întâia oar? în 1839 ca f?când parte din lucr?rile lui Fitz-Roy. Succesul acestei prime c?r?i, al primului meu copil literar, m? face s? m? mândresc mai mult decât de succesul oric?rei alteia dintre lucr?rile mele.
Începând din septembrie 1854, mi-am folosit întregul timp pentru punerea în ordine a imensului rneu vraf de note ?i pentru facerea observa?iilor ?i experien?elor în leg?tur? cu transformarea speciilor.
La începutul anului 1856 Lyell m-a sf?tuit s?-mi scriu cu de-am?nuntul ?i cît mai pe larg teoriile, lucru pe care l-am ?i început de îndat?, ?i asta pe o scar? de dou?, trei ori mai vast? decât aceea adoptat? mai târziu pentru «Originea Speciilor» ?i totu?i n-am facut decât un rezumat al rnaterialelor pe care le adunasem. Ajunsesern astfel s? termin cam jum?tate din lucrare, dar planurile mi-au fost r?sturnate la începutul verii 1858, c?ci d-l Wallace, care se afla pe atunci în arhipelagul Malaiez, îmi trimise un esseu «Despre tendin?a variet??ilor de a se îndep?rta indefinit de tipul originar». Esseul acesta con?inea o teorie identic? cu a mea. D-l Wallace î?i exprima dorin?a de a-i trimite esseul lui Lyell ca s?-l citeasc?, dac? a? fi fost de p?rere c? lucrarea era satisf?c?toare. Împrejur?rile în care am consim?it, la cererea lui Lyell ?i Hooker, de-a îng?dui ca un rezumat al manuscrisului meu, împreun? cu o scrisoare c?tre Asa Gray, datat? din 5 septembrie 1857 s? fie publicat? în acela?i timp cu esseul lui Wallace, se g?sesc în «Journal of the Proceedings of the Linnean Society», 1858.
În septembrie 1858, în urma sfatului hotarât al lui Lyell ?i Hooker, am început s? lucrez la preg?tirea unui volum despre transformarea speciilor,... Lucrarea mi-a cerut o munc? grea de 13 luni ?i l0 zile. A fost publicat? sub titlul de «Originea Speciilor» («Origin of Species») în noiembrie 1859.”
Amalia NICOAR?,
?ef Birou Istorie
Luni, 23 Noiembrie 2020 10:10
Colectivul Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova transmite sincere condolean?e familiei îndoliate ?i este al?turi de colega Mihaela David în momentele grele ale desp?r?irii de so?ul s?u, Vasile David, care a trecut în lumea cea ve?nic? în urma unei îndelungate ?i grele suferin?e cauzat? de o boal? necru??toare, în seara zilei de 21 noiembrie 2020.
Vineri, 20 Noiembrie 2020 11:31
În toamna anului 1916, Ia?ul devine capitala României ?i ora? al ,,rezisten?ei pân? la cap?t’’. Astfel pentru doi ani, în perioada noiembrie 1916 – noiembrie 1918, ora?ul Ia?i a ad?postit familia regal?, Guvernul, Parlamentul, armata ?i refugia?ii civili din ?inuturile ocupate ?i a fost salvarea României care fusese redus? la o treime din teritoriul ei. Ia?ul a fost capitala de care avea atâta nevoie regele Ferdinand, autorit??ile de stat ?i armata român?.
Mutarea capitalei la Ia?i a fost generat? de seria de înfrângeri suferite de armata român? în campania militar? din 1916. Pe 14 august 1916, România a intrat în r?zboi, partcipând efectiv în Prima Mare Conflagra?ie Mondial?, al?turi de puterile Antantei (Fran?a, Anglia ?i Rusia). Motiva?ia intr?rii României în r?zboi dup? doi ani de neutralitate fiind realizarea idealului na?ional al tuturor românilor, adic? întregirea neamului, prin eliberarea teritoriilor locuite de români.
Entuziasmul din faza ini?ial? a r?zboiului, favorizat de înaintarea rapid? a armatei române în Transilvania, s-a diminuat rapid. Intrarea Bulgariei în r?zboi de partea Puterilor Centrale a deschis ofensiva din sud spre Bucure?ti, cu obiectivul de a u?ura situa?ia militar? a armatelor german? ?i austro-ungar? în Transilvania. Dup? lupte grele, armata român? a fost nevoit? s? se retrag? din Transilvania, apoi din Oltenia, Muntenia ?i Dobrogea. Pentru a nu ceda Capitala f?r? a se fi încercat m?car ap?rarea ei, s-a hot?rât s? se dea o b?t?lie pe Neajlov ?i Arge? (,,B?t?lia pentru Bucure?ti’’) în zilele de 16-20 noiembrie 1916. Dup? înfrângerea survenit? ca urmare a unei cople?itore superiorit??i militare a inamicului, s-a decis retragerea general? a armatei române spre Siret, unde frontul s-a stabilizat. Despre retragerea armatei române din iarna anului 1916, ofi?erul român ?tefan Zeletin a relatat într-un mic volum de amintiri: ”Solda?ii fl?mânzi cer?eau mâncare la por?ile caselor sau furau prin spatele cur?ilor. Au murit mai pu?ini solda?i în încle?t?rile cu inamicul ?i mai mul?i din cauza lipsei de hran? ?i de istovire, de pe urma mar?urilor”.
Autorit??ile au p?r?sit Capitala în ziua de 20 noiembrie 1916, iar trupele Puterilor Centrale au intrat la 23 noiembrie 1916.
E?ecul armatei române în Campania militar? a anului 1916 a avut mai multe cauze: lungimea frontului (1500 km), superioritatea inamicului în tehnica de lupt?, neonorarea angajamentelor luate de Antant? fa?? de România, modul defectuos în care a fost conceput planul de ac?iune, dotarea necorespunz?toare a armatei, de?i Guvernul a avut la dispozi?ie doi ani (perioada neutralit??ii). Pierderile armatei române în cele patru luni de r?zboi au fost majore, 250000 de solda?i fiind uci?i, r?ni?i sau lua?i prizonieri, la care se adaug? pierderea unei importante cantit??i de material de r?zboi (mitraliere ?i tunuri). Mai mult de jum?tate din teritoriul ??rii, care cuprindea regiunile agricole ?i centrele industriale cele mai importante, fusese ocupat de inamic.
Retragerea spre Moldova s-a f?cut f?r? nici un plan ?i sprijin din partea autorit??ilor. I. G. Duca, ministru în guvernul Br?tianu, a f?cut o descriere a condi?iilor cumplite prin care a trecut popula?ia în refugiul ei spre Moldova: ,,Spectacolul drumurilor era de nedescris: b?rba?i, femei, copii, bolnavi, b?trâni, schilozi, pe jos, în tr?suri, în c?ru?e, c?l?ri, umblau în ploaie, pe vânt, pe frig, pe ninsoare. Unii adunaser? în grab? ce putuser? din avutul lor ?i îl târau dup? ei. Al?ii nu mai puteau înainta ?i c?deau slei?i de puteri ?i lihni?i de foame de-a lungul ?oselelor. Al?ii mureau prin ?an?uri ?i trupurile lor descompuse erau l?sate prad? corbilor. Pe lâng? aceasta, exodul popula?iei civile se amesteca cu convoiurile armatei în retragere…Era o viziune de infern’’.
„Regina Maria împreun? cu copiii a plecat cu trenul la Ia?i, unde a ajuns dup? aproape dou? s?pt?mâni, instalându-se în casa Sybilei Chrissoveloni. Regele Ferdinand a c?l?torit împreun? cu ofi?erii din Cartierul General, ?i s-a stabilit la Zorleni, lâng? Bârlad. De aici venea la Ia?i, unde locuia în casa lui A. I. Cuza (ast?zi Muzeul Unirii).” Parlamentul ?i-a ?inut lucr?rile în cl?direa Teatrului Na?ional din Ia?i, iar actualul sediu al Prim?riei Ia?i (Palatul Roznovanu) a g?zduit sediile unor ministere.
Via?a în Moldova a fost pentru marea majoritate a popula?iei, inclusiv pentru osta?i un adev?rat calvar („mai mult de un milion ?i jum?tate de suflete” veniser? aici din teritoriile ocupate). Problema spa?iului de locuit a fost dramatic?, în condi?iile în care popula?ia Ia?ului crescuse. Extraordinara aglomera?ie din Ia?i, lipsa condi?iilor elementare de igien? a dus la apari?ia unei epidemii de tifos exantematic, care a r?pus zeci de mii de vie?i omene?ti.
În acele zile grele, regina Maria dând dovad? de mult curaj vizita spitalele de r?ni?i ?i bolnavi. Ea ?i-a dobândit astfel titlul de ,,Mama r?ni?ilor’’. Despre curajul mamei sale, principesa Ileana avea s? scrie: ,,Când se întorcea seara târziu, acas? la Ia?i, partea de jos a rochiei era de culoare gri-cenu?iu, ca ?i cum ar fi fost de praf, dar nu era praf, erau p?duchi. To?i cei din jur erau însp?imânta?i ?i o îndemnau s?-?i fac? injec?ii ca s? fie protejat? împotriva tifosului exantematic care f?cea ravagii, dar mama protesta spunând: eu nu am timp s? fiu bolnav?, ?i atâta timp cât România are nevoie de mine, Dumnezeu o s? m? ocroteasc?, nu pentru mine, dar pentru c? ?ara are nevoie de mine. În timpul r?zboiului nu a luat nici un medicament preventiv ?i Dumnezeu într-adev?r a p?zit-o’’.
La sfâr?itul lui 1916 mai exista doar o palm? de p?mânt din teritoriul României, teritoriu unde statul român a func?ionat vreme de doi ani. Ia?ul nu a fost preg?tit pentru g?zduirea unui num?r atât de mare de oameni, dar chiar ?i a?a, ora?ul a rezistat. Ie?enii s-au luptat cu greut??ile, iar situa?ia s-a stabilizat chiar dac? lipsa mânc?rii ?i a hainelor era o mare problem?.
Istoricul Nicolae Iorga într-un discurs remarcabil rostit în fa?a Parlamentului refugiat la Ia?i, evocând trecutul istoric, a reamintit cuvintele lui Petru Rare?, când se afla ?i el în pribegie ,,vom fi iar??i ceea ce am fost ?i înc? mai mult decât atât’’.
Muzeograf Monica CÎRSTEA
Bibliografie selectiv?:
Ioan Scurtu „Ferdinand I”, Editura Enciclopedic?, Buc. 2016
Ioan Scurtu „Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947)”, vol. II - Ferdinand I, Editura Enciclopedic?, Buc. 2011
* „Istoria românilor”, vol. VII, Tom II, „De la Independen?? la Marea Unire (1878 - 1918)”, Editura Enciclopedic?, Buc. 2003
Joi, 19 Noiembrie 2020 09:04
Motto:
,,Tocuri, peni?e, stilouri
Dintotdeauna toate-s bune
Pentru scrisul de mân?!’’
♦ Monica Cîrstea
V? prezent?m cartea po?tal? realizat? de Theodora-Ioana Dan, elev? la Colegiul Na?ional "Ion Luca Caragiale" Ploie?ti, clasa a IX-a G, în cadrul proiectului educa?ional "Caligrafia - arta scrisului".
Miercuri, 18 Noiembrie 2020 08:37
N?scut pe data de 23 aprilie 1884 în satul R?zeni, lâng? Chi?in?u, poate fi considerat una dintre personalit??ile care au creat România Mare. A studiat fizica ?i matematica la universit??ile din Dorpat ?i Sankt Petersburg. Dup? absolvire a activat ca profesor pentru mai multe ?coli particulare din Rusia. Se implic? în via?a politic?, devenind membru al Partidului Socialist Revolu?ionar. Dup? abdicarea ?arului, Ion Incule? devine deputat în Sovietul Suprem ?i consilier în guvernul Aleksandr Kerenski. Ion Incule? spera într o transformare în bine a Rusiei, îns? aceast? speran?? este spulberat? de revolu?ia bol?evic? din noiembrie.
Evenimentul din noiembrie îl determin? pe Ion Incule? s? ia în considerare o eventual? desprindere a Basarabiei de Rusia. Devine primul pre?edinte al Sfatului ??rii, parlamentul de la Chi?in?u. Adept al reformei agrare, Incule? pune bazele Partidului ??r?nesc din Basarabia, partid ce se va îngloba mai târziu în Partidul Na?ional Liberal. În condi?iile în care bol?evicii încercau transformarea Basarabiei în republic? socialist?, osta?ii moldoveni, al?turi de voluntarii ardeleni ?i bucovineni, sprijini?i de unit??i ale armatei române, au alungat din ?ar? bandele bol?evice.
Pe data de 24 ianuarie 1918, Sfatul ??rii declar? independen?a Basarabiei sub numele de Republica Democrat? Moldoveneasc?, Ion Incule? fiind ?eful statului. În calitate de pre?edinte al Sfatului ??rii proclam?, pe data de 27 martie 1918, unirea Basarabiei cu România.
În toamna anului 1918 devine membru al Academiei Române, sus?inând un discurs despre teoria relativit??ii. În cadrul României Mari a de?inut mai multe func?ii politice, precum ministru de stat pentru Basarabia, ministrul S?n?t??ii, ministrul Comunica?iilor, vice prim ministru în guvernul I.G. Duca.
Pierderea Basarabiei în vara anului 1940 i-a provocat o mare triste?e, fapt ce i-a afectat s?n?tatea, murind la pu?in timp, pe 18 noiembrie 1940. Este înmorm?ntat în Biserica Sfântul Ioan Botez?torul din Bârnova la marginea ora?ului Ia?i.
Muzeograf Claudiu ROBE
Marţi, 17 Noiembrie 2020 10:27
I.L.Caragiale, marele nostru scriitor, s-a n?scut la 30 ianuarie 1852 în localitatea Haimanale, de lâng? Ploie?ti. La vârsta de 6 ani se mut? cu familia la Ploie?ti, tat?l s?u primind o diplom? de avocat ?i mai apoi de magistrat la Tribunalul de Prahova.
Debutul s?u literar are loc în 1873, în Revista „Ghimpele”, unde public? versuri, dar ?i epigrame, cum este cazul celei dedicate „unui filozof ple?uv”, unde sl?ve?te m?re?ia naturii:
M?iastr?-i Natura! În veci nu gre?e?te,
Ci toate le pune la loc potrivit
Deasupra o Lun?, sub care domne?te
O noapte adânc? ?i f?r? sf?r?it!”
La r?spântia veacurilor al XIX-lea ?i al XX-lea s-au înmul?it popasurile scriitorului la Sinaia, unde î?i ducea vara, familia la odihn?. Ecaterina Caragiale Logadi a evocat vacan?ele petrecute de familia Caragiale în frumoasa localitate carpatin?, devenit?, înc? de pe atunci, sta?iunea de pe Valea Prahovei care exercita cea mai mare atrac?ie asupra turi?tilor.
„Din timpul petrecut în ?ar? ca copil, verile mi-au r?mas mai limpede întip?rite în minte. Cum veneau c?ldurile, tata era cuprins de panic?. Ne ducea la Sinaia, strângând casa în grab?, parc? ar fi fugit de teama focului”, î?i aminte?te fiica scriitorului.
I.L. Caragiale închiria o cas? de la so?ii Gentilini, în cartierul Izvor. Dramaturgul î?i amenajeaz? în curtea casei închiriate un fel de caban? din scânduri, sumar mobilat?.
„În curte, tata î?i construise o caban? de scânduri cu geamuri ?i o mic? u??. În?untru erau covoare de iut? cu miros acru, câteva fotografii pe pere?i, o mas? de scris, o canapea ?i o lamp? sistem cu acetilen?. Acolo î?i f?cuse el refugiu unde se retr?gea s? lucreze”, î?i aminte?te Ecaterina Caragiale Logadi.
În vara lui 1901, Gh. Matheescu, mai târziu primar al ora?ului, mare filatelist, i-a cerut scriitorului o reclam? în versuri pentru magazinul de coloniale „Paradis”.
Dup-atâta preparare, Magazinul ”Paradis”
Al lui Gheorghe Matheescu
Iat?-n fine s-a deschis
Firmelei-i multicolore
Cu mândrie str?lucesc
Publicului din Sinaia
Mare eveniment vestesc
......................................
Trufandale ?i conserve
Vinuri vechi, licheoruri fine
Premiate-n expozi?ii
Indigene ?i str?ine
Marf? proasp?t?, curat?
Ieftin? de necrezut
?i serviciu la iu?eal?
?i la cinste ne-ntrecut
S? citeasc? toat? lumea
Minunatul pre?-curent
S?-l citeasc? ?i s-admire
Al patronului talent”.
Dou? astfel de reclame îi scrie Caragiale în acela?i ton pe care fericitul proprietar le semneaz? în „Moftul român”.
Afluen?a vilegiaturi?tilor la Sinaia este pentru Caragiale subiect a patru din „Momentele” sale, scrise în 1899-1901, pe care le public? în ziarul „Universul” la 25 de lei bucata.
Cea mai izbutit? schi?? a celui mai mare dramaturg român referitoare la Sinaia este „Tren de pl?cere”.
Familia Georgescu – so?, so?ie ?i b?ie?a?ul lor de cinci ani, în uniform? de vân?tori „ca prin?ul Carol” – este protagonista acestei schi?e. Caragiale d? o descriere fidel? a Sinaiei la 1900: „Pentru cine nu e deprins s? se ca?ere pe mun?i, putând trece ca o capr? din Valea Prahovei în a Ialomi?ei, Sinaia nu se poate compara mai nimerit decât cu un stomac: o înc?pere mai mult sau mai pu?in larg?, având dou? deschiz?turi destul de strâmte. Te-a înghi?it Sinaia, nu mai po?i ie?i decât ori pe sus, spre miaz?noapte, c?tre Predeal, ori pe jos, spre miaz?zi, c?tre Comarnic”.
Familia Georgescu – so?, so?ie ?i b?ie?a?ul lor de cinci ani, în uniform? de vân?tori „ca prin?ul Carol” – este protagonista acestei schi?e. Caragiale d? o descriere fidel? a Sinaiei la 1900: „Pentru cine nu e deprins s? se ca?ere pe mun?i, putând trece ca o capr? din Valea Prahovei în a Ialomi?ei, Sinaia nu se poate compara mai nimerit decât cu un stomac: o înc?pere mai mult sau mai pu?in larg?, având dou? deschiz?turi destul de strâmte. Te-a înghi?it Sinaia, nu mai po?i ie?i decât ori pe sus, spre miaz?noapte, c?tre Predeal, ori pe jos, spre miaz?zi, c?tre Comarnic”.
Lumea ora?ului Sinaia, de la grani?a dintre dou? secole a fost atent observat? de scriitor ?i, uneori, adus? în crea?ia sa literar?.
„Excursiile tatei, aproape zilnice ?i foarte dis-de-diminea??, duceau spre strada care cobora din bulevard în pia?a pietruit? cu bolovani mari, spre cursul Prahovei” – nota Ecaterina Logadi.
Poate c? în locul acesta special, Caragiale a creat ?i aceste versuri minunate dedicate prim?verii, anotimpul rena?terii la via?? a întregii naturi:
Prim?vara - Pastel optimist - I.L. Caragiale
Când plou? lin în prim?var?,
To?i zic: „S? dea Domnul, s? dea!”
?i de te culci pe prisp-afar?,
Mai vezi pe cer ?i câte-o stea ...
E cald, ?i ploaia r?coroas?
Ozon în aerul curat
În urm?-i las?; dr?g?stoas?
Natura toat?-i un pupat.
Se pup? corbi, de bucurie
C? au sc?pat de iarna grea
Se pup’ brabe?i cu g?l?gie,
?i iat? ?i o rândunea ...
?i-o barz? ... calc? cu m?sur?
Cu pasul grav, explorator,
Se plimb? chiar prin b?t?tura
Cu aerul nep?s?tor.
Când plou? toate germineaz?
P?mântul liber de z?pezi,
Sp?lat de ploi, se decoreaz?
Cu mii ?i mii de muguri verzi ...
În ?arini grâul încol?e?te,
În dealuri via o dezgrop;
De ploaie tot se-nvesele?te,
Pe orice frunz? e un strop.
?i soarele o cald? raz?
Trimite pe furi? prin nori;
Iar flori ?i p?s?ri ca s?-l vaz?
Se-nal??, zboar? c?tre zori.
Publicat? în Moftul român seria I ?i retip?rit? în seria a II-a, nr. 2, 26 August 1902
Ing. Monica-Violeta BOSTAN
Conservator coordonator al Muzeului „Ion Luca Caragiale” Ploie?ti
Luni, 16 Noiembrie 2020 09:10
„Pentru pu?ine popoare se g?se?te un ?inut relativ mic ca acesta în care s? se cuprind? atâta frumuse?e, atâta bog??ie de ast?zi ?i amintiri din trecut a?a de îmbel?ugate, de îndep?rtate ?i sfinte”, spunea Nicolae Iorga.
În 1912 (16 mai) la comemorarea centenarului pierderii Bucovinei: „prin pacea de la Bucure?ti, din mai 1812, ei [ru?ii - n.n.] au luat partea de r?s?rit a Moldovei, ?i anume partea cea mai bun?, mai m?noas?, mai potrivit? pentru cre?terea vitelor, dup? o tocmeal? cu Turcia”.
„Nu pentru a «ofta», cum spune pe hârtie ro?ie, cu obr?znicie, un manifest revolu?ionar, nu pentru a plânge, precum nici pentru a enun?a sentimente de ur?, f?g?duin?e de r?zbunare, ne-am adunat aici, nu atac direct la ce vin r?s?ritenii dincolo de frontierele românilor în spa?iul amintit.”
„Noi n-avem de cerut nimic de la nimeni ?i nu ne îndes?m la nici o poman?.?
În timpul jubileului din 1906, patru decenii de la apari?ia Regatului Românesc, Nicolae Iorga scoate primul num?r din Ziarul „Neamul Românesc?, în care atrage aten?ia lui Carol I asupra situa?iei sociale disperate a ??rii. În timpul acelui jubileu a avut prilejul s? se întâlneasc? cu românii veni?i din Ardeal ?i Bucovina la manifest?rile de la Bucure?ti, fapt ce i-a înt?rit hot?rârea de a-?i l?rgi sferele de ac?iune destinate luptei pentru des?vâr?irea unit??ii na?ionale. De aici necesitatea unor cursuri de vacan?? pentru înt?rirea sufleteasc? a românilor din afara Regatului, ceea ce se va întampla la 2 iulie 1908 la V?lenii de Munte.
În anul 1909, la sfâr?itul Congresului Ligii Culturale din 20 mai, istoricul îi va conduce pe 38 dintre participan?i într-o vizit? la Suceava. Mergând cu trenul de la Ia?i la Burdujeni, ultima sta?ie de cale ferat? de pe teritoriul României, ?eful Poli?iei Române a eliberat tuturor bilete de trecere în Austro-Ungaria ?i i-a condus la I?cani de unde urmau s? ia trenul spre Suceava. La I?cani, ?eful Poli?iei Austrice le permite trecerea tuturor cu excep?ia lui Nicolae Iorga, c?ruia îi înmâneaz? un plic cu actul de expulzare pentru „motive de ordine public??. Ceilal?i excursioni?ti s-au solidarizat cu savantul ?i au întrerupt c?l?toria.
Expulzarea a avut efecte contrare celor urm?rite de autorit??ile austriece. A provocat intense manifesta?ii ostile Imperiului în România; a consolidat prestigiul de lupt?tor na?ionalist al lui Nicolae Iorga; a înt?rit sentimentul na?ional românesc în Bucovina.
Dup? înf?ptuirea Marii Uniri ?i pe tot parcursul anului 1919, în toate provinciile unite s-au organizat ample manifest?ri de recunoa?tere a rolului major al savantului Nicolae Iorga în f?urirea unit??ii statale.
Vizitele f?cute de istoric în aceste provincii au fost triumfale, dar cea din Bucovina este semnificativ?.
Ziarul grup?rii politice a lui Ion Nistor, „Glasul Bucovinei? anun?a pe 27 august 1919: „Domnul Iorga va vizita Bucovina. Toat? lumea româneasc? e invitat? s? fac? celui mai mare înv???tor al Neamului... o primire din cele mai impun?toare tocmai pe locul (I?cani), unde acum mai bine de zece ani, un prefect austriac îi d?dea actul de expulzare... To?i bucovinenii vor înso?ii prezen?a pe acest p?mânt istoric românesc a marelui istoric ?i a îndrum?torului vremurilor fericite de azi, care e domnul Iorga, cu cea mai mare dragoste ?i însufle?ire?. Pe 29 august, cu litere mari, pe prima pagin? se scria: „Bine a?i venit!? În num?rul din 30 august, Aurel Morariu f?cea o relatare am?nun?it? a vizitei, iar Dumitru Marmeliuc semna articolul „Domnul Nicolae Iorga în drum de la R?d?u?i la Cern?u?i?, „Drumul ce l-a f?cut din România la Cern?u?i a fost drumul unui biruitor. În toate comunele i-au ie?it înainte ??ranii în frunte cu c?rturarii ?i cu sufletele care l-au dorit atâta vreme; i-au binecuvântat sosirea; cu automobilul înc?rcat de flori a ajuns domnul Iorga la Cern?u?i. Aici lume mult? ?i aleas? îl a?tepta dinaintea Palatului st?pânirii?. A urmat o adunare în sala mare a Palatului ?i o alta, dup?-amiaz?, la Teatru: „Ce-a fost la Teatru, numai inimile noastre ?tiu. Când s-a ar?tat lumii adunate, mai multe minute a fost o furtun? de strig?te de «tr?iasc?» ?i de b?t?i din palme. De-abia s-a potolit lumea ?i din în?eleptul lui rost au început s? curg? cuvintele, cum se strecoar? mierea din fagurele proasp?t. Lucruri minunate ne-a spus domnul Nicolae Iorga?.
Cei mai importan?i lideri bucovineni care au fost al?turi de Nicolae Iorga în lupta pentru unirea Bucovinei cu ?ara au fost: Gheorghe Tofan, Eudoxiu Hurmuzachi, Aron Pumnul, Dimitrie Onciul ?i Iancu Flondor.
Rar se va g?si în orice epoc? istoric? o personalitate, care s? poat? concura ?i egala pe aceea a istoricului, c?rturarului ?i omului Nicolae Iorga, care, prin întreaga sa con?tiin?? ?i fiin??, s? se intereseze ?i s? militeze, cu atâta generozitate, onestitate ?i probitate ?tiin?ific? ?i în?elegere omeneasc?, pentru binele, fericirea ?i destinele tuturor românilor, între care ?i a acelora din Bucovina.
De aceea, când s-a pus în aplicare, în iunie 1940, odioasa în?elegere secret? dintre Hitler ?i Stalin, savantul a fost în fruntea celor care au protestat ?i elaborat, ca pe un testament sacru pentru întreaga românime ?i viitorime acea mo?iune istoric? prezentat? deopotriv? regelui Carol al II-lea ?i Parlamentul României la 9 iulie 1940:
„Ultimatumul ce a fost urmat de o luare în st?pânire imediat? a provinciilor române?ti, nu poate g?si nici un temei istoric ?i legal (...); subsemna?ii, dintre care cei mai mul?i sunt întemeietorii îns??i ai statului român unitar în hotarele lui fire?ti, nu pot admite ca în orice form? s? se dea o recunoa?tere legal? în numele statului ?i poporului român, în ceea ce nu este decât o uzurpa?iune, determinat? de confuzia de no?iuni, fire?te, trec?toare, a unei epoci de criz? f?r? pereche, criz? ale c?rei consecin?e, din nefericire, n-au fost inc? lichidate?.
?ef sec?ie Claudia GIANNOTTI
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” V?lenii de Munte
Sâmbătă, 14 Noiembrie 2020 16:53
¨ Muzeul de Istorie ?i Arheologie
Ploie?ti, str. Toma Caragiu, nr. 10, tel. 0244 514 437
„Din patrimoniul Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova”
¨ Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”
Ploie?ti, str. Nicolae Simache, nr. 1, tel. 0244 542 861
„Istoria instrumentelor de m?surare a timpului”
¨ Muzeul „Ion Luca Caragiale”
Ploie?ti, str. Kutuzov nr. 1, tel: 0244 525 394
„Casa Dobrescu - monument de arhitectur?”
¨ Muzeul „Cas? de Târgove? din sec. XVIII-XIX”
Ploie?ti, str. Democra?iei, nr. 2, tel. 0244 529 439
„Tur virtual la Muzeul Hagi Prodan”
¨ Muzeul Memorial „Paul Constantinescu”
Ploie?ti, str. Nicolae B?lcescu, nr. 15, tel. 0244 522 914
„Simfonia Ploie?tean? de Paul Constantinescu”
¨ Muzeul Memorial „Nichita St?nescu”
Ploie?ti, str. Nichita St?nescu, nr. 1, tel. 0344 100 768
„Nichita St?nescu - poezie ?i imagina?ie”
¨ Muzeul „Casa Domneasc?”
comuna Brebu, tel. 0244 357 731
„Pe aripile muzicii”
¨ Muzeul Memorial „Nicolae Iorga”
V?lenii de Munte, str. George Enescu, nr. 1-3, tel. 0244 280 861
„Elegan?? ?i tradi?ie popular? în casa familiei Iorga”
¨ Muzeul Memorial „Cezar Petrescu”
Bu?teni, str. Tudor Vladimirescu, nr. 1, tel. 0244 321 080
„În casa lui Cezar Petrescu. C?r?i cu dedica?ie din colec?ia scriitorului”
¨ Muzeul Memorial „Constantin ?i Ion Stere”
Parcul Constantin Stere Bucov, tel. 0244 344 040
„Conacul Stere de la Bucov”
¨ Muzeul „Conacul Bellu”
Urla?i, str. Orzoaia de Sus, nr. 12, tel. 0244 271 721
„Sunete în noapte”
¨ Muzeul „Foi?orul Bellu”
Urla?i, str. Orzoaia de Sus, nr. 12, tel. 0244 271 721
„Icoana pictat? pe sticl? - Din Ardeal, acas? la Baronul Bellu”
¨ Muzeul „Crama 1777”
comuna Valea C?lug?reasc?,
str. Valea Larg?, nr. 139A, tel. 0244 235 470
„Uimire - Primenire. Despre Frumosul Românesc”
¨ Muzeul „Conacul Pan? Filipescu”
comuna Filipe?tii de Târg, nr. 868, tel. 0244 389 480
„Conacul la vreme de sear?”
Mai multe articole..
- ANUN?
- 136 de ani de la premiera piesei ”O scrisoare pierdut?”
- PROIECT EDUCA?IONAL
- Câteva considera?ii despre "O noapte furtunoas?", piesa de debut a lui Ion Luca Caragiale
- NOAPTEA MUZEELOR 2020
- 102 ani de la semnarea Armisti?iului de la Compiegne
- Anul 1915. Context interna?ional
- Constantin Stere ?i Primul R?zboi Mondial
- Gheorghe Grigore Cantacuzino (22 septembrie 1832 – 23 martie 1913)
- ANUN?
Pagina 39 din 122